Romani in lume

Andreea Hotnog

Published by:

jurnalistAndreea Hotnog are 11 ani si este eleva la Grup Scolar “Paul Bujor” Beresti in clasa a VIa.
Este o fire sociabila, talentata, dar de multe ori timiditatea isi face loc in sufletul de copil matur al Andreei. Este un copil sensibil…un copil care stie ca cel mai bun lucru in viata este sa iti urmezi visul si sa lupti cu orice pret pentru el.
Andreea Hotnog poate fi un exemplu pentru toti cei de varsta ei. Adora sa puna pe hartie ganduri frumoase care mai apoi sa fie indemnuri sau clipe de relax pentru altii. Se gandeste serios sa faca o cariera in jurnalism si de aceea se pregateste serios.

Nu isi doreste nimic material. Vrea doar sa fie fericita si sa reuseasca. In timpul liber Andreea Hotnog lucreaza la propria revista despre vedete si face karaoke.
In clasele mici a paricipat la numeroase concursuri unde a obtinut locul I si II.
A inceput sa desluseasca tainele cititului la varsta de 3 ani la 7 ani avand deja un roman citit. Mama ei a fost mai mereu plecata la cursuri de formare dar, Andreea Hotnoa inteles ca trebuie sa fie cuminte si sa isi umple timpul cu activitati benefice pentru formarea propriei personalitati.

Intrebata care ar fi cele 7 minuni ale lumii pentru zilele de astazi …mi-a raspuns cu emotie ca prima minune ar fi mama ei…apoi emotia, iubirea, libertatea, culorile, egalitatea si intelegerea…

A trecut cu brio de etapa jocului si acum se indreapta cu pasi categorici spre viitorul ei…care spera ea sa fie unul stralucit si apreciat de toti cei din jurul ei…

 

Viata …o floare…O floare fragila…O floare delicata pe care orice adiere a vantului o poate spulbera intr-o clipa…O floare unica…Fiecare o are dar nu ii poate absorbi parfumul decat cu multa vointa. Inima ta ii da putere…Floarea creste…creste si e mai frumoasa ca oricand…Creste cu fiecare bataie a inimii tale…Dar floarea isi leapada o petala la fiecare greseala…chiar si la o greseala care pentru tine e infima, floarea se poate ofili…Daca nu stii sa o pretuiesti vei ajunge sa nu mai ai nici o picatura de bunatate in suflet. Bunatatea isi va scurge seva din inima ta…Nu vei mai pretui nimic si poate ca ti se va stinge si ultima flacara de viata din trup…Pretuieste viata ca pe o piatra scumpa si nu uita ca vei regreta daca nu o vei respecta!

Andrea Hotnog- 11 ani

 

 

 

Romani in lume

Andreea Olariu

Published by:

Andreea OlariuAndreea Olariu are 15 ani, cântã de la 6 ani si viseazã sã ajungã o cântãreatã cunoscutã pe plan mondial. Dupã portofoliul pe care îl are, proaspãt îmbogãtit cu premiul concursului italian „Io Canto”, dar si gratie determinãrii de care dã dovadã, Andreea Olariu are toate sansele sã-si transforme visul în realitate.

În cadrul concursului difuzat de Canale 5 Mediaset, ce a durat 11 sãptãmâni, tânãra constãnteancã a încheiat finala câstigând Bravo Bravissimo (premiul juriului) si premiul Fundatiei Mike Buongiorno, care constã într-o bursã de studii la Music Art and Show din Milano. Totodatã, din luna februarie 2011, Andreea a participat la un turneu de 10 spectacole în Italia, susþinut de concurenþii „Io Canto”. Pânã atunci, românca a trecut prin preselecþia concursului „America’s Got Talent”, pentru care are deja invitatie oficialã.

Competitia „Io Canto”, varianta italianã a „America’s Got Talent”, este dedicatã tinerilor cu vârste cuprinse între 7 si 16 ani. În cele 11 aparitii televizate, Andreea a interpretat melodii din repertoriul artistelor Celine Dion, Beyonce, Whitney Houston, iar în finalã a atacat o piesã grea – „I Surrender” (Celine Dion). Fetita a impresionat si vedete precum Al Bano sau Fausto Leali, alãturi de care a cântat în duet pe parcursul etapelor concursului. Chiar dacã nu a câstigat Trofeul „Io Canto”, adjudecat de rivala italiancã Benedetta Caretta, reprezentanta României s-a declarat foarte mulþumitã de prestatia sa de-a lungul concursului si de cele douã premii obtinute, pentru cã acestea reflectã valoarea ei si nu simpatia publicului. Nu a uitat sã multumeascã nici românilor din Italia, care au sustinut-o prin televoting. Din 2009, Andreea Olariu a devenit membrã a Clubului de Excelenþã Dan Voiculescu.

Constãnteanca, a cãrei voce este comparatã cu cea a Larei Fabian si a lui Celine Dion, are un palmares impresionant, care include 15 trofee obtinute în mai puþin de trei ani si zeci de premii I la festivaluri nationale si internationale de muzicã usoarã. „Pentru mine, fiecare premiu este foarte important. Am trãit de fiecare datã aceleasi emotii si am împãrtãsit aceeasi bucurie pentru fiecare premiu câstigat”, mãrturisea în urmã cu câteva luni Andreea Olariu.

Legende romanesti

De ce nu pot arborii umbla?

Published by:

legende romanesti

legende romanestiInainte de multe mii de ani, era o vreme cand si arborii puteau imbla. Atunci traia undeva un om foarte bogat, dar zgircit. Doamne ! de sa fi putut, ar fi imbucat lumea toata, de zgircit ce era.
Odata, s-a dus omul acesta in padure, unde a vazul un stejar minunat de frumos. El avea multi copaci pe linga casa sa, dar s-a gindit ca sa aiba si pe acest stejar; deci ii zise :
-Vino cu mine la coliba mea, ca eu nu am nici un gatej.
Stejarul n-a mai stat pe ginduri, ci s-a luat cu omul catra casa.
Pe drum omul s-a obosit, deci zise copaciului :
-Tu esti tare si mare, du-ma pe mine la coliba mea, ca nu mai pot de obosit.
Stejarul a sta locului pina s-a urcat omul pe o creanga, apoi s-a dus mai departe.
Mergand asa, au ajuns la o livada frumoasa, unde pastea un bou gras. Aci iar veni zgircitului o pofta si zise stejarului :
-Lemne as avea, insa ar fi foarte bine daca as avea si carne de friptura. Cum ar fi, daca tu ai ucide boul acesta si l-am lua cu noi in coliba mea ?
Stejarul nu raspunse nici un cuvint, ci se apropia de bou si asa-l lovi cu o creanga groasa-n frunte, de-l tavali la pamint. Apoi il lua pe crengile sale si se duse mai departe.
Dar nu mult s-a dus si pe- drum au ajuns o trasura in care era o bute cu vin ; carausul dormea. Aci iar ii venira zgircitului pofte noua si zise :
— Hm ! Lemne as avea, carne as avea, dar n-am vin. Cum ar fie oare daca ai ridica tu butea aceea pe crengi tale, ca sa o ducem la coliba mea ?
Stejarul nu zise nimic, ci apropiidu-se de car, ridica butea pe crengile sale si merse mai departe.
Dupa un rastimp au ajuns linga o bisericuta. Acolo zise omul catra stejar :
— Lemne as avea, carne-as avea, vin inca as avea, dar n-am cratita unde sa-mi frig carnea. Cum ar fi oare daca ai lua tu clopotul cela din turn ? Din el mi-as putea fauri citeva cratite !
Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci apropiindu-se de turn si-a intins o creanga inlauntru, prin gaura ferestrei a scos clopotul afara. Tocmai vrea el sa o anine de o creanga, cand deodata trasni din cer si facu tot ferferite: stejarul si omul si butea. Numai clopotul a ramas intreg, pe care oamenii l-au asezat iar in turn, la locul lui.
De atunci insa, arborilor nu le mai este iertat a se misca din locul lor.

Ion Pop Reteganul Fam, 1891, 378.
Este atesta de Transilvania

 

tehnoredactare : Maddie Ancuta