Arta de a fotografia gândurile

In ciuda acestei întemeiate dificultăţi, până în pre­zent ne-au fost furnizate numeroase fotografii oare sur­prind imagini ale unor fantome, extrageri de ectoplas­mă sau OZN-ul, însă, în ciuda confirmării fenomenelor de către martori, nici unul dintre acestea nu a reuşt să ne convingă asupra autenticităţii sale. Sau, dacă ne pu­tem exprima astfe], o imagine este mai relevantă decât o mie de cuvinte. Oricatre ar fi pretenţiile de autentici­tate ale acestor fotografii, aparatul nu este în fond alt­ceva decât un obiect care înregistrează fenomenul, „un observator“. Lucrurile sunt însă diferite în cazul lui Ted Serios. In 1964, el a trecut printr-o experienţă unică din care aparatul face parte integrantă.

La vremea respectivă, Ted Serios a susţinut că poate fotografia gânduri.

Experienţele pe care le-a efectuat în acest sens con­stau în următoarele : el a plasat în faţa ochilor un apa­rat Polaroid şi s-a concentrat intens asupra aparatului. Demonstraţia s-a desfăşurat în prezenţa unor martori oculari şi sub supravegherea atentă a cercetătorului Dr. Jule Eisenbud care îşi desfăşoară activitatea la Denver, în Statele Unite. în mare. Ted Serios a reuşit să imor­talizeze imagini ale propriului chip, marcat de o expre­sie de încredere. De asemenea, a obţinut clişee goale, fie complet „albite“ fie complet „negative“. Cu toate aces­tea, a înregistrat şi câteva fotografii „reuşite“, dintre care unele sunt incitante.

Uneori, pe clişeu apăreau imagini din locuri foarte îndepărtate de Denver, spre exemplu din Londra sau Veneţia. în mai 1965, Ted Serios a obţinut o serie de imagini ale faţadei unui magazin din Central City, Statul Colo­rado. Pe clişeu, se distingeau cuvintele : The Old Gold, Store, cu toate că în urmă cu mulţi ani, acel magazin îşi schimbase denumiera în „The Old Wells Fargo Ex­press Office“. Eisenbud nu a reuşit să găsească fotografii ale magazinului cu vechea sa denumire, însă ulterior, a intervenit un lucru şi mai bizar. Numele din fotografiile lui Ted Serios conţinea o greşeală, fiind înregistrat ca „The Wîd Gold Store“ cu litera „W“ în aceeaşi poziţie în care apăre ,,W“ în „Wells“, pe firma modernă. Şi în alte fotografii au apărut anomalii. O fotografie a gândului din momentul în care Serios se concentra la o curea in­scripţionată aparţinând Poliţiei regale canadiene a fost uşor identificată, însă cuvântul „canadian“ era ortogra­fiat incorect, „sainadan”, iar litera „O“ din „politie” semăna mai degrabă cu un „D“.

Sau, una din imaginile Grajdurilor Williams Livery din Colorado este destul de precisă în linii mari, deşi în realitate, ea prezintă o faţadă din cărămidă diferită de cea originară şi câteva ferestre zidite.

Dezvăluirile pe care le-a făcut Ted Serios au stârnit vii controverse în lumea cercetării în domeniu timp de câteva decenii. Folosirea aparatului Polaroid constituie o garanţie că nu se pot bricola imagini falsificate în ca­mera obscură, însă, în acelaşi timp, ea exclude posibi­litatea verificării fenomenului pe negativ. De când Ted Serios şi-a pierdut capacitatea paranormală şi nu a mai reuşit să obţină fotografii ale gândurilor, cercetătorii au fost privaţi de materialul necesar studiului. De fapt, în afara lui Serios, nimeni nu a mai susţinut cu asemenea dovezi că poate realiza fotografierea gândurilor. Chiar şi în cazul lui s-au făcut auzite voci care susţin că pre­tenţiile sale nu sunt altceva decât o escrocherie. Ted Serios a folosit un aparat pe care l-a denumit „gismo“ şi pe care a refuzat cu obstinaţie să îl pună la dispoziţia scep­ticilor ce încercau să îi discrediteze afirmaţiile. în opi­nia unora, acest „gismo“ putea conţne imagini preala­bile uşor reproductibile pe aparatul de fotografiere a gândurilor. Totuşi, sugestiile lor nu au fost susţinute prin dovezi.

IMAGINI ALE GÂNDURILOR DE DINCOLO

Fotografia metapsihică, complet diferită de fotogra­fia gândurilor nu este un fenomen nou. Spre exemplu, după dispariţia RMS Titanic care s-a produs în 1912 — subiect tratat pe larg în capitolul dedicat ,cunoaşterii anticipative” din  cartea Paranormal  — un anume domn Wil liam Walker a initat o serie de conferinţe despre foto­grafierea metapsihică ca urmare a legăturii sale cu spi­ritismul W.T. Stead. Walker obţinuse câteva ,.fotografii ale spiritelor“, imagini pe care intenţiona să i le pre­zinte lui Stead. După ce Stead şi-a găsit moartea pe Titanic, acest lucru nu a mai fost posibil, însă Walker a sperat că poate menţine legătura cu Stead „în lumea de dincolo“. In timpul şedinţei de spiritism, pe câteva plăci s-au imprimat imagini ale lui Stead şi câteva mesaje scrise de acesta şi adresate „gazdei“ sale. Cu toate aces­tea, părerea general împărtăşită de cercetători este că aceste fotografii, ca şi majoritatea fotografiilor spirite­lor făcute în acea perioadă, sunt contrafăcute.

Totuşi, fotografierea gândurilor constituie o tematică aparte. Poate că Ted Serios a reuşit să păcălească o lume întreagă, fiind în fond un prestigitator talentat, capabil de scamatorii pe care nimeni nu le-a mai făcut până la el. Dacă. însă capacitatea sa paranormală a fost auten­tică, atunci această eventualitate ar avea implicaţii deo­sebite şi consecinţe uriaşe asupra interpretării imaginlor fotografice obţinute în alte domenii ale paranorma­lului. Fotografiile fantomelor, OZN-urilor, etc. ar putea fi oare rodul imaginaţiei, surprins pe peliculă fotogra­fica ? Ar putea oare explica măcar câteva din nenumă­ratele fotografii surprinse de fotografi care pretind că „Nu am văzut nimic în clipa în care am făcut poza“ ? Oare adevărul să fie imprimat pe retina celui care face fotografia, iar acesta, folosindu-şi o formă specifică de PK, să transfere imaginea pe film astfel încât şi ceilalţi să îl poată vizualiza ?