Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: fantome

Diverse Top Secret

Legiunea venita din trecut

Published by:

intamplari ciudateLegiunea venita din trecut. Istorii neelucidate

Intr-o seară din luna septembrie a anului 1974, scrii­torul A.C. McKerracher şi-a întrerupt lucrul şi a hotărât să facă o pauză în care să ia aer în poarta casei. McKerracher şi familia lui se mutase de curând într-un cartier rezi­denţial situat pe o colină care domina orăşelul de provin­cie scoţian Dunblane, din comitatul Perthshire. Noaptea era senină iar aerul rece şi uscat. In vale, oraşul era învă­luit în ceaţă. Deodată, tăcerea a fost ruptă de un zgomot care semăna cu mişcarea unei mulţimi peste câmp.

Crezând că era victima surmenajului, McKerracher s-a întors în casă. Dar, douăzeci de minute mai târziu, tulburat de ceea ce se petrecuse, a ieşit din nou. Zgomotele erau mai puternice şi mai apropiate decât înainte. De data asta ai fi zis că o trupă mare de oameni mergeau pe cealaltă parte a străzii.

„Incremenisem în loc, ascultând mărşăluirea invizibilă de vizavi, a povestit scriitorul. Cred că erau mii de oameni căci zgomotul era foarte puternic.“

Crezând că îşi pierde minţile, scriitorul s-a forţat să re­intre în casă şi s-a întins în pat. O săptămână mai târziu, McKerracher, fiind în vizită la o familie vecină, a auzit de la ei o întâmplare ciudată. Gazdele i-au spus că, cu o săptămână în urmă, noaptea târziu, câinele şi pisica lor se treziseră brusc şi îşi zbârliseră părul ascultând parcă ceva. Chestia asta durase douăzeci de minute. Cei doi adăugau că animalele erau înspăimântate.

McKerracher nu le-a vorbit de ce i se întâmplase lui. Totuşi, comportamentul ciudat al animalelor se produsese la aceeaşi oră la care auzise defilarea acelei mulţimi de oameni cu o săptămână în urmă. Căutând o explicaţie, scriitorul a descoperit că un vechi drum roman, care mer­gea spre nord, trecea chiar prin spatele caselor aflate de cealaltă parte a străzii. In anul 117 era noastră, legiunea a 9-a de elită, formată din soldaţi iberici, fusese trimisă în regiune pentru a înăbuşi o revoltă a triburilor scoţiene. Legiunea număra patru mii de oameni.

Respectiva legiune primise porecla de „a 9-a Ghinionis­ta” în urma unor evenimente care avuseseră loc în anul 60. In anul acela, oamenii legiunii o biciuiseră pe regina Boadice din tribul icenilor din Anglia, şi îi violaseră fi­icele. Regina îi făcuse de ruşine în mod public şi mai târziu condusese o rebeliune care făcuse multe victime în rândurile lor.

Legiunea, reorganizată, nu mai fusese niciodată aceeaşi. Lungul ei marş prin Scoţia avea să se termine într-un chip ciudat. La puţină vreme după ce a trecut prin locul pe care secolele viitoare aveau să-l numească Dunblane, legiunea a dispărut fară să lase vreo urmă.

In octombrie 1984, McKerracher, care nu avea să mai audă zgomotele şi avea să se multe în alt cartier din Dun­blane, a ţinut o conferinţă despre istoria locală în faţa membrilor unei asociaţii feministe. După ce şi-a terminat expunerea, Cecilia Moore, o membră a asociaţiei, s-a ridi­cat în picioare şi a declarat că s-ar putea foarte bine ca să fi auzit şi ea zgomotul făcut de legiunea romană.

Cecilia Moore locuia chiar în fata fostului domiciliu al conferenţiarului. „Intr-o seară, când ieşisem cu pisica, am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu zgomotul făcut de o armată trecând prin grădina mea.“ McKerracher a reuşit să determine cu precizie că incidentul relatat de ea avusese loc exact în momentul în care îl observase şi el.

„Sunt convins, a scris el, că ceea ce am auzit noi doi era într-adevăr legiunea romană, în marş spre destinul ei fatal, în urmă cu aproape două mii de ani.“

 

Fenomenele stranii ale lumii by Charles Berlitz

 

mai multe articole in Top secret

 

 

 

Top Secret

Fantomele de pe scara

Published by:

fantomeFantomele de pe scara

Mii de turişti vizitează anual Muzeul Maritim din Greenwich, Anglia. După cum se ştie, toţi turiştii fac fotografii. Reverendul R.W. Hardy, care vizita muzeul împreună cu soţia lui în 1966, a făcut şi el la fel. A fotografiat una din curiozităţile acelui loc, scara cu lalele, construită pe vremuri pentru regina Ana a Danemarcei. Hardy a aşteptat la capătul de jos al scării ca toată lumea să urce pentru a putea vedea bine scara cu lalele din fier forjat.

Hardy şi soţia lui, precum şi tot personalul muzeului, au declarat că scara era într-adevăr goală în momentul în care a fost făcută fotografia. Totuşi, când reverendul a developat filmul la întoarcerea în Canada, pe scară apăreau două personaje. Amândouă erau învăluite într-un linţoliu alb, prin urmare nu puteau să fie decât nişte spectre. Puteau fi văzute urcând scara şi ţinându-se cu o mână de balustradă, fără să pară că le-ar păsa de faptul că sunt fotografiate. Una din fantome purta un inel gros.

Reverendul Hardy nu credea în fantome dar, vrând să fie cu sufletul împăcat, s-a adresat unei asociaţii londoneze care credea cu fermitate în fantome. Asociaţia a supus analizei specialiştilor de la Kodak fotografiile şi aceştia au declarat că filmul nu era falsificat. Membrii asociaţiei i-au chestionat cu grijă pe soţii Hardy. Amândoi erau oameni demni de încredere, serioşi, fără nici o înclinaţie spre farse.

Asociaţia s-a declarat însă neputincioasă în privinţa identificării personajelor care apăreau pe fotografia reverendului.

mai multe fenomene stranii in Top Secret

Top Secret

Fantoma razbunatoare

Published by:

fenomen paranormal

Fantoma razbunatoare

In ziua de 21 februarie 1977 poliţia a descoperit ca­davrul unei femei de patruzeci şi opt de ani, Teresita Basa. Zacea pe podeaua apartamentului său dintr-un imobil înalt din Chicago. Fusese înjunghiată şi prezenta urme de ar­suri. Ca multe altele înaintea ei, Teresita Basa emigrase  din Filipine în Statele Unite cu speranţa de a găsi de lucru şi de a începe o nouă viaţă. Lucra în cadrul serviciului de anestezie al spitalului Edgewater. Nu exista nici un indi­ciu, dar totul lăsa să se creadă că fusese omorâtă de un iimant. Dar soluţia avea s-o aducă chiar Teresita, sau mai curând fatoma ei.

Doctorul Jose Chua şi nevasta lui lucrau şi ei tot la spitalul Edgewater, dar nu erau în relaţii apropiate cu Teresita. Intr-o seară, pe când se aflau la ei acasă, în Skokie, un cartier de la periferia oraşului Chicago doam­na Chua a intrat brusc într-o stare de transă ciudată. S-a ridicat şi s-a dus să se întindă în dormitor. In această pozitie a auzit o voce ciudată, care vorbea în tagalonga, un dialect filipinez, dar care vorbea prin propria ei gură şi iu ea: „Sunt Teresita Basa“. Apoi vocea l-a acuzat de asasinat pe infirmierul de la spital.

Această stare de transă s-a repetat din nou în zile­le următoare. De fiecare dată doamna Chua vorbea cu aceeaşi voce de femeie care continua să-l acuze pe infir­mierul de la spital, un tânăr pe nume Allen Showery, că îi furase bijuteriile şi îi oferise iubitei sale inelul ei împo­dobit cu o perlă. înspăimântai de cuvintele care ieşeau din gura soţiei sale, doctorul Chua si-a zis că trebuia să anunţe poliţia.

S-a adresat unor inspectori cu experienţă, Joseph Stachula şi Lee Epplen. Inspectorii, fireşte, au privit cu scepticism spusele doctorului Chua, dar, în lipsă de alte piste, s-au hotărât s-o încerce pe aceasta, l-au interogat amănunţit pe soţii C’hua despre pretinsele afirmaţii ale de­functei Teresita Basa. I-au întrebat dacă nu spusese că fusese violată. Defuncta nu fusese violată şi soţii Chua n-au căzut în capcană. Poliţiştii au fost impresionaţi de tot ce ştiau soţii Chua despre acest asasinat.

„Chiar şi acum, scria inspectorul Stachula puţin timp după aceea, mi se întâmplă să mă îndoiesc că lucrurile au putut să se întâmple în acest fel. Şi totuşi tot ce povesteau soţii Chua era exact.”

Intr-adevăr, plecând de la aceste indicii, poliţia a per­cheziţionat apartamentul lui Showery unde a găsit biju­teriile victimei. La logodnica tânărului a fost găsit inelul cu perlă. Showery şi-a mărturisit crima. Fantoma victimei a rezolvat ea însăşi enigma.