Sobranie Bar & Restaurant, Londra.
Restaurantele rusesti in Londra, nu-s multe, nu-s nici dese. Am ajuns la Sobranie intr-o miercuri seara, in urma unei oferte prin care la un pret redus pentru doua persoane se oferea o “experienta ruseasca”. Aperitiv, masa prncipala si desert, plus o sticla de vin alb, doua shoturi de vodka si o gustarica mica cu caviar rosu pe clatita rulata.
Sobranie Bar & Restaurant se afla in partea relativ centrala a Londrei, foarte aproape de statia Victoria, deci se poate ajunge destul de usor prin orice mijloc de transport, partea negativa (pentru mine) e ca stau destul de departe de centru, si asa am ajuns (cu o mica pauza asteptand dupa tren in care am sorbit un borcan de cidru la bodega din gara) in aproximativ 90 de minute acolo. Nu-i bai.
Interiorul arata destul de bine, intre traditional si modern, nici mare nici mic. In unele seri canta aparent si muzica live, miercurea se pare ca nu spre norocul meu. Personalul vorbeste engleza foarte acceptabil, asa ca probleme de comunicare nu au fost, este foarte amabil si pot cu usurinta explica meniul sau recomanda pentru cei care nu se pot hotara ce sa serveasca. 
Primul aperitiv, caviar rosu cu sos de smantana si marar, servit pe o felie de clatita rulata si cele doua shoturi de vodka (care cred ca a fost Russian Standard Vodka) au fost aduse destul de repede. Icrele au fost proaspete, fara gust puternic de peste, delicate si au mers de minune si cu sosul servit, si cu clatita calduta. Desi asi fi preferat sa fi fost servite pe un “blini” original rusesc si rotund doar cat o moneda de £2. Totusi a fost excelent. Bineinteles daca nu preferati aceasta oferta, puteti servi caviar negru (nu mai tin minte de care) la pretul de £22,50 portia. 
Aperitivele principale, au fost branza haloumi la grill cu salata (nimic de povestit aici, a fost buna, dar doar atat) si Solyanka myasnaya adica o supa-ciorba traditionala cu afumaturi. Acrisoara cu lamaie si ceva leguma care am presupus dar nu stiu sigur inca a fost crastavete murat taiat taietei, iar partea de afumatura au fost mezeluri afumate feliate si toacate marunt, carnati, sunca, parizer. Picanta, acrisoara, afumata, am mancat-o cu pofta, dar am suportat apoi consecintele, adica a fost fierbinte si-am transpirat…dupa ce m-am ars la limba. 
Felul principal la Sobranie, unul din ele, a fost file de seabass (biban de mare, cred) servit din nou cu salata. Desi la prima vedere pare destul de mica portia, pestele a fost gatit excelent, suculent si gustos, si a mers de minune cu sosul de smantana cu crastaveti murati de deasupra. Salalta…salata. Totusi, preferam o portie mai mare.
Ceea ce am sperat ca va fi “preparatul” serii, gulasul traditional de vita servit in paine, nu si-a atins asteptarile. Un gulas gros cu carne de vita (destul de moale de fapt), morcovi si cartofi. Lipsea ceva, si dupa o vreme mi-am dat seama ca lipsea ceva aciditate. Era dulce. Lipsea un ardei, o smantana, o ceva sa-l ridice la un statut de foarte bun. Painea, caramida. Efectiv, foarte grea la propriu, cred ca doar capacul avea 400g, destul de uscata, si care daca era dupa mine asi fi servit-o diferit. Ca si tot preparatul. Intr-un bol separat, cu painea prajita si cu unt pe langa. Totusi nu am regretat, a fost o experienta buna, si daca asa se face in Rusia, asa am mancat-0.
Deserturile la Sobranie, prajitura cu nuca si miere, buna si pufoasa, cu crema intre straturi si la care ma asteptam sa fie extrem de dulce, dar a fost chiar peste asteptari si am gustat-o cu placere desii nu sunt un mare fan dulciuri. Prefer prajiturile cu crema multa, blat putin…ceea ce am asteptat de la prajitura Napoleon, cu crema intre straturi de foietaj, asteptam un fel de cremes. 
Desii arata ca un cremes la prima vedere, m-am inselat amarnic aici. Un mare noroc am avut ca am toti (care-i am) dintii in gura ai mei. O proteza (daca nu-i profesionista) nu stiu daca facea (lingura sigur nu a facut) fata acestei prajituri. Foietajul tare ca tencuiala de pe casa, faramicios de-a ramas jumate in forma de pezmet pe farfurie, crema destul de inexistenta si gustul predominant de zahar pudra. Nici aici nu-i bai, daca asa se face, este inca o experienta noua. Am pus “capac” cu o bucatica mica din prajitura cu nuci si miere la final.
In rest…vinul servit, tot parte din oferta demi-sec, o podgorie frantuzeasca, Marcel…si nu mai stiu, se vede ca a fost la oferta. Un vin simplu, care pe rafturile magazinelor in Franta sigur nu se vinde cu mai mult de 5 euro (sunt generos aici), dar pe care (nu sunt eu asa pretentios) l-am baut oricum. Tot.
In concluzie, parerea mea, asi oferi restaurantului Sobranie 3 stele din 5, adica a fost ok, servire buna, mancarea ok. Asi mai trece pe la ei? Da, desigur, oferta este buna, dar numa daca sunt prin apropiere, 3 ore (dus-intors) pana acolo nu justifica experienta pe care am avut-o, si restaurante sau localuri similare gasesc si in apropiere. Dar a fost o “experienta ruseasca” la Sobranie, si ma bucur ca am fost.
Noroc (in ruseste) !!!
Pentru alte retete traditionale, speciale si inedite vizitati: www.bucatarialuiradu.co.uk sau pe Facebook: www.facebook.com/BucatarialuiRadu
Gigi Dinut a ajuns in UK in septembrie 2011, imediat dupa terminarea liceului. A decis sa isi cladeasca aici un viitor, departe de prieteni, departe de o lume in care a crescut si s-a format.
