Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: spectacole Londra

Romani in lume

Mascariciul lui Cehov in Londra

Published by:

Mascariciul Horatiu Malaele si Niculae Urs  au adus in Londra, teatrul de calitate romanesc. Horatiu Malaele a pus in scena si interpretat “Mascariciul” o adaptare dupa “Cantecul Lebedei”, scena dramatica intr-un singur act, scrisa de  Cehov. Anton Cehov, medic, prozator si dramaturg rus.

Intr-o Londra aglomerata, ticsita de oameni, masini, trenuri, puburi si tot ce un om modern isi poate dori, Horatiu Malaele impreuna cu Niculae Urs, ne-au purtat in timp, intr-un teatru rusesc undeva in anul 1887.

Piesa vorbeşte despre frământările unui actor. Relaţia dintre cele două personaje: Vasili Vasilici Svetlovidov şi Nikita Ivanici este una delicată şi constituie un important punct de plecare în descoperirea unei lumi pe care puţini o cunoaştem cu adevărat.

Vasili Vasilici Svetlovidov, (Horatiu Malaele) actor comic, bătrân; 68 de ani. Nikita Ivanici ( Niculae Urs), sufleor; bătrân şi el. Acţiunea se petrece pe o scenă, într-un teatru de provincie, noaptea, după spectacol. Scena goală a unui teatru de mâna a doua, din provincie. La dreapta, un şir de uşi făcute de mântuială, din scânduri nevopsite: uşile de la cabine. Partea stângă şi fundul scenei sunt pline cu tot felul de troace.

Asa incepe povestea unui actor si a unui barbat. Horatiu Malaele ne trece prin diferite faze emotionale: de la ras la plans, de la ironie la autoironie, de la impacare cu viata si imbratisarea mortii. In timpul piesei, jocul actorilor, costumele, decorul mi-au reamintit de teatrul adevarat pe care l-am descoperit adolescenta fiind. Teatrul care aduce la viata opere celebre, scriitori care reusesc sa patrunde adanc in sufletul si psihicul cititorului. mascariciul

Am urmarit cu atentie framantarile unui actor, Vasili Vasilici Svetlovidov,   simteam  gandurile sale sinucigase, sperand in sinea mea ca va gasi puterea si intelepciunea sa nu apese pe tragaci. Desi asteptam zgomotul facut de arma, tot am tresarit la auzul impuscaturii.

Legatura dintre viata si moarte. Cantecul lebedei. Se spune ca inainte de moarte in loc sa tipe, lebada..canta. Platon confirma aceasta credinta a vechilor greci. In pragul sfarsitului, lebedele cantau fericite, pentru ca se duceau la Apollom,

O piesa de teatru pe care o asteptam de mult timp. Imi este dor de teatrul de calitate, de scartatitul podelelor, de mirosul de lemn si respiratia actorilor pe scena.

Multumesc Claudia Carlig pentru entuziasmul pe care il ai si iubirea ta pentru teatru si film.

Multumesc pentru Povești spuse-n românește! Astept cu nerabdare sa aflu ce surpriza teatrala ne mai pregatesti.

Invit pe aceasta cale, romanii din Londra sa vina la teatru. Este un moment de liniste, regasire, iubire, tristete, raset si aplauze!

Sa bata gongul!

Sa ne traiti iubiti actori!

Maddie Ancuta

 

 

Romani in lume

Dumnezeul de a doua zi

Published by:

teatru Londra

Seria „ Poveştilor spuse-n româneşte” continuă cu emoţionanta producţie a  a teatrului „Act”: „Dumnezeul de a doua zi” de Mimi Brănescu, cu Vlad Zamfirescu şi Mirela Oprişor, în regia lui Claudia Goga. Scenografia spectacolului aparţine lui Ştefan Caragiu.

După primirea extraordinară de care s-au bucurat primele două spectacole ale seriei, „Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele” şi „Variaţiuni enigmatice”, „Poveştile spuse-n româneşte se deschid şi către publicul britanic, prezentând următoarele spectacole cu supratitrare în limba engleză.

Dumnezeul de a doua zi (6 octombrie, 3 & 7 pm)  este al treilea spectacol din seria Poveştis puse-n româneşte, serie iniţiată de Claudia Cirlig şi susţinută de ICR Londra. Poveşti spuse-n româneşte propune publicului din Londra spectacole de mici dimensiuni pe texte contemporane româneşti sau universale având în distribuţie actori români importanţi. Acesta este primul spectacol cu supratitrare în limba engleză dând posibilitatea şi publicului englez de a cunoaşte o poveste românească.

Dumnezeul de a doua zi de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga, cu Mirela Oprişor şi Vlad Zamfirescu. Mimi Brănescu, un actor important ce s-a remarcat în filmele Noului Val românesc, este şi un prolific dramturg şi scenarist. A debutat ca dramaturg în anul 2004 cu piesa Gunoierul, piesă ce a ţinut capul de afiş al Teatrului Act o lungă perioadă de timp. Mimi Brănescu este primul dramturg român căruia un teatru i-a dedicat o trilogie, montându-i 3 texte în regia a trei regizori importanţi: Flori, fete, filme sau băieţi, regia Vlad Massaci, Dumnezeul de a doua zi, regia Claudiu Goga şi Acasă la tata, regia Alexandru Dabija cu Marcel Iureş. Nu în ultimul rând, Mimi Brănescu este autorul scenariul unuia dintre cele mai îndragite seriale de comedie din România, Las Fierbinţi. În anul 2010 Mimi Brănescu a câştigat Irish Embassy Award pentru dramaturgie.

Spectacolul de la The Cockpit reprezintă debutul lui Mimi Brănescu în calitate de dramaturg pe scena londoneză.

Vlad Zamfirescu este actor al Teatrului Lucia Sturza Bulandra din Bucureşti, dar colaborează frecvent cu Teatrul Act şi Teatrul Nottara. În 2004, a primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan de la Braşov pentru rolul John din piesa Bash. O trilogie contemporană a lui Neil LaBute şi, un an mai târziu, UNITER-ul i-a acordat premiul de debut pentru rolul Frederick din Pelicanul lui August Strindberg. Actorul are şi o carieră cinematografică solidă, putând fi văzut în producţii precum Restul e tăcereItaliencele sau Orient Expres. În Dumnezeul de a doua zi, Vlad Zamfirescu, EL, reuşeşte să creeze un „personaj dezarmant de sincer, de uman, de chinuit de umanitatea lui, […] un personaj bun” (Oana Stoica).

Mirela Oprişor este actriţă la Teatrul de Comedie din Bucureşti, dar în ultimii ani s-a remarcat în două producţii cinematografice de mare succes, filmul Youth without Youth regizat de Francis Ford Copolla şi Marţi, după Crăciun, în regia lui Radu Muntean. De asemenea, Mirela Oprişor devine din ce în ce mai cunoscută publicului din România datorită rolului Aspirina din serialul de comedie Las Fierbinţi. În Dumnezeul de a doua zi, Mirela Oprişor, EA, întregeşte producţia printr-un joc de o simplitate cuceritoare.

Dumnezeul de a doua zi a fost, în unanimitate, considerat de critică şi public, un spectacol amuzant, inteligent gândit şi excelent interpretat, despre părinţi, copii şi relaţiile complicate dintre ei.

Spectacol supratitrat în limba engleză!

Când: Duminică, 6 Octombrie 2013, 3 pm & 7 pm

Unde: The Cockpit, Gateforth Street, Marylebone, London NW8 8EH    020 7258 2925

Bilete: £ 17; £ 12 – ofertă specială limitată; £7 – ofertă specială limitată pentru studenţi. Biletele pot fi cumpărate online AICI, la numărul de telefon  020 7258 2925 sau la casa de bilete a teatrului

Durată: 80 min (fără pauză)

mai multe articole in Romani in lume

Romani in lume

Pianistul Sergiu Tuhuțiu- Piano Colours Londra

Published by:

Sergiu Tuhutiu“Londra e un loc care are multe de oferit unui muzician și încerc să mă bucur de posibilitățile acestui oraș  fascinant”. (Sergiu Tuhuțiu, pianist)

 
Inițiator renumitului proiect Piano Colours si  bursier al London Masterclasses, pianistul Sergiu Tuhuțiu ne răspunde astăzi la câteva intrebări.
 
Oana Grigore: Plecat din Baia Mare, ajuns în Bucuresti, trecut pe la Stuttgart, ca mai apoi să te stabilești în Londra. Un drum destul de interesant. Crezi că s-a oprit aici acest periplu?
Sergiu Tuhuțiu: Nu pot ști dacă s-a oprit definitiv, însă cu siguranță am aruncat ancora. Londra e un loc care are multe de oferit unui muzician și încerc să mă bucur de posibilitățile acestui oraș fascinant.
Oana Grigore: Ce a însemnat venirea și stabilirea în UK pentru pianistul Sergiu Tuhuțiu?
Sergiu Tuhuțiu: A avut multe semnificații mutarea tarabei la Londra; mai întâi de toate e o provocare, apoi e șansă, deschidere, posibilitate. Nu pe ultimul loc stă faptul că am cunoscut aici câțiva oameni foarte frumoși în relație cu care am primit multă bucurie.
Oana Grigore: Care este cel mai important proiect materializat de Sergiu Tuhuțiu?
Sergiu Tuhuțiu: Piano Colours reprezintă pentru mine cel mai important proiect pe care l-am pus pe picioare.
Oana Grigore: Prin urmare ești inițiatorul renumitului proiect Piano Colours, o serie de concerte cu invitați care îmbină repertoriul muzicii clasice și moderne cu jazz-ul sau folclorul. Povestește-ne mai multe despre acest proiect.
Sergiu Tuhuțiu: Piano Colours e un proiect în care îmi pun multe speranțe pentru că are un potențial exploziv, o putere proprie de a-și croi drum către public. El a început în martie 2011 la București sub forma unor concerte în care pianul e gazda serii, eu reprezentantul gazdei, iar invitații din zone muzicale diverse. Culorile pianului sunt atât propriile-i culori, cât și culorile care îl înconjoară și adesea îl însoțesc. El, fiind și un instrument solist și unul acompaniator, are această calitate magică de liant între lumile interioare ale muzicilor și ale muzicienilor, iar Piano Colours gravitează tocmai în jurul acestui lucru.
Oana Grigore: În iulie 2011 ai fost bursier al London MasterclassesRomani. Ce a însemnat această bursă pentru tine?
Sergiu Tuhuțiu: London Masterclasses a fost motorul inițial care a determinat venirea la Londra și începutul colaborării cu Norma Fisher, un om și un muzician de o calitate cu totul aparte.
Oana Grigore: Mai face ceva România pentru promovarea tinerelor valori pe plan cultural?
Sergiu Tuhuțiu: Mi se pare foarte riscant formulată întrebarea pentru că împinge la generalizare. Nu aș privi ‘România care face sau nu face ceva’ ca pe un robot imens care-și cară-n sine diversele componente. În sensul de ‘acționare a totului’ simt tentația unui răspuns pripit: ”Nu”. Totuși, sunt oameni în Romania care fac, există segmente pe care se întâmplă lucruri frumoase. Ceea ce lipsește e o construcție a sistemului care să înlesnească demersurile culturale private, nu să le împiedice. Artiștii sunt puși adesea în România în situația de a se simți infractori pentru propriul lor talent, pentru voința de a-și manifesta și promova arta, cași cum asta ar fi de natură să pună în primejdie haosul, debusolarea și degerarea sistemului. România nu va exista cultural ca mașinărie funcțională până când aceste lucruri nu se vor schimba. Între timp, merită felicitați, încurajați și susținuți cei care încearcă să facă ceva în contextul de față.
OSergiu Tuhutiuana Grigore: Aconcertat pe data de 5 decembrie împreună cu mezzo-soprana Ruxandra Donose la sediul ICR Londra. Ce ne poți spune despre această colaborare?
Sergiu Tuhuțiu: A fost un concert cu ocazia zilei națioanale a României. Vreau să mulțumesc conducerii ICR Londra pentru invitație, pentru eforturile depuse și în mod special Ralucăi Cimpoiașu care a fost creierul și sufletul acestei idei.
Colaborarea cu Ruxandra Donose a fost o întâlnire reală, frumoasă, revelatoare. O adevărată intersectare. Ruxandra are niște calități sufletești-muzicale de un rafinament și o forță impresionante. Puțini muzicieni iți deschid într-o colaborare spațiul ciocnirii, iar ea a reușit să mă ducă acolo.
Oana Grigore: Dacă nu ar fi fost muzica, pasiune și meserie până la urmă, ce ar fi fost? Ce ai fi devenit?romani in lume
Sergiu Tuhuțiu: Cred că pot răspunde doar prin prisma faptului că, totuși, fac muzică. E o parte a constituției mele și nu cred că poate fi imaginată obiectiv situația utopică ‘ce-aș fi făcut dacă nu făceam muzică?’. Dacă presupunem că aș fi avut aceeași formare interioară, probabil aș fi vrut să fiu psihanalist, regizor, actor… Îmi plac foarte multe lucruri, dar ele fac parte dintr-un întreg în care muzica e membru fondator, așa că nu prea pot să-ți dau un răspuns pentru că, de fapt, întrebarea ta nu există.
Oana Grigore: Acum ceva vreme, pe site-ul personal, afirmai că, citez: “M-am lăsat de scris acum mai bine de zece ani, după ce mi-am făcut damblaua publicând o carte de versuri cu toate anomaliile lăuntrice ale adolescenței mele”. S-a schimbat ceva intre timp?
Sergiu Tuhuțiu: După perioada liceului, în care am scris constant, începuse să mă deranjeze un anumit fel în care scrisesem până atunci și m-am oprit. În ultima vreme am început să mă gândesc din nou la scris, dar nu m-am apropiat încă prea tare de gândul ăsta.
Oana Grigore: Care sunt proiectele viitoare, deja stabilite, de pianistul Sergiu Tuhuțiu?
Sergiu Tuhuțiu: Am mult de muncit, de studiat, iar speranța mea este ca anul viitor să reușesc să aduc Piano Colours la Londra.
pianist Londra
redactor Oana Grigore