Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti de viata

Arta de a fi TU

Mi-am parasit iubitul abuziv

Published by:

Mi-am parasit iubitul abuziv.  Am facut o greseala, parasindu-l?

Posibil ca multi dintre cei care vor citi urmatoarele randuri sa se regaseasca in aceasta dilema. Inainte de a spune povestea, as dori sa mentionez ca nu doar femeile sunt abuzate intr-o relatie. In realitate exista foarte multi barbati abuzati, dar care nu raporteaza atat de des ca femeile. Motivele sunt foarte multe: daca nu este crezut? ce va spune lumea? rusinea de a povesti prin ce trece etc.

Abuz exista, nu doar printre copii sau femei. Exista batrani abuzati, oameni cu disabilitati abuzati, barbatii. Abuzul este o realitate, iar in spatele tacerii exista multe motive. Iubirea, speranta ca ce se va schimba, copiii, rusinea, presiunea societatii, a familiei, prietenilor, problemele financiare, lipsa unui loc de munca. Abuzurile se intampla nu doar in familie, se intampla la locul de munca, in scoala, vecinii etc. Nimeni nu trebuie sa sufere in tacere. Intotdeauna exista cineva gata sa te asculte si sa te ajute.

Acum sa revin la povestea de azi.

Scrisoarea vine din partea unei femei. Povestea ei este una dintre multiplele povesti pe care le traim, auzim, vedem.

” Ultimul an a fost foarte dificil. Relatia mea s-a distrus, mi-am piredut locul de munca asa ca am fost nevoita sa ma intorc sa traiesc impreuna cu parintii mei. In primavara am cunoscut un barbat care mi-a spus ca sunt de frumoasa si s-a oferit sa ma ajute in a-mi recupera respectul de sine. Intre timp am inceput sa consult si un psiholog. Lucrurile au inceput sa se schimbe bine in viata mea, din acel moment barbatul a inceput sa ma critice, sa devina abuziv si  violent cu mine in fata familiei dar si a prietenilor. Intr-o zi am decis sa ma despart de el, nu am avut curaj sa ii spun direct, asa ca in mod las, recunosc, i-am trimis un email in care i-am comunicat hotararea de a ne desparti. Ma simt tare frustrata, daca el si-ar fi putut controla starile de furie am fi putut avea o relatie minunata. Ma lupt cu mine insumi ca sa nu dau inapoi si sa-l contactez. Cum sa nu mai fiu atat de disperata pentru iubire, lucru care ma face sa fiu capabila sa accept un astfel de tratament abuziv chiar in numele iubirii?”

Ai dreptate. ”Daca” ar fi fost un barbat complet diferit  ar fi  putut sa fie perfect. El este e este si nu cum tie ti-ar placea sa fie. Furia, violenta nu sunt chestii pe care le poti desprinde de pe el sau din el, asa cum poti scoate o palarie de pe cap.  Ele traiesc in el.. si aceste sentimente il fac sa fie ceea ce este.

Te felicit pentru curajul de a rupe aceasta relatie abuziva. Sunt oameni care cauta persoane labile emotionale. El te -a intalnit pe tine intr-o perioada proasta a vietii tale, cand erai instabila, nesigura si a inceput sa devina furios si violent cand tu ai inceput  sa dai semne de stabilitate, independenta si se le ai fara  ajutorul lui.

Ti-a castigat increderea fiind romantic, oferindu-ti suportul lui, din pacate a stricat totul cand a incercat  sa- ti controleze viata,   sa devina agresiv si violent.

Atata timp cat tu ai fost vulnerabila, trista si lipsita de incredere in tine el a fost fericit, iar atunci cand ai dat semne ca iti revi el s-a simtit amenintat, nesigur si furios. Barbatii abuzivi, ca oricare alti agresori, sunt extrem de nesiguri si nefericiti. El nu a fost capabil sa te vada pe tine cum redevi stapana pe viata ta, puternica, independenta si fericita. Esti in acel punct al vietii tale cand  redevi tu insuti, asa ca spune-ti ca parasindu-l a fost cel mai bun si curajos lucru pe care l-ai facut.  Faptul ca ai ales sa o faci printr-un email nu a fost un gest de lasitate din partea ta, a fost un gest de siguranta.

Nu esti responsabila pentru comportamentul sau sentimentele lui si nu-l poti schimba.

Este un barbat cu un comportament toxic si trebuie sa-l scoti definitiv din viata ta. Asa ca schimba-ti numarul de telefon, adresa de email si orice altceva prin care el poate lua legatura cu tine si lasa totul in spate. Fii blanda cu tine.

Inconjoara-te cu prietenii si familia care in mod sincer te iubesc, au grija de tine. Iar intre timp ai renuntat la sedintele de therapie, incearca sa le reiei pentru o scurta perioada, pana cand te vindeci complet.

Evident ca ai regrete, dar timpul vindeca orice rana si regretele vor trece. Gandirea ta a fost buna.  In viata instinctul  este cheia pentru echilibru in viata, instintul ne salveaza din multe situatii critice.

Emotiile pun intrebarile corecte dar cele mai bune raspunsuri vin din cele mai reci analize.

despre abuzuri aici un articol complet legat de toate tipurile de abuz.

Asta se intampla in majoritatea cazurilor cand unul dintre parteneri se ridica, devina independent, isi doreste o schimbare in viata.

Vad multi pacienti ai mei care vor cu disperare sa-si schimbe viata in bine..din pacate parteneri care nu vor sa iasa din zona de comfort, se intorc cu toata forta impotiva lor.

Desi pare o chesti minora, persoanele care vor sa slabeasca sa dau acum un alt exemplu, au extrem de putin suport din partea partenerului.

De ce? sunt multe motive: teama ca o sa fie parasit (a), ca o sa si schimbe cariera, ca o sa devina independent(a) si multe altele. Chiar daca la prima vedere este o chestie minora, este o forma de abuz. Persoana care isi doreste schimbarea simte dureros lipsa de suport a partenerului, egoismul, invidia si chiar rautatea.

Sfatul meu: respecta deciziile partenerului (ei). Da-i libertatea de care are nevoie. Daca cuplul este bine sudat nu sunt probleme. Daca sunt probleme in cuplu atunci exista doua variante: ambii se aseaza lamasa negocierilor si incearca sa gaseasca o cale de a merge mai departe impreuna.. sau pur si simplu nu mai exista nici un motiv pentru a ramane impreuna.

Maddie Ancuta

Londra

 

 

Arta de a fi TU

Casatorie sau parteneriat

Published by:

Casatorie sau parteneriat

Cand l-am cunoscut, m-a privit direct in ochi extrem de serios. Privirea lui avea sclipiri oscilante intre: zambete si tristete.

Mi-a intins mana hotarat, salutandu-ma. Ochii sai se plimbau de la mine la femeia care zacea sub cearceafurile albe ale spitalului

Inainte ca vorbele sa tasneasca din mine, el mi-a spus: ” Jeanne este partenera mea, nu sotia mea.” Informatie pe care a continuat sa mi-o repete de cateva ori. “Nu am fost casatoriti niciodata si nici nu ne-am dorit asta”.  Ne cunoasteam de o viata. Privirea lui aluneca de la mine la ea. In momentele cand partenera sa, incepea sa se vaite de durerile care ii chinuiau trupul, incerca sa o incurajeze spunandu-i: “Nu te mai vaita. Esti puternica si o sa te faci bine”.

Dupa care, intorcandu-se spre mine imi spunea: “Asa a fost toata viata ea. Tot timpul s-a vaitat, desi este puternica. Este o femeie grozava. I-am spus sa nu se mai vaite, ca altfel nu se face bine.”

Tonul vocii sale era profund ingrijorat si temator pentru soarta partenerei sale, nu era nicio urma de repros, asa cum parea sa reiasa din cuvintele rostite.

A venit zi de zi la ea, sa o incurajeze, sa o vada, sa-i dea sa manance, sa o priveasca.

Nu intotdeauna stia ce sa-i spuna, nu intotdeauna stia cum sa-i spuna, dar de fiecare data, la plecare, o saruta si ii spunea: Te iubesc! Fii cuminte  si fa-te bine”.

Fiecare viata este misterioasa si secreta.

Fiecare viata este unica. Niciodata nu suntem pregatiti pentru ce asteptam.

Spitalul este locul unde lupta pentru viata adesea este dramatica,  unde lacrimile sunt adevarate. Locul unde pentru unii moartea, vine fara sa o bage nimeni in seama. Locul in care ne asezam pe scaun, privim in jur si ne privim. Analizam binele si mai putin binele. Lucrurile frumoase traite…in general uitam de lucrurile mai putin placute. Ne vizualizam viitorul, incercand sa analizam gresile facute.

Am vazut si oameni in jurul carora nu venea nimeni. Am dat si telefoane la care voci indiferent imi raspundea sec, fara nicio lipsa de interes. Femei sau barbati, care in dreptul situatiei civile aveau scris: “singur”.

Nimeni nu-i suna, nimeni nu-i cauta, nimeni nu se ingrijora pentru ei.  Unii avea copii, altii erau pur si simplu singuri.

Discutia cu sotul lui Jeanne, m-a impresionat prin aceste doua cuvinte: parteneri si casatorie.

Mult timp mi-a bantuit gandurile scurtul nostru dialog.

Ce este cu adevarat important intr-o relatie?

Casatoria? Oare un certificat ne poate proteja de eventualele esecuri? Oare acest certificat este o permanenta declaratie de dragoste si constanta in viata?

Un barbat casatorit isi iubeste mai mult sotia decat unul care este doar partenerul ei?

Un barbat casatorit are mai multa grija de sotia si familia lui, decat unul care nu si-a dus partenera de mana la Starea Civila?

Iubirea trebuie neaparat inregistrata la Starea Civila?

Vad si cupluri cu acte in regula, absolut nefericite. Vad soti care isi uita sotiile bolnave sau isi neglijeaza proprii copii.

Casatorie sau parteneriat?

Iubirea adevarata nu are nevoie de hartii.

Hartiile nu pot demonstra intelegerea, compasiunea, tandretea, imbratisarile sincere sau gandurile pline de ingrijorarea pentru soarta celui de langa tine.

Casatoria poate ca este supraestimata.

Mult mai importanta este intelegerea, respectul, libertatea nemijlocita si iubirea lipsita de constrangeri.

Sot sau partener?

Povestea de mai sus, a fost povestea unui barbat, care si-a iubit partenera intreaga lui viata. Un barbat care i-a fost alaturi la bine si la greu, de la inceput si pana la sfarsit. Un barbat care probabil a gresit,  asa cum probabil ca si partenera sa a gresit de-a lungul intregii lor vieti.

Stim deja… greselile sunt omenesti.

Povestea unui barbat care a ramas pana in ultima clipa alaturi langa femeia iubita, un barbat care atunci cand nu stia ce sa-i spuna rostea simplu:

“Te iubesc!”

Vad barbatii in jur de 30-35 de ani care nu stiu ce vor.. sau mai bine zis vor doar niste femei cu forme dar fara fond.

Vad barbati in jur de 40 de ani..care sunt singuri..pentru ca formele fara fond si-au pierdut formele.

Este bine sa ne gandim si la astfel de momente. Nu ramanem intreaga viata frumosi si sexosi. Vine o vreme cand ..ne asezam pe un scaun si privim in trecut, prezent si viitor.

“Casatorie sau parteneriat?”. Tu ce alegi?

Maddie Ancuta

mai multe articole in Arta de fi TU

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Fericiri de 30 de arginti

Published by:


tradarea_iubiriFericiri de 30 de arginti

Zilele astea am aflat cat valoreaza barbatul de langa mine.
Nu cel care intarzia diminetile, sorbind cafeaua si pe mine de pe scaunul din bucatarie asteptand un ultim sarut ca raspuns ca totul a fost,este si va fi OK . Nici cel care se plimba dupa miezul noptii aiurea pe strazi ,doar pentru ca aveam chef si nu se plangea ca e totusi obosit. Si, nici macar acela care se plictisea la intalnirile cu prietenii mei, ce vorbeau in dodii si doar zambea larg si complice cand privirile ni se intalneau. Nu, el e partea luminata de soare, ceea ce stralucea si ceea ce lasa sa se vada. Pe el, il voi mai iubi inca cativa ani lumina, de acum.
Vreau sa vorbesc despre acela ,care nu-si arata dualitatea din intuneric, pentru ca miscarea in jurul axei sale nu-mi permitea niciodata vizualizarea a alceva. Despre acela care credea in stele singulare dar nu si in constelatii cu iz de zodii compatibile.
Mai bine il asez cuminte intr-o generalizare, intre peretii unui sablon, altfel aluneca in haul creat de pauza prea lunga dintre cele doua acte teatrale, cu masca si fara masca. Azi , se potriveste perfect cu mii de alti barbati si daca scot matrita …nici nume nu mai are. E doar barbatul, care nu vreau sa fie langa mine.
Valoreaza exact cat argintii lui Iuda .
Pentru ca, acum ,e eclipsa totala si TU ,esti :
Esti strainul care a uitat sa plateasca, cana de iubire fierbinte, data intr-o noapte inghetata cand te-am gasit singur, trist si tremurand de asteptare intr-o statie de tranzit. Asteptai ce nu mai venea demult si erai obosit…
Esti cumulul noptilor albe, urmate de zile negre, punctate cu minuscule intrebari si gigantice raspunsuri, primite privind doar in golul din care-mi vorbeai despre limitele spre care te lasi dus si nu spre care tinzi sa fii dus.
Esti pierderea sentimentului de a vrea acasa. Esti pierderea mea in jumatatea aceea de pat in care doarme inca imbratisarea ta si bucuria cu care imparteam aceeasi ciocolata calda si aceeasi lumina de veioza. Esti pierderea dorintei de a gati ce-ti placea si pierderea emotiei de a te surprinde ca-n filmele romantice, cu lumanari si muzica, strecurandu-ti in servetel mesajul… ,,Ti-am zis azi de trei ori ca te iubesc ? Esti tricoul sau camasa care-mi placea sa o port dimineata pe trupul gol,cat timp faceam cafeaua.
Esti, frica mea omniprezenta. Paralizam la gandul ca intr-o zi moartea ne va desparti…pentru ca numai ea poate sa ma smulga de langa tine. Atat de tare credeam in tine.
Esti, raul meu dependent si necesitan , ca insulina pentru diabetici. Puteam ajunge in coma fara tine si credeam ca va trebui sa ma perfuzezi cu dulceata unor versuri cum numai tu stii sa scrii ,cand te joci de-a asediu….dar, cred acum ,ca era de ajuns si numai sarutul…ca-n poveste.
Esti, spaima simtita, cand plecai, trantind usa ca o demonstratie ca exista furtuna. Esti..oglinda mea in care vedeam esecurile, greselile, defectele, neimplinirile, neincrederile, imperfectiunile, vinovatiile… Esti, constiinta mea, pentru ca toate capatau pluralul.
Esti, conjugarea mea in toate verbele care derivau din actiune. As fi putut cu tine sa cred copilaria cu sufletul pereche, sa te privesc cu al treilea ochi si sa cred ca pamantul este plat cautand cu tine capatul lumii, pentru a gasi curcubeul si mai ales, prins de el ,original, cu cod de bare, juramantul biblic. Mi-as fi dorit sa ti-l pot darui.
Esti totul sau nimic, ca si poza ta care-mi zambeste la fiecare apel.
Zilele astea, am aflat cat valoreaza barbatul de langa mine.
Doar 30 de arginti. Doar atat a primit si apoi a platit sa ma invete sa conjug verbele la trecut.

semnat Claudeea

mai multe povesti in mesaje de dragoste