Printre amintirile Evei

Cateodata ma simt ca un bolnav de Alzenhaimer. Merg pe strazi uitand ce am facut in urma cu cinci minute, dar amintindu-mi perfect povesti traite de mine in urma cu sute de ani.
Privesc tigara aprinsa. Nu o fumez, nici macar nu stiu sa fumez. Am aprins-o ca sa citesc povestea care se vede prin fumul argintiu.
Din fumul inaltat spre eternitate nu se iveste nici un spiridus care sa-mi indeplineasca dorintele.
Mi-au ramas in schimb cateva cuvinte nefolosite. Sunt noi, nu le-a purtat nimeni.
Le vrei tu? Eu nu stiu ce sa fac cu ele sau nu mai stiu ce sa fac cu ele. Plang! Este un nou capitol pe care trebuie sa-l scriu. Il voi scrie stangaci pentru ca imi amintesc doar povestile vechi, povesti traite in timpurile in care doar ne iubeam si ne rataceam prin viata, fara sansa de a ne regasi.”
Amintirile Evei
Maddie Ancuta.