Arta de a fi TU

Intoleranta

Published by:

Intoleranta

Frica de propriile defecte si rusinea de trecut ne fac sa fim intoleranti cu ceilalti. Suntem intoleranti cu cei ce reflecta acele parti din noi care ne resping sau ne sperie. Intoleranta ne face sa-i judecam aspru pe cei diferiti de noi,  intrucat ne e teama ca, acceptandu-i, vom fi nevoiti sa ne acceptam propriile slabiciuni.

Superioritatea este chipul intoleratei, iar vocea sa spune: ” Sunt mai bun decat tine, iti sunt superior-cu alte cuvinte, am mai multa dreptate”. Simtindu-ne marunti si neadecvati, credem in mod eronat ca, daca ignoram aceste sentimente ne concentram atentia asupra defectelor celorlalti, nimeni nu va afla adevarul despre cine suntem.

Intoleranta pe care o avem fata de ceilati este intotdeauna o reflectare a cat de intoleranti suntem noi insine. Fie ca judecam, fie ca uram, umili sau ostracizam, acesteaa se intampla pentru ca ne este frica sa fim noi insine judecati, umiliti, respinsi sau stigmatizati.

Intoleranta in forma sa cea mai bruta, cauta sa elimine tot ce este diferit. Intoleranta ii indeparteaza pe cei dragi, prietenii si oamenii importanti din viata noastra. Fara sa ne dam seama, faptul ca ii condamnam pe ceilalti ne condamnam pe noi insine la o viata plina de manie, amaraciuni, intoleranta si, de cele mai multe ori singuratate dezolanta. Fiind convinsi ca parerea noastra este cea corecta, marsaluim inainte, fara sa ne mai gandim la sentimentele celorlati.

Intoleranta este prezenta in societatea noastra. Criticarea si condamnarea  modului in care isi duc altii viata, lipsa de rabdare cu cei in varsta sau cu copiii..  Injuram un sofer,   uram sau dispretuim pe cineva doar pentru ca are o alta orientare sexuala ori politica, sau condamnarea celor din jur pentru credintele religioase.

Atunci cand suntem intoleranti, presupunem ca stim ce e corect si ce e gresit, ce e bun si ce e rau, ce e util si ce nu e, in orice situatie data-chiar si daca avem foate putine informatii pe care sa ne bazam opiniile. Prin faptul ca nu putem tolera unii oameni, alte idei si alte situatii,  ne garantam singuri ca viata noastra nu se va schimba niciodata in bine.

Atunci cand preluam atitudinea rigida a intolerantei, nu putem adopta niciun gand si nicio conceptie noua care sa ne ameninte pozitia se superioritate.

Ieri una dintre colegele mele era vadit necajita de atitudinea absolut aroganta si intoleranta a anumitor persoane din jurul nostru.

Adevarul este ca si eu eram destul de socata..Ii priveam in tacere, le urmaream gesturile, fetele.. stiind ca limbajul non verbal este mult mai explicit si mai detaliat decat vorbele.

Un singur lucru era clar: acei oameni erau atat de nefericiti. Asta se vedea in aspectul lor fizic, in felul in care gesticulau, in care se miscau.

Viata m-a invatat un  lucru extrem de important: oamenii fericiti nu sunt rai, nu sunt agresivi, nu judeca, nu acuza, nu incearca sa umileasca.

Fiecare gand al nostru se trasforma in trasaturi si actiuni fizice.

Traim intr-o societate in care vedem la fiecare pas oameni intoleranti, vedem rasism, vedem razboaie, vedem saracie, crime, abuzuri.

Antidotul spiritual: Compasiunea

Compasiunea se invata?

Compasiunea se poate preda?

Compasiunea se poate intelege sau este doar ” acel ceva” un dar pe care doar unii il primesc la nastere?

Maddie Ancuta

mai multe articole in arta de a fiARTA DE A FI TU

 

 

Arta de a fi TU

Oglinda relatiilor

Published by:

A intelege modul in care functioneaza relatiile interumane este una dintre cheile cele mai importante ale sincronizarii destinului.

Ma vad pe mine in ceilalti si pe ceilalti in mine.

Prin oglinda relatiilor- a tuturor relatiilor-descoperim extinderea cunoasterii. Cei pe care ii iubim, dar si cei care ne repugna sunt, cu totii, oglinzi ale eului nostru.

Exista o minunata poveste Sufi care ilustreaza modul cum aceasta oglinda ne afecteaza viata.

Un om a intrat intr-un sat si a mers sa vada un maestru Sufi, batranul satului. Vizitatorul a mers si a spus ” Vreau sa ma hotarasc daca ma mut aici sau nu. Ma intreb cum sunt oamenii pe-aici?”

Maestrul Sufi i-a raspuns: “Spune-mi ce fel de oameni traiau acolo de unde vii tu?”

Vizitatorul a zis: ” Oh erau hoti la drumul mare, trisori si mincinosi”. Batranul maestru Sufi a spus: ” Stii, exact la fel sunt si oamenii care locuiesc aici”. Vizitatorul a plecat din sat si nu s-a mai intors.

O jumate de ora mai tarziu, un alt om a intrat in sat. L-a cautat pe maestrul Sufi si i-a spus: Ma bate gandul  sa ma mut in zona. Poti sa-mi spui ce fel de oameni traiesc aici? ”

Din nou, maestrul Sufi  a raspuns: “Spune-mi ce fel de oameni traiau acolo de unde vii tu?”

Vizitatorul a replicat:” Oh, erau cei mai buni, cei mai saritori si cei mai afectuosi oameni. Or sa-mi lipseasca enorm”. Maestrul Sufi i-a zis:” Si aici traiesc exact acelasi fel de oameni”.

Aceasta poveste ne aduce aminte ca trasaturile pe care le vedem cel mai clar in ceilalti exista cel mai puternic accentuate in noi insine.

mai multe articole in Arta de a fi tu

Maddie Ancuta

Amintirile Evei

Operatie pe suflet

Published by:

Operatie pe suflet

Ai privit vreodata cum chirurgul isi opereaza pacientul?

Cu mana sigura, cu privirea atenta, localizand cu grija zona unde va face prima incizie. Cere bisturiul, intinde mana, il apuca cu miscare ferma.

Linistea din sala de operatii  acopera urechile.

Privirile tuturor sunt atintite spre prima taietura.

Taie! Mici picaturi de sange, purtatoare de oxigen  apar.

O noua taietura, face trecerea mai departe spre un alt tesut.

Inca una si inca una. Sangele  iese navalnic la suprafata. In interior totul lupta pentru  viata. Inima continua sa-si faca treaba. Monitoarele scot din cand in cand cate un tiuit scurt de atentionare.

Discutiile mele , ma fac sa ma simt ca propriul chirurg.

Stam fata in fata una cu cealalta.  Imi iau sinele si-l pun pe masa privindu-l cu ochi atenti. Eu stau deasupra, privindu-mi sufletul de sus. Nu pot sa-l palpez, dar stiu sigur ca el exista. Cateodata este exaltat, cateodata este plin de iubire sau covarsit de durere. Cuvintele sunt bisturiul meu. Fiecare cuvant este o noua taietura care duce catre mine.

Am invatat la anatomie unde sunt aseazate inima, plamanii sau rinichii;  cum functioneaza sau cum trebuie sa am grija de ele

Dar nimeni nu m-a invatat cum imi functioneaza sufletul sau cum pot sa il protejez.

In cautarea lui, continui sa tai, sa analizez, sa pun fiecare farama din mine sub  microscopul inimii,  trecand mai departe catre analiza taioasa a gandurilor.

Psihologii numesc asta introspectie. Eu ii spun  in cautarea sinelui.

Durerile apar dupa cateva ore de la terminarea operatiei.  Pacientul nauc, aflat inca sub efectul medicamentelor, incepe sa -si revina. Fricile continua sa-l sugrume.  Auzul este primul care ii spune ca totul s-a terminat si frica trebuie sa-l elibereze.  In cateva ore va fi complet liber de dureri si frica de moarte. Operatia a avut succes si pacientul a fost salvat.

Dar ce facem cand vorbim despre operatia sufletului? Cum oprim durerile lui? Ce anestezie trebuie sa-i facem ca el sa fie operat in liniste pentru a-l vindeca?

Cum poti vindeca ceva ce nu-ti apartine, dar salasuieste in tine, pregatindu-se pentru o noua calatorie?

Dupa atatea interventii asupra sufletului,  am inteles cel mai important lucru: Sufletul exista, materia subzista. Materia are forma. Constiinta are existenta.

Amintirile Evei

by Maddie Ancuta