Iubirea si ploaia

Nu stiu altii cum sunt, dar mie chiar imi plac ploile. Imi amintesc ploile copilariei mele. Lungi si monotone.Pentru mine erau un bun prilej de meditatie. Stateam in pat, inchideam ochii si creionam noile mele personaje. Ochii mintii profitau de zgomotele tocanite ale picaturilor. Caldura si intimitatea ploii imi creau un sentiment de siguranta, de placere, de intimitate. Probabil pentru ca este …liniste atat de liniste. Eu si cu ploaia.

La fel simt si azi…

Ploua marunt si des… iar vantul suiera in ritm bacovian pe la ferestrele mele.

Te uita cum ploua in april…

Mi-am facut cafeaua si am deschis calculatorul. Chiar imi plac ploile…pentru ca simt atata fericire in sufletul meu. Ploaia care dezlantuie toate femeile din mine.

Pe strada este liniste..privesc pe geam picaturile de ploaie cum danseaza in baltile facute…

Gandul meu a fugit din nou in copilarie:)

de data asta in curtea bunicilor mei.. si atunci priveam dansul ploii de la geam doar ca cum ma furisam din casa cu picioarele goale, ieseam in ploaie si dansam in ritmul ei odata cu ea, radeam si imbratisam ploaia. Din casa auzeam strigatul bunicii mele ” Intra in casa, ca ai sa racesti!”. Nu intram…si nu am racit niciodata 🙂

Imi e dor sa dansez in ploaie cu picioarele goale:)

Ploaia asta ma tot face sa ma intorc in timp si o las sa ma duca:)

Pe mine ploaia ma face o femeie frumoasa, cu rochia lipita de corp, plecam impreuna in trecut

la iubirile mele…

Cred in dragostea nebuna…dezlantuita ca si ploaia

ploaia si muzica pe care o ascult ma intreaba:

Unde se duc iubirile netraite?

Cine iubeste in locul meu acum?

In care univers paralel dansam impreuna in ritmul ploii?

Stiu totul despre iubirile trecute

dar nu stiu nimic acum..

nu stiu unde se duc iubirile netraite….