arta de a fi tuDespre furie
Nu lua niciodata decizii cand esti nervos, suparat, avand dureri fizice. Nu lua hotarari la furie. Aminteste-ti de cate ori in trecut ai facut asta si care a fost rezultatul.
Respira adanc, nu raspunde niciodata imediat indiferent cat de mult te tenteaza asta. Ai primit un email neplacut de la sef, vrei sa-l injuri, sa-i arati tu cine esti. Te-ai certat cu prietena ta, si vrei tu sa-i arati cine esti. Te-ai certat cu sotul tau si vrei sa-l pui la punct ca sa vada el cine esti tu. Copiii te-au suparat, asa ca lasi furia sa-ti controleze reactiile..si ca sa le arati lor cine esti.
Chiar asa, cine esti?
Cele mai proaste decizii se iau cand esti sub presiunea nervilor, supararilor, durerilor fizice sau sufletesti. Inainte de a lua o astfel de decizie, lasa-ti timp sa te linistesti ca sa pot gandi in limpede
Si nu pleca niciodata fara sa-ti iei ramas bun. Intr-o zi vei regreta ca ai facut asta.
Fa tot posibilul sa traiesti o viata fara regrete. Regretele ca si furia nu ajuta la nimic. Doar iti vor ingreuna sufletul si mai mult.
Gandeste-te la furie si regrete ca fiind parte din bagajul vietii tale.
Bagaj pe care il cari cu tine peste tot. Asa este ca atarna greu si te trage inapoi?
Gandeste-te azi la asta. Cat de mult vrei sa le mai porti cu tine?
Data viitoare..respira adanc, numara pana la 10 si lasa momentul fatidic sa treaca.
O sa fie bine, iti garantez 🙂
www.radiocatch22.com

mai multe articole in arta de a fi tu

Explore More

Adevar sau minciuna?

Viata Dragoste Fericire Ganduri Tristete Amintiri Minciuni Frica Secrete Adevaruri Magia vietii! Se vorbeste despre “adevarul pur si simplu“ Adevarul este pur dar niciodata simplu. Acum veti cauta secretul. Insa

Daca nu poti spune nimic dragut atunci nu mai spune nimic

Daca nu poti spune nimic dragut atunci nu mai spune nimic Este luni  dimineata. O noua zi, un inceput de saptamana. Sperante, dorinte, sanse… Ne intalnim cu colegii, seful, vecinul

Ce iubesti

Ce iubesti Traim vremuri in care timpul se strecoara rapid printre noi, facandu-ne prizonierii lui, aruncandu-ne in aer si ”timp”, rasucindu-ne, ametindu-ne atat de tare incat adesea pierdem adevarata dimensiune