Category Archives: Mesaje de dragoste

Aici este locul de rostesc declaratiile de dragoste. Va invit sa fiti alaturi de mine. Cu o cana de ceai, o ciocolata calda sau un pahar cu vin rosu.
Eu o sa va spun povestile mele dar o sa acultam si povestile voastre. O sa va ascult cu atentie, in liniste. Avem nevoie sa fim ascultati si intelesi. Trebuie sa invatam sa ascultam. Nu este atat de simplu:)
Important este sa fim impreuna si sa ne lasam gandurile sa zboare, sufletul sa zburde, inima sa doreasca, inima sa iubeasca.
Sa radem, sa plangem, sa ne imbratisam, sa speram, sa iubim. Maddie Ancuta

Amintirile Evei

Drumul spre dragoste

Published by:

drumul catre dragoste

Drumul spre dragoste

Am ramas in mijlocul restaurantului, cu Oana lipita de mine, urmarind-o cu privirea spre usa pe Eva.

-O cunosti? m-a intrebat Oana cu vocea sugrumata de gelozie. Ochii ei verzi sagetandu-ma furiosi.

-Nu Oana nu o cunosc, i-am raspuns cu o voce ragusita, nereusind sa maschez emotia vadita a revederii. Dar si daca ar fi asa, nu cred ca este problema ta, i-am spus desprinzandu-ma din bratele ei.

Inima imi batea cu putere.  Privirea ei desi scurta a fost intensa. A vibrat in mine. Dintr-o data am simtit nevoia sa iau o gura de aer curat.

O priveam in gol pe Oana, care continua sa-mi urmareasca miscarile, teribil de agitata.

Instinctul ei de femeie ii spunea tot ce inca nu eram eu lamurit.

Am iesit din local. Galagie, barbati si femei care radeau si vorbeau zgomotos. Aerul racoros al noptii m-a linistit. Mi-am aprins o tigara,  lasandu-mi gandurile sa alerge in ritmul fumului de tigara.

Brusc am realizat ca este vorba doar despre noi doi. Eva si eu. Ca trebuie sa fiu in tabloul in care este ea.Ce s-a intamplat cu ea? Unde a disparut atata timp?

Parea o femeie sigura pe ea, energica, care  dispare brusc in plin joc al meu de seducere si reapare la fel de brusc dar total schimbata.

O femeie cu atata pofta de viata, care in mai putin de o luna apare  radical schimbatam agitata, tensionata.As fi vrut sa am deschisa o usa spre ea. Sa o pot cuprind in brate, sa o pot proteja asa cum era: delicata si fragila. Sa-i ascult indoielile, sa-mi vorbeasca despre nelinistile si credintele ei pe care stiam ca le are.

Brusc am realizat ca este vorba doar despre noi doi: Eva si eu.

As fi putut atunci sa ma intorc din drum, dar am stiut ca nu vreau asta, ca nu exista cale de intoarcere pentru mine.

Stiam ca vreau sa-i arat …Ce vroiam sa-i arat?  m-am suprins intrebandu-ma.

Imaginea ei din trecut nu reuseam sa o suprapun peste imaginea ei de acum.

-Victor, trebuie sa plecam m-a strigat Oana, care iesise dupa mine.

Era aproape miezul noptii. Vroiam sa fiu singur cu gandurile mele. Asa ca i-am spus Oanei pe un ton ferm, fara sa-i mai dau posibilitatea de a replica, ca o conduc acasa.

Mi-am luat ramas bun de la Radu si de la prietenii mei. M-am urcat cu Oana in masina. Privirea mea aluneca de la sosea la Oana, carem ma privea intens. Simteam intrebarile ei care s-ar fi abatut ca o avalansa, daca s-ar fi simtit in siguranta sa le intrebe. A inceput sa-mi mangaie parul. Mangaierea ei moale  mi-a indus o stare de bine si de moleseala. Mainile ei si-au continuat drumul spre restul coropului. Nu am privit-o si nu am deschis nici o discutie ca sa nu ii dau voie sa inceapa cu intrebarile si curiozitatile ei.

Am ajuns la apartamentul Oanei.

– Victor vino cu mine, mi-a spus Oana cu o voce mieroasa incercand sa ma sarute lipindu-se toata de mine.

-Oana, sunt foarte obosit si am multe probleme de rezolvat. Imi pare rau, dar vreau sa fiu singur in seara asta, i-am raspuns rece si distant.

Nu-mi parea rau de Oana, nu ma simteam vinovat fata de ea, desi stiam in sinea mea ca o sa sufere, dar niciodata nu a fost vorba de noi doi.

– Victor, cine este femeia aia? Te-ai schimbat la fata in momentul in care ai vazut-o, a continuat Oana sa ma interogheze.

-Oana, nu  stiu cine este. Este doar o femeie pe care am mai vazut-0 in local. Nu am mai zarit-o de ceva vreme si chiar am fost surprins sa o vad atat de schimbata. Atata tot, i-am raspuns Oanei rapid, incercand sa ma despart in seara aia cat mai elegant de ea.

Am impins-o usor din bratele mele, sarutand-o cuminte pe frunte.

M-am intors si am urcat in masina.

Stiam ca Oana ma urmareste. Nu mi-am intors capul, sa o privesc. Am plecat spre casa, pornind radioul din masina. Muzica a umplut linistea noptii. Dintr-o data, muzica s-a transformat intr-o poveste de dragoste. hoop- Island Blues. Auzeam marea si tipatul pescarusilor.  O vedeam  pe ea cum danseaza lasciv in bratele mele in lumina rece a lunii, avand  picioarele goale.

Nu mai era trista. Nu mai era singura. Nici eu nu mai eram singur.

Am reluat gandurile de unde am ramas…

Stiam ca vreau sa-i arat…gandurile ma surprindeau. Stiam ca vreau sa o prind. O vedeam cazand era atat de vizibila caderea ei.

Am ajuns acasa. M-am schimbat si mi-am facut un dus. Apa fierbinte mi-a linistit trupul.

Mi-am luat un pahar cu vin si m-am facut comod in fata televizor. Somnul incepea sa-mi dea tarcoale, am atipit. Brusc m-am trezit cu imaginea Evei revenind brusc in minte. Am inchis televizorul si m-am indreptat la birou deschizand calculatorul.

Ultima oara cand am navigat pe blogul ei a fost in urma cu o luna.In fata mea a aparut povestea unui vis. Vis inghetat.

Cuvintele ei a m-au tulburat. Citindu-le m-am lasat cuprins de frigul gasit in randurile ei.

Nu am stiut ca cineva poate sa se simta asa de departe si rece.

Nu am cunoscut niciodata cum este sa fi atat de obosit incat sa nu-ti doresti sa te mai trezesti.

Nu am simtit niciodata cum este sa fi cuprins de frig, sa te sufoci cu gura deschisa dupa o gura de aer,  sa mori zbatandu-te sa traiesti.

Am privit fotografia mea cu multa atentie de data asta

Si am observat ce nu vazusem prima data, fiind atent la alte detalii.

Am privit-o pentru prima data in ochii.

In dispret cu zambetul ei seducator am vazut niste ochi mari, negrii dureros de tristi.

M-am indepartat instinctiv de calculator incercand sa pun distanta intre mine si ea.

Nu-mi doream probleme  si nici femei cu probleme.

Am respirat adanc sa-mi regasesc cumva echilibrul pierdut din cauza randurilor citite.

Cum poti fi intreg daca din tine s-a rupt jumatate si aruncata in lumea larga. Ca sa fi din nou complet trebuie sa-ti gasesti jumatatea. Ea exista. Dar este nevoie de un miracol ca sa te intregesti la loc.

Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simti suferintele sau bucuriile.

Oare eu sunt intreg? nu m-am simtit niciodata ca si cum ceva mi-ar lipsi.

Oare sunt egoist? Oare nu sunt capabil sa iubesc?  Imi plac femeile si doresc sa se simta bine cu mine si eu cu ele.

Nu mi-am dorit niciodata mai mult. Intotdeauna am fost multumit cu ce am.

Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simti suferintele sau bucuriile.

Cum adica cand iubesti inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte? Notiunile  pareau mult prea abstracte pentru mine la ora 2 dimineata.

Mintea mea nu mai putea judeca limpede. Stiam ca nu pot raspunde pertinent inapoi.

M-am dus la culcare repetandu-mi ca un papagal: “Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.”

Ii simteam suferintele, desi nu ne cunoasteam.

Atunci am stiut ce vreau sa-i arat

Sa-i arat dragostea! Dragostea care deschide portile fericirii. Ale ei si ale mele.

Amintirile Evei

copyright by Maddie Ancuta 21 sept 2012

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Te am si te mai vreau

Published by:

poveste de dragosteO zi obisnuita de joi.

Cu aceleasi sentimente, aceleasi ganduri si aceleasi discutii.

Oamenii cand pierd sunt furiosi, pierd uzul ratiunii. Ranesc… desi stiu ca gresesc.

Afara ploua.

Sufletul meu coplesit de furie si neputinta, nici urma de simpatie. Un suflet indiferent si surd la ce este in jurul lui.

Printre picaturile de ploaie ajung la intalnirea programata. Stiu ca urmeaza aproape de 4 ore de relaxare, discutii despre reactii, ganduri, minte, perceptii. Un grup de femeii zambitoare care discuta despre consiliere, care invata cum sa fie consilieri, cum sa foloseasca calitatile lor ca si consilieri.

Mintea mea este plina de ganduri.

Le privesc pe fiecare in parte, incercand sa ghicesc ce se afla in spatele gandurilor lor.

Nu ne consiliem, ci invatam sa consiliem, sa acceptam omenii fara sa-i judecam, sa le oferim spatiu si timp sa spuna ce ii apasa .

Este simplu…dar cand e vorba de tine personal?

Ieri in jocul nostru am fost “victima” si a trebuit sa joc un rol. Este greu sa-ti imaginezi probleme pe care nu le ai, desi nu am probleme cu imaginatia 🙂

Dar cumva toti in jocul asta am intervenit cu intrebarile si nelinistile personale.

Am ajuns la concluzia ca “nu-mi pasa”.

Cand nu-ti mai pasa.. trebuie sa mergi mai departe.

Am primit un  telefon legat de un imprumut la banca.

Dupa 10 minute de discutii sunt intrebata: ” Tu nu vorbesti decat de bani?

I-am raspuns usor amuzata: “Si despre ce sa vorbesc? despre sex? Banii sunt ce ma intereseaza”.

M-am intors la grupul meu.

Ziua mea a continuat mult mai relaxata decat a inceput, desi norii furiei inca planau deasupra mea, creandu-mi o stare evidenta de discomfort.

La un moment dat in mintea mea au inceput sa sune

eu sunt o ferestra deschisa pentru zborul visurilor noastre

o lume in care ne iubim si tu ma stii

ma ai…ma vrei

eu te privesc si nu-mi ajunge...!”

in acel moment am simtit nevoia sa ascult clipul din nou…si am facut-o pentru ca asta a vrut sufletul meu

Tarziu am ajuns acasa…am avut o discutie foarte placuta si interesanta.

Am tras linie sub ziua care tocmai se incheiase zambind multumita

Dar…

“eu sunt o ferestra deschisa pentru zborul visurilor noastre

o lume in care ne iubim si tu ma stii

ma ai…ma vrei

eu te privesc si nu-mi ajunge…!”

suflet perecheAsta sunt eu…?

scriu despre dragoste

dar vorbesc doar despre bani

cine sunt? cand voi avea curaj sa ma privesc in oglinda si sa-mi spun cine sunt?

Nu am curaj….

desi vorbesc despre curaj cu inflacarare

Am cautat clipul …L-am ascultat o data, l-am ascultat a doua ora cu atentie si a treia oara ca si cum atunci ar fi fost prima data cand il ascultam si tot asa pana am adormit

m-am dus la culcare ascultandu-l

si dintr-o data am inceput sa plang. De mult nu am mai plans auzind cuvinte atat de frumoase, in care eu cred cu atata convingere. Da… am mai plans..de furie, de neputinta, de disperare…

am adormit plangand

intrebandu-ma cine sunt, unde ma duc, unde este inima mea

stiu sa ofer spatiu si timp

dar mie cine mi-l ofera?

am nevoie de spatiu si timp si intelegere

ca sa ma regasesc pe mine, am nevoie de mine asa cum este sufletul meu

pentru ca …

“….eu sunt o ferestra deschisa pentru zborul visurilor noastre

o lume in care ne iubim si tu ma stii

ma ai…ma vrei

eu te privesc si nu-mi ajunge

te tin si nu ma satur

Iar EU…te iubesc….si imi AJUNGE

te simt …si nu ma satur… te am …si te mai vreau…si te mai vreau… si te mai vreau… si te mai vreau….!”

 

Multumesc!

 

Tu stii cine esti? Tu stii unde te duci?

te am si te mai vreau

 

Maddie Ancuta

copiere sau reproducerea articolelor sub aceasta semnatura este interzisa.

Amintirile Evei

Ganduri ratacite

Published by:

poveste de dragoste

Ganduri ratacite

Cap1

Cap2

Cap3

Cap4

cap5

M-am trezit invaluit de  parfumul fructat al sarutului Oanei.

Buzele ei calde  mi-au dat buna dimineata.Pe noptiera de langa pat tronau doua cesti mari, din care se imprastia aburul cafelei.

Aroma puternica impletita cu parfumul seducator al Oanei mi-au trezit toate simturile.

-Buna dimineata Oana, i-am zambit cald desi eram obosit dupa noaptea nedormita si plina de ganduri. Era inutil sa o mai intreb ce cauta la ora 9 dimineata la mine. Nu aveam chef de cearta si nici de foarta multa vorba.

-Buna dimineata dragul meu mi-a raspuns Oana vesela si frumoasa.

-Nu te duci azi la birou?

– Azi voi lucra de acasa,  nu am dormit bine si sunt inca obosit. In seara asta ma intalnesc cu Radu, doar noi doi, i-am raspuns facandu-i loc langa mine in pat.

Oana s-a bagat  imediat langa mine.

Purta o rochie pastelata cu flori mari si mici, rosi, galbene, portocalii.

Era ca o zi de primavara, nu aveai cum sa nu te bucuri de stralucirea ei.  Mi-a cuprins capul in maini si m-a privit fara sa scoata un cuvant. Mainile ei se plimbau indragostite prin parul meu.

Buzele ei s-au oprit tremurand de dorinta pe buzele mele intr-un sarut mut, pe care nu am putut sa-l continui.

Am luat-o in brate si s-a cuibarit cuminte langa mine. Minute intregi au trecut stand nemiscati  fara ca nici unul din noi sa scoata nici un cuvant. Muzica se auzea in surdina, am inchis ochii tragand puternic in piept mirosul Oanei amestecat cu aroma neagra a cafelei.

Oana era cuibarita in bratele mele cu capul razemat pe pieptul meu, degetele mele se plimbau lenese pe pielea ei fina.

Dintr-o data am fost strabatut de un sentiment straniu de neputinta, de durere. Pentru mine, pentru Oana. M-am vazut fara directie, superficial, intreaga mea scara a valorilor disparand fara urma.

Cine sunt? ce vreau de la mine si mai ales incotro ma indrept.

Privirea mea a ramas atintita in gol. Degetele mele  se plimbau la fel de ganditoare  ca si mine  pe pielea fina a  Oanei

Ca sa vezi lumina trebuie sa traversezi intunericul.

Adesea este foarte greu sa  pui intrebari. Intrebarile sunt grele. Ne este teama de raspuns, ne este teama de ce putem afla. Ne este teama de ce gandim. Ne este teama sa rostim cuvintele care ne pot zdruncina. Intrebarile sunt reflexiile noastre interne.

Adesea suntem lasi cu noi insine. Ne amanam, ne mintim, ne pacalim, ne este frica.

Raspunsurile sunt simple, dar aproape intotdeauna este foarte greu sa pui intrebarea care trebuie.

– Esti fericita Oana? m-am auzit soptindu-i.

Oana statea lipita de mine avand impresia ca a adormit.

Ii auzeam respiratia linistita

-Da sunt fericita Victor, am auzit vocea emotionata a Oanei.  Bratele ei  m-au strans puternic. Imbratisarea ei mi-a spus multe.

– Ce inseamna pentru tine : “a fi fericita”?

– Acum sunt fericita, faptul ca sunt cu tine aici, ca ma cuprinzi in brate, ca simt mainile tale cum mai ating. Sunt fericita cand sunt cu tine a continuat simplu fara sa-si miste capul de pe pieptul meu.

Sunt fericita cand iti aud inima batand atat de aproape de inima mea. 

Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simti suferintele sau bucuriile.”

Gandurile Oanei s-au amestecat cu randurile Alexandrei.

Vorbele  simple ale Oanei m-au facut sa o imbratisez puternic.

Simteam cum mintea mea este scufundata in vid. Nu gaseam  cuvintele care sa exprime ce simteam.

Cum poti sa explici cuiva ceea ce nici tu nu intelegi?

M-au atins cuvintele Oanei, m-ar fi emotionat indiferent cine le-ar fi rostit. Gandurile bune, frumoase emotioneaza,  dar nu a vibrat nimic in mine special pentru Oana. M-am simtit rau ca nu am putut sa-i raspund in acelasi mod. Nu am vrut sa o amagesc.

Ce caut eu in viata Oanei? M-am intrebat singur uitand parca motivul nostru. Eu am uitat sau ea a uitat?

Am continuat sa ramanem imbratisati. Ea ca o zi de primvara plina de speranta, eu  gri si indiferent.

In clipa aceea as fi vrut sa simt cum fiinta iubita din mine explodeaza, ma face sa vibrez.

Dar in mine nu a vibrat nimic, pentru ca nu era nici o fiinta iubita acolo, nu simteam nici o bucurie, nu simteam nici o suferinta. Nu simteam nimic.

Oare sunt gresit structurat?

Unde ma aflu eu acum?

Eram pe drumul care ducea la rascrucea destinului meu.

Un lucru marunt intamplat avea sa-mi schimbe viitorul. Sa-mi schimbe viata. Sa ma transforme radical.

Acest scop aveam sa-l descopar in curand.

Acum cand scriu despre asta simt de parca ani ar fi trecut peste mine.

Destinul meu?

Ce legi nebanuite ale Universului aduc doi oameni impreuna? Cum de stim ca persoana respectiva ne este destinul?

Stim! Pur si simplu realizam instantaneu cand ne intalnim cu persoana sau persoanele care isi vor pune amprenta in viata noastra.

Destinul avea un plan maret pentru mine.

Dar eu nu am fost pregatit sa-i fac fata. M-a ridicat iar de acolo de sus, unde imi gasisem fericirea  m-a aruncat fara mila in bratele infernului

Fiecare are propriul destin.

Nu am fost pregatit pentru intalnirea mea, dar am invatat din mers, o parte din mine a murit, iar cealalta merge mai departe pentru a implin un destin.

Destinul meu era sa implinesc destinul sufletului meu pereche.

Gandurile mele au fost raspandite de taraitul telefonului.

Era momentul sa ma dau jos din pat si sa-mi incep ziua.

Amintirile Evei

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea materialelor care poarta aceasta semnatura este interzisa.