Category Archives: Arta de a fi TU

Arta de a fi TU

Daca m-as asculta, m-as intelege.A vorbi.

Published by:

Daca m-as asculta m-as intelegeA vorbidespre ce e mai greu, a vorbi despre sine si nu a perora despre altii, despre lume, despre viata. Sa-i vorbesc altcuiva despre mine – asta ar insemna sa-mi exprim perceptia asupra realitatii, trairile, sentimentele. Nu se insista niciodata suficient asupra importantei lui “eu”, atat de frecvent inlocuit cu “noi” sau cu “tu”.
Exprimarea verbala (nu vom aborda aici multiplele limbaje ale trupului sau ale gesturilor) se poate situa pe cel putin cinci niveluri distincte.
Nivelul faptelor
Acesta este registrul anecdotic, cel care ne permite sa spunem ce si cum s-a intamplat. Unii tin sa reproduca detaliat si fidel ce au vazut, ce au facut, ce s-a intimplat.
Povestesc, de exemplu, actiunea filmului pe care l-am vazut aseara. Era vorba despre un tata divortat care face 0 calatorie impreuna cu fiica sa si povestesc numeroasele incidente care au loc de-a lungul expeditiei. Pot sa ma arat entuziasmat, debordant sau mai rezervat in privinta unuia sau altuia dintre aspectele povestirii.
Nivelul senzatiilor si sentimentelor
Acesta este registrul experientelor sau al trairilor legate de un eveniment, de 0 senzatie sau de a intalnire.
Zona sensibila a reactiilor afective nu lipseste niciodata, furnicatura emotionala exista in fiecare, ca sursa inepuizabila a unei exprimari proprii … cand aceasta este posibila. Aceasta posibilitate va depinde de disponibilitatea mea de a ma dezvalui, de a face cunoscuta experienta mea intima. Mai depinde si de felul in care celalalt ma intelege si ma indeamna sa-mi exprim aceasta latura.
As putea spune cat de emotionat am fost in timpul acestui film, cat m-au tulburat anumite scene. Aveam lacrimi in ochi vazand eforturile pe care le facea acel tata pentru a castiga dragostea fiicei lui. Traiam momente de veselie si bucurie cand vedeam complicitatea si tandretea dintre ei, ma simteam trist cand neintelegerea reciproca ii despartea … si daca cel caruia ii vorbesc este important pentru mine (semnificativ, adica inseamna ceva pentru mine), imi va fi necesar ca el sa primeasca mesajul, sa ma inteleaga..Aceasta ascultare imi este indispensabila.
Multe neintelegeri si frustrari apar intr-o relatie ca urmare a acestui fapt: celalalt, din ratiuni numai de el stiute (are un prag scazut de toleranta, este insensibilla emotii, se teme, ramane surd, mut la anumite lucruri … ), nu ma poate intelege; el ma priveaza de aceasta latura vitala pentru mine – cea a experientei mele, a trairii -sau 0 denigreaza. Acest decalaj se afla la originea unui numar incredibil de neintelegeri: si suferinte in cadrul familiei. Ne asteptam cu totii ca, printr-un miracol, celalalt (mama, tata, fratele, sora) sa imi impartaseasca sentimentele, sa-mi inteleaga sensibilitatea, sa primeasca emotiile mele fara a  si le insusi.

O alta dificultate apare atund dnd celalalt imi raspunde intr-un registru diferit de al meu.
,,- Mama, sa stii ca pentru mine a fast extrem de dureros faptul ca mi s-a taiat parul atit de scurt la 6 ani.
– Dar erau paduchi in scoala, intelegi?”
Nu, nu pot sa inteleg daca nu ma simt mai intai inteles. Eu vorbesc de sentimente : ea vorbeste de fapte.
Cuvintele ne pot lamuri asupra impasului reciproc … fara ca aceasta sa ne consoleze.

Nivelul gandirii, al ideilor
Generalizari, evaluari normative, consideratii logice: 0 mare parte dintre interactiunile noastre se stabilesc la acest nivel rational sau pornesc de aici
Ganduri discursive, ganduri-oglinda, gaduri razlete, ideile leaga  si sustin emotiile la un nivel ridicat. Ele ne permit sa ne clasificam experienta, sa 0 asimilam, ne protejeaza, permitindu-ne uneori sa ne detasam.
Gandurile sunt puncte de reper indispensabile, balize necesare in haosul sau in multitudinea de situatii din viata. Gandul este evadarea cuvintului spre orizonturi infinite. Este amplificarea omului pana la granitele cunoscute ale cosmosului.
Acelasi film, il voi critica, il voi evalua – mi se pare frumos si subtil–, apoi imi voi impartasi reflectiile asupra relatiei dintre tata si fiica, asupra diferentei dintre generatii, asupra acestui gen de film sentimental sau asupra artei de a comunica!
‘” Sunt atatea si atatea placeri (sau suferinte) care vin sa-mi  amplifice gindurile, sa construiasca  si sa darime lumi, sa inventeze sau sa distruga relatii, sa reuneasca sau sa separe posibilul si imposibilul.
Nivelul amintirilor
Orice experienta traita isi gaseste ecoul intr-una mai veche, trimitandu-ne la momente din trecut. Acest strat afectiv nu este intotdeauna accesibil direct sau imediat.
Cred ca as putea spune fara prea multe ezitari ca acest film m-a facut sa-mi retraiesc propria experienta, de copil cu parinti divortati, ca mi-a amintit de vizitele tatalui meu, de atatea sperante si idezamagiri. Poate ca ma face sa-mi reconsider toata mitologia personala despre notiunea de tata, de camin sau de familie.
E ca  si cum fiecare eveniment din prezent isi gaseste ecoul intr-un trecut mai apropiat sau mai indepartat. Aceasta reactivare mai mult sau mai putin constienta lasa in noi urme care cand si cand ne marcheaza relatiile, interactiunile cu ceilalti. O anumita doamna, care mi se adreseaza pentru prima data in timpu unei mese intre re prieteni imi reinvie amintirea unei situatii de acum aproape 40 de ani. Aveam 8 ani, eram la scoala primara si eram supus sadismului unei invatatoare care avea aceeasi forma a gurii ca si interlocutoarea mea din prezent. ..

Si fara sa-mi dau seama, imi vine sa 0 agresez, sa 0 umilesec sa combat fara pic de curtoazie punctul sau de vedere, care nu era chiar atit de diferit de al meu. Ma arat rautacios, artagos, nemilos si simt nevoia sa 0 reduc la tacere aici, la aceasta reuniune intre prieteni. .. prieteni care sunt toti uimiti de iesirea mea.


Nivelul imaginarului
Fantasmele si dorintele impreuna cu toata suita de fantezii personale pot fi de asemenea reunite cateodata.
Filmul despre care am vorbit, de exemplu  imi imaginasem ca voi face unul de acelasi tip, dar un pic diferit. Ar fi fost mai degraba axat pe relatia de cuplu, eu as fi fost regizorul, iar in rolul principal ar fi fost. .. si in mintea mea incep sa port discutii cu Delphine Seyring sau Juliette Binoche …
In conversatie, viata imaginara, atat de importanta pentru fiecare, este sursa creativitatii, daca acceptam sa 0 impartatim s idaca celalalt 0 intelege drept ceea ce este: a viata imaginara.
Daca poate sa inteleaga ca traducerea in cuvinte a imaginarului meu nu inseama ca 0 sa-l pun in practica. Nevoia de a fi inteles este specifica imaginarului. Nu-ti poti impartasi propriul imaginar, nu poti decat sa asisti la el. Imaginarul are nevoie sa fie respectat.
O comunicare deplina este 0 implicare comuna, in care am posibilitatea sa ma exprim, sa fiu inteles si sa-l inteleg pe celalalt la cele cind niveluri, in diverse momente ale unei relatii.
Adesea, cuvintele ne ramin blocate la un nivel sau altul. In functie de situatie si de interlocutor, in functie de subiectul abordat, in functie de dezinvoltura sau de temerile noastre si mai ales in functie de felul in care sintem ascultati, privilegiem cu precadere un registru si evitam sau respingem altele cu aceeasi perseverenta.
Comunicarile eficiente evolueaza liber de la 0 dimensiune la alta. Ele lasa cuvintelesa circule in fiecare din aceste dimensiuni. Da, orice demers in vederea comunicarii trebuie sa fie evident, sa permita 0 deschidere, 0 amplificare.

O relatie libera (cea care imi permite sa fiu eu insumi) este o relatie in care totul poate fi spus.
Auzim uneori: “Imi vine greu, nu pot sa-i spun ca … ” sau:  “Refuza sa asculte ce ii spun” sau: “Nu indraznesc sa-i spun pentru ca mi-e teama de reactia lui.” Teama de a spune, de a te exprima liber este adanc inradacinata in multe relatii apropiate.
Aceasta teama bareaza calea spre entuziasm, spre elan, spre creativitate. Impune retineri, intretine resentimentul legat de frustrarea de a nu spune.
Uneori, asteptam prea mult de la limbaj, de la mitul cuvantului potrivit si adevarat, in vreme ce cuvintele descriu realitati diferite pentru fiecare.
Adesea sper ca printr-un schimb de cuvinte si de fraze voi avea acces la 0 comunicare eficienta si savuroasa, asa cum imi doresc. Cata vreme va exista in mine aeceasta speranta cu gust de absolut, dupa purtarea unui dialog ma voi simti adesea cuprins de 0 dezamagire care nu-mi da pace, de 0 angoasa surda in stomac sau de 0 furie inexplicabila ce isi croieste drum spre violenta.
Este 0 diferenta foarte mare intre ceea ce traiesc si iceea ce spun despre aceasta,intre ceea ce planuiesc sa spun si ceea ce ma aud spunand si este 0 diferenta la fel de mare intre ce spun eu, ceea ce intelege interlocutorul meu, in functie de perceptiile si referintele proprii. Iar eu nici macar nu stiuce a inteles sau a perceput. Uneori, urmeaza sa descopar, cu incintare sau cu stupoare, zile sau chiar saptamani mai tarziu.
Gandurile si imaginile secrete ale celuilalt imi sint complet necunoscute, asa cum si lui ii sint necunoscute ale mele.
Chiar si icele ale partenerei cu care impart patul si painea, chiarsi cele ale copilului pe care il inconjor cu 0 dragoste plina de grija inca de la nastere. Misterul ramine, nici macar eu  nu reusim sa comunicam despre 0 buna parte dintre lucrurile esentiale.

Astfel, in orice exprimare verbala care nu inseamna totulsi dialog – va exista riscul unor distorsiuni si ineintelegeri intre:
• Ceea ce gandesc, ceea ce traiesc sau am trait si iceea ce pot spune.
• Ceea ce spun efectiv, cu mijloacele mele de exprimare si ceea ce intelege si retine celalalt din multitudinea de mesage continute de discursul meu, privilegiind ceea ce ma emotioneaza, il seduce sau il ameninta cel mai tare.
• Ceea ce cred eu ca a inteles celalalt si ice crede el ca eu cred ca a inteles.
Bineinteles, ma straduiesc sa accept aceasta diferenta dintre cuvinte si traire inainte de a incerca sa 0 diminuez. Trebuie sa recunoastem ca orice comunicare verbala  este incompleta inainte de a incerca sa o facem eficienta.

 

Maine vom discuta despre A nu spune

Arta de a fi TU

Daca m-as asculta m-as intelege. Anticomunicarea.

Published by:

anticomunicareAm inceput sa citesc o carte foarte interesanta, pentru toti cei care sunt fascinanti de oameni, comunicare sau la ce duce lipsa de comunicare, relatiile parinti-copii.

Cartea se numeste “Daca m-as asculta m-as intelege” scrisa de JACQUES SALOME· SYLVIE GALLAND. Nu stiu daca se gaseste in librarii, probabil ca se poate gasi in biblioteci, dar pentru cei care vor sa invete, sa se dezvolte sa se inteleaga si sa-i intelegea pe cei din jur o sa postez diferite capitole din carte.

Eu personal am multe de invatat din aceasta carte. Va doresc comunicare usoara 🙂 si spor la citit.

Cine oare nu cunoaste sentimentul difuz ca nu comunica bine cu sine si cu ceilalti? Cine oare nu se loveste zilnic de dificultatea de a se exprima si de a se face inteles?
Daca vreau sa-mi imbunatatesc comunicarea, trebuie mai intai sa-mi pun intrebari despre felul in care am invatat sa comunic.
Probabil 0 sa-mi dau seama ca am invatat sa nu comunic.
O sa descopar ca de foarte timpuriu in existenta mea am fost privat de dreptul la cuvint chiar de care cei care ma iubeau si care, crezind ca ma inteleg, vorbeau in locul meu
Anticomunicarea
Parintii si pedagogii mai degraba impun limite decat sa invite la libera exprimare. Si mai grav este faptul ca isi insusesc exprimarea noastra pentru a vorbi despre noi, in locul nostru. Dar cel mai rau este faptul ca resping ceea ce exprimam noi personal.

“Mi-e frica, spune copilul.

– N-ai nici un motiv, spune tatal.”
“Ma doare, spune copilul cu genunchiul julit.
– N-ai nimic, spune mama.”
Aceste mesaje par banale, ele sunt generate de buna intentie a parintilor de a-si linisti copiii. Dorinta de a-i scapa pe copii de temeri este 0 meteahna frecventa a parintilor. Dar la fel de bine, aceste mesaje inseamna Si: “Nu poti avea incredere in ce simti tu, eu stiu ce trebuie sa simti tu.” Ei ii dicteaza altuia emotiile si sentimentele pe care ar trebui sa le aiba si nu le are. Poti ordona sau interzice un act (daca raportul de forte permite!) – “Nu ai voie sa lovesti  bebelusul in cap” -, dar este imposibil sa impui sentimentele – “Trebuie sa-l iubesti” -, indiferent de varsta. Impunerea genereaza confuzii. Cel care incearca 0 emotie se indoieste  de propria lui traire atunci cand 0 persoana importanta pentru el (unul dintre parinti, de exemplu) ii denigreaza, ii neaga sau incearca sa-i impuna trairile sau sentimentele.
“Trebuie sa-l iubesti, este fratele tau, nu stia ce face cand ti-a stricat jucaria … ”
“Dar, dragule, stii prea bine ca va iubesc la fel; nu fac diferente intre tine si sora ta.”
,,Stii ca te adora, chiar daca se infurie. Si apoi, nu ar trebui sa il contrazici, stii ca nu suporta.”
Si astfel invatam sa comunicam, prin negarea trairilor noastre de catre cei care ne iubesc. Si ii vedem negandu-si inclusiv propriile sentimente.
“Esti trista, mama, plingi?
– Nu, stai linistit, nu am nimic.” Nimic?
“Mami nu-l iubeste pe tati. Ce are cu el?
– Nu-i adevarat, ce treaba ai tu cu asta? Sa stii ca il iubeste… ”
Daca nu facem efortul de a stabili citeva reguli fund amentale pentru 0 comunicare fireasca, riscam ca toata viata sa suportam si sa transmitem constringeri care saboteaza comunicarea si care fac ca relatiile intime sa devina dificile, dureroase.

Principii de baza.
Bazele unei comunicari veritabile sint usor de enuntat si cumplit de greu de aplicat. Ele se organizeaza in  functie de trei pozitii fundamentale:

  • Recunosc si ii confirm celuilalt ca exprimarea sa ii este proprie, ca sentimentele sau parerile ii apartin.
  • Ma exprim vorbind despre mine, afirmadu-mi pozitia.
  • Doresc sa reunesc punctul tau de vedere si pe al meu, nu opunadu-le sau confundandu-le, ci adunadu-le unul langa celalalt, confruntandu-le. De aici se poate naste 0 uniune, un schimb.

Aceste trei pozitii au drept corolare imediate:

Nu il las pe celalat sa vorbeasca despre mine in locul meu.

  • Il invit sa vorbeasca despre el insusi.
  •  Admit ca “a te intelege cu cineva” nu inseamna a avea aceeasi parere, aceleasi sentimente, acelasi punct de vedere.
  •  Accept sa fac diferenta intre ceea ce vine de la celalalt (si ii apartine) si ceea ce simt eu (si imi apartine).

Copilului caruia ii este frica ii voi spune: ,Iti este frica” si poate ii voi propune sa-mi vorbeasca despre frica lui. As putea, eventual, sa-i spun mai apoi ca mie nu-mi este frica, sa-i spun ca nu ma tem de acel lucru.
Prietenului care vorbeste despre mine in locul meu (“Ar trebui sa te mai intereseze  si altceva decat benzile desenate“) as incerca sa-i raspund cu un refuz (“Nu vreau sa-mi impui tu ce ar trebui sa ma intereseze”) sau cu 0 invitatie (“Daca vrei, poti sa-mi spui ce simti cind ma vezi cu nasul in benzile mele desenate, ca in seara asta.”)
Vorbim despre ceilalti in locul lor pentru ca nu stim insa sa le vorbim despre noi, iar exprimarea celorlalti despre noi in l0cul nostru dureaza pina la moarte, daca nu ne asumam riscul de a ne recuceri dreptul la exprimare.
Una dintre mizele fundamentale ale oricarei tentative de formare este sa-ti reiei in stapinire propria exprimare. Orice schimbare trece prin aceasta nastere dificila, dureroasa: sa ajung la 0 forma de exprimare proprie, care sa fie a mea, diferita de a tuturor celor care m-au crescut sau mi-au fost alaturi.

Comunicare si exprimare

A comunica inseamna a reuni. Oare ce avem noi de reunit?
Fie diferentele dintre noi, fie asemanarile.

A te exprima nu inseamna inca a comunica, este doar un bilet pentru dus, in timp ce comunicarea este un bilet dus-intors care presupune etape succesive:

  • Ma exprim.
  • Primesc confirmarea ca limbajul meu a fost inteles.
  •  Ascult ce spune celalalt.
  • Ii confirm ca l-am inteles.

Aceste secvente aparent simple ascund nenumarate capcane.
De fapt, celalalt nu reactioneaza la ce i-am spus eu, ci la ce a inteles el, in functie de felul in care cuvintele mele isi gasesc ecoul in el; uneori este 0 diferenta enorma intre ceea ce am vrut eu sa spun si ceea ce a inteles el. Bineintetes, si reciproca este valabila.
Cand ma adresez cuiva, in cursul unei convorbiri dificile si importante, ar trebui sa-l intreb: “Ce ai inteles?” Cind cineva imi vorbeste, ar trebui sa-i spun: ,,Iata ce am inteles eu din ce mi-ai spus.” A-i aduce celuilalt 0 confirmare nu inseamna nici sa-l aprobi, nici sa recunosti ca opinia sa este fundamentata ci pur si simplu sa recunosti acel punct de vedere ca fiind al lui.

,,- Camerele de gazare nu au existat niciodata, sint doar a inventie a evreilor ca sa aiba de ce se plinge.
– Dumneavoastra spuneti ea nu au existat niciodata, asa credeti dumneavoastra, ca acestea sunt a inventie a evreilor ca sa fie compatimiti. E parerea dumneavoastra, eu nu a impartasesc.”
In acest caz, putem incheia discutia la acest stadiu … sau il putem invita pe celalalt sa explice pe ce isi bazeaza convingerea.
Eu pot sa incerc sa explic pe ce se bazeaza convingerea mea. Pot schimba registrul si-l pot invita sa se exprime. Ce vrea sa spuna atunci cind neaga existenta camerelor de gazare din timpul celui de-al doilea razboi mondial, ce mesaj vrea sa transmita … ?

Maine vom discuta despre ce inseamna “a vorbi”.

 

Arta de a fi TU

Binge eating disorders- problema de alimentatie

Published by:

binge eating disorderProblemele de alimentatie sunt definite ca un tipar gresit a felul in care gandim despre mancare, dimensiune sau greutate.

Sunt putini oameni care pot afirma cu fermitate ca duc un mod de viata sanatos. Presiunea de la locul de munca, obligatiile sociale au ca rezultat oamenii care gusta tot timpul cate un snak in timp ce ei merg, au treaba. In socitatea noastra, moderna pentru multi este o definitie a unui mod “normal de a manca”.

Pentru majoritatea oamenilor mancarea nu ocupa un loc important in viata lor.

Dar ideea de perfectiune, care este influentata in mod categoric de media poate avea ca rezultat cresterea in oameni a dorintei de a fi mai slabi, mai frumosi ducand la riscul de a dezvolta probleme de alimentatie.

Factorii genetici si biologici sunt factori care pot afecta  persoanele cu risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de obiceiuri proaste de alimentatie.

Dar este putin probabil ca doar un singur factor sa influenteze asta.  Este mai mult ca sigur ca mai multi factori combinati: diferite evenimente, sentimente sau presiunea din jurul nostru poate duce la diferite suferinte carora nu le putem face fata si atunci dezvoltam un sistem mecanism prost de a infrunta problemele care ne inconjoara.

Persoanele care au probleme de alimentatie  tind sa se concentreze mai mult pe felul in care arata decat ,cum sunt ei ca persoana, ca personalitate.

Adesea persoanele cu probleme de alimentatie spun ca felul in care mananca este singurul fel in care ei simt ca isi pot controla viata, dar asta in timp arata ca ei sunt controlati de felul in care mananca.

Acesti oameni se confrunta cu probleme de rusine, disperare.

1.2 milioane de britanici sufera de “eating disorders” probleme de alimentatie. Nu stiu in Romania daca cineva a facut o astfel de statistica.

Contrar a ceea ce se crede nu doar femeile sufera de astfel de probleme. Desi intr-un numar ceva mai mic si barbatii sufera de: anorexie, bulimie sau dorinta de a manca chiar si atunci cand esti satul.

 

Persoanele care suferea de probleme de alimentatie au nevoie de ajutor profesional cat de repede se poate pentru o preventie timpurie si interventia la timp care va ajuta la recuperarea acestuia.

Eating disorders poate devenii cronica, punand in pericol viata celora care sufera de ea.

Simptomele comune sunt:

-obsesia legata de greutate

-obsesia legat de numarul caloriilor continut, grasimi

-schimbari dramatice in greutate intr-un timp foarte scurt

-ascund mancarea

-se simt singuri, neintelesi, depresivi

-sunt obsedati de mancare si de imaginea corpului

-isi pierd dorinta sexuala

-lipsa de respect si incredere in ei

-frica de a manca alaturi de ceilalti

-se simt obositi

-sufera de insomnie si au obiceiuri proaste in a dormii

-ritualuri ciudate de a manca si adeseori mananc in secret

Am vorbit data trecuta despre anorexici, simptome, probleme psihice si fizice. Despre manechine celebre care au murit foarte tinere si modul lor defectuos de a manca, obsesiile legate de greutate.

Binge eating disorder afecteaza 2% din adulti si este mai putin cunoscuta decat anorexia si bulimia.

Persoana care sufera de  Binge eating disorder  mananca cantitati mari de mancare dar, nu folosesc ca bulimicii laxative sau medicamente care induc starea de voma.

Datoria modului defectuos de a manca, rezultatele sunt crestere in greutate. Cei care se confrunta cu astfel de probleme nu pot controla nimic din ceea ce fac.

Caracteristile celor care sufera de “binge eating disorder

– mananca in secret, cand nimeni altcineva nu mai este in jurul lor, cantitati mari de mancare sau manaca foarte des

– mananca mult mai rapid decat este normal

– mananca chiar si atunci cand sunt satui.

– sufera de lipsa de incredere in ei

– greutatea este in permanenta schimbare

-mananca atunci cand sunt plictisiti, singur, tristi, depresivi, anxiousi

-sunt obsedati de mancare

– nu sunt capabili sa se opreasca chiar si atunci cand au fost atentionat ca dezechilibrele emotionale pot fi cauza bolii lor

– se ascund si mananca in secret

-se simt vinovati dupa ce fac asta

Cum ne putem da seama daca suferim de binge eating disorder

1-  mancam o cantitate mare de mancare decat este normal intr-o perioada foarte scurta ( de exemplu la 2 ore ne ducem iar sa mancam)

2. mancam pana cand ne simtitm satui dar continuam sa mancam

3. mancam o cantitate mare de mancare chiar si atunci cand nu ne este foame

4. mancam mult mai rapid

5. mancam singuri datorita rusinii pe care o avem datorita cantitati mari de mancare pe care o ingeram

6 suntem dezgustati, ne simtim vinovati, depresivi datorita cantitatii uriase pe care o mancam

7. se trezesc noaptea si mananca, nu-si pot controla sentimentele de teama, frustrare si atunci mancarea este singura care in aparenta le pot da echilibru.

Ca si in cazul anorexiei sunt foarte multe complicatii si efecte ale celor care sufera de binge-eating disorder

  • obsesia legata de aparenta
  • sentimente de anxietate si depresie
  • colesterol marit
  • tensiune marita
  • lipsa de energie
  • oboseala si slabiciune
  • probleme de respiratie
  • probleme cu inima
  • anumite tipuri de cancer
  • probleme cu ficatul
  • probleme cu rinichii
  • diabet de tip II

 

Oamenii care sufera de lipsa de control in ceea ce priveste mancarea au sentimentul de vinovatie si rusine, adesea ei se duc spre mancare cand sunt tristi sau plictisiti. Datorita sentimentelor de rusine sau vina  ei nu cauta ajutor profesional pentru ca asta ar arata implicit ca ei recunosc ca au o problema.

 

 

Maddie Ancuta