Timpul a ingalbenit paginile albe, tot asteptand, sa vin sa le acopar cu literele mele dezordonate. Au trecut ani, de cand mi-am lasat stiloul uitat pe masa si amintirile uitate prin colturile inimii mele. In seara asta, am hotarat sa scriu despre tine, ca sa nu te uit. Mint, nu o fac pentru mine, o fac pentru tine. Am hotarat sa spun stop acestui joc pe care il jucam de atata timp. Am hotarat sa rup cercul minciunilor si al prefacatoriilor, pentru ca nu te ajuta cu nimic. Te privesc de ani de zile, cu atentie. Iti citesc gandurile si-ti vad sufletul ala in care tu nu crezi; iar pentru ca tu nu crezi in el, nu ti pasa de el. Dar eu cred in suflete. Le vad zilnic insotind mii de oameni, oamenii care ajung in preajma mea. Stiu cand un suflet este bolnav, indragostit, fericit sau nefericit. In viata adesea trebuie sa luam decizii care dor. Ca sa ridicam ceva trainic, trebuie mai intai sa daramam ce nu a fost bun. O fractura se repara, taiand si rearanjand osul. Orice interventie care se face in viata noastra se face provocand durere. Ca sa ne vindecam, trebuie intai sa suferim. Pe unii dintre noi, durerea ii schimba, asa ca isi schimba intreaga viata, renunta la tot ce le-a provocat raul, si redevin fericiti si sanatosi. Altii devin dependenti de durere, asa cum consumatori de droguri devin dependent de doza zilnica. Stiu ca le este rau, stiu ca se degradeaza, dar cauta in durere, clipele alea de fericire, pe care nu le pot gasi in afara drogului datator de iluzii tari. De multe ori nu avem curajul sa ne uitam in oglinda, pentru ca ne este teama sa infruntam cine suntem sau ce am devenit. Iti amintesti povestea Albei ca Zapada? Mama vitrega, imparateasa cea rea, avea o oglinda fermecata, care nu doar ca ii arata imaginea in oglinda, ii dadea si diferite sfaturi. Stim din poveste, ca in ciuda frumusetii ei fizice, era o femeie foarte rea. Rautate venind din ura, invidie, sau mai bine zis din incapacitatea ei de a iubi. Cand oamenii devin incapabili sa iubeasca? Ne tragem energia din iubire. Suntem sanatosi cand iubim. Ochii ne rad, hormonii fericirii zburda nestingheriti in noi. Dormin bine, mancam bine, ne odihnim, viata vibreaza in noi, visam, avem energie, nimic nu ni se mai pare imposibil. In momentul cand nu mai putem iubi, murim, desi inca ne trezim, ne ducem la munca, ne facem jobul, cumparaturile, serbam zilele de nastere, facem sex, vorbim cu vecinul de palier, comentam stirile sau dezbatem politica. Nu ma gandesc doar la capacitatea de a iubi pe cineva, ma gandesc la capacitatea de a te iubi pe tine insuti. Probabil ca ne oprim din a iubi, din acelasi motiv pentru care nu ne mai uitam in oglinda. Nu vrem sa infruntam direct imaginea care se holbeaza la noi Nu vrem sa vedem adevarul. Nu vrem sa-l infruntam, nu vrem sa admitem cine am devenit. Nu vrem sa ne vedem ridurile, kilogramele in plus care ne inconjoara, nu vrem sa ne vedem lacrimile si cearcanele de la ochi, firele de par alb sau tristetea din ochi. Cearcanele pot fi acoperite de farduri, facem haz de necaz de numarul kilogramelor in excess, punem ridurile pe seama batranetii, discutam despre experientele sexuale, care ne arata, ca suntem inca virili, dar refuzam sa ne privim direct, sa ne infruntam direct. Preferam sa ne uitam in oglinda amintirilor, la vremurile cand stiam cine suntem, cand eram plini de iubire, entuziasm , tinerete si sperante. Aveam atat de multe sanse cand am inceput. Sanse de a ne indragosti cu adevarat, sanse de a ne implini visele. Dintr o data ajungem intr un moment in care, tragem linie si vedem ce avem si ce nu avem. Avem multe, pentru ca viata este darnica si ne ofera, dar avem oare tot ce ne-am visat sau suntem ce am visat sa fim? In general, toti ne bucuram de bunurile materiale pe care le agonisim de a lungul vietii. Dar este asta oare sufficient? Nu, nu este niciodata sufficient, pentru ca nu a fost si nu este vorba de bani, sau bunuri accumulate. Stirile sunt pline de magnati suicidari, vedete intoxicate de droguri, depresii sau vieti duplicitare, relatii fara sens, sex, alcool, droguri. Unii sunt foarte bogati, celebri, talentati. Primul semn de lipsa acuta de iubire, este cand in ciuda faptului ca suntem nefericiti spunem: fac ce vreau cu viata mea. Este de fapt un strigat mut, in cautarea iubirii si a linistii, dar nu mai stim drumul spre iubire. Printre atatia oameni lipsiti de sens, care se invart agitati intr o directie care duce doar spre drumuri infundate, este usor sa ne ratacim si sa ajungem doar in fata unor ziduri sau porti inchise. Si asa este, fiecare isi traieste viata asa cum simte sau atat cat poate, dar nu neaparat cum a visat cand avea inca energia sa se priveasca in oglinda.

De a lungul timpului am fost oglinda ta. Oglinda in care te ai privit , dar in care ai refuzat sa te vezi. Oglinda fermecata care iti spune adevarul, chiar si atunci cand este atat de dureros de suportat .

Copyright by Maddie Ancuta 08/10/2016

scurt fragment din Jurnalul Evei.