Abstract– mesaj de dragoste
Am urcat treptele doua cate doua, ca sa ajung mai repede in casa.
Mi-am dat jos in graba haina grea de ploaie .
Pantofii au ramas stingheri in spatele meu, putini dezolati in locul in care i-am azvarlit.
Tineam in brate ca pe un obiect pretios: un set de culori si cateva pensule.
Cu mainile tremurande am ales doua dintre ele.
Lasandu-mi gandurile libere, acestea au inceput sa te deseneze.
Te vad in zeci de feluri.
Te vad in zeci de forme, dar aproape intotdeauna te vad in doua culori. Gandurile tale, sunt umbrele care se aseaza in mintea mea.
Esti incongruenta credintelor si necredintelor tale.
Credintele tale lumineaza totul in jurul tau. Atunci te vad ca pe un inger. Ingerul care imi calauzeste pasii, care ma invata, care imi mangaie gandurile si ma ocroteste in somn.
Sufletul meu este atat de indragostit de tine.
Necredinta ta in mine, ma face sa te vad sumbru, intunecat si de nepatruns. Necredinta ta musca adanc si salbatic din mine, lasand urme care par sa nu se mai vindece.
Credinta ta este congruenta credintelor mele.
Gandurile tale sunt imprimate in gandurile mele, se nasc din tine.
Pictez cu furie alb si negru, adanc si incalcit, vartejuri si liniste.
Furia ma face sa plang, furia care se naste din neputinta mea de a te face sa crezi in mine.
Mana imi cade moale…
Picaturile de alb si negru se preling pe covor, completandu-mi mana.
Cum poti sa crezi in credintele mele si totusi sa nu crezi in mine?
Cum poti sa fii atat de negru cand adancul tau este plin de lumina?
Ieri am fost fericita. Am crezut ca am scris sfarsitul povestii.
Adevarul ne elibereaza intotdeauna, nu-i asa?
Am ras. Am ras cum nu am mai ras de luni de zile.
Dar..
Azi in timp ce ploua, am simtit adancimile tale cum ma inlantuie puternic ca bratele unei caracatite.
Incongruentele tale continua sa-si infiga ascutimile in mine.”
copyright 2014 by Maddie Ancuta
