Ziua de Paste Ziua de Paşte sărbătorită în familie a fost o zi minunată pentru Ionuţ. În fiecare an bunica pregăteşte în baie o ulcică în care pune apă curată, un ou rosu, busuioc şi câţiva bănuţi. Toţi ai casei se spală pe faţă cu această apă ca să fie sănătoşi şi norocoşi tot anul. A purtat hăinuţele noi cu care s-a înnoit ca în fiecare an de Paşte, după tradiţie. Au stat cu toţii la masă, au ciocnit ouă vopsite. S-au bucurat să fie împreună toţi ai casei în zi de mare sărbătoare. Pe seară, Ionuţ a pregătit, ca de obicei, pentru păsări o masă îmbelşugată cu seminţe şi firmituri de pâine şi chiar de cozonac. Aşa a făcut toată iarna. Zgribulite, micuţele păsări de pe stradă veneau aici ştiind că vor găsi hrana. Ca să-i mulţumească, ele ciripeau vesele la fereastră. Aşa fac şi acum. Băiatul le ascultă cu plăcere şi i se pare că ele vor să-i spună ceva. Închide ochii şi ciripitul se transformă în şoapte de poveste. – A sosit iar Pastele…, spune o vrăbiuţă…E sărbătoare în sufletele şi în casele creştinilor. – Vine şi iepuraşul cu daruri…Ştie cineva povestea lui? întreabă o turturică. – Mi-a spus-o demult o pasăre călătoare care în drumurile ei văzuse şi auzise multe, spune o vrabie bătrână care începe, fără să se lase prea mult rugată, să povestească: ,,- Cu mult, mult timp în urmă anotimpurile coborau pe pământ sub forma unor zâne ca să aibă grijă de plante, animale şi oameni. A sosit şi Zana Primavara.Era tânără, frumoasă şi veselă. Îi placeau copiii şi îi plăcea să-i bucure, să-i vadă râzând din toată inima. Nu pierdea nici o ocazie să le facă daruri. Avea o pasăre fermecată care facea oua coloate pe care le lasa în cuiburi prin locurile unde copiii se jucau, ca aceştia să le găsească şi să se bucure. Uneori, primăvara vremea poate fi capricioasă, poti crede chiar că iarna s-a întors. Aşa s-a întâmplat atunci. Pasărea a fost prinsă de vremea rea şi s-a îmbolnăvit. Zâna Primăvara nu a putut face prea mult pentru ea. Putea s-o salveze numai dacă o transforma într-un animal rezistent care trece prin toate anotimpurile fără probleme. Atunci privirea i-a căzut pe timidul iepuraş, bun prieten al copiilor, şi pasărea a devenit unul dintre iepuraşii ce paşesc timizi prin grădini şi livezi în orice anotimp. A trecut mult timp de atunci… Pe Zâna Primăvara nu a mai văzut-o nimeni de pe Pământ. Oamenii văd numai semnele trecerii ei: natura plină de viaţă, copacii înfloriţi, albine zumzăind, flori şi cântec de păsări. De întâmplarea de atunci aminteşte Iepuraşul care soseşte în fiecare an de Paşte, minunata sărbătoare a primăverii, când natura reînvie şi viaţa este biruitoare. Iepuraşul acesta aduce daruri copiilor ca să-i vadă fericiţi, aşa cum Zânei Primăverii îi plăcea să-i vadă. Cei care cunosc povestea spun că acest Iepuraş redevine pentru scurt timp pasărea dragă a Primăverii ce făcea daruri copiilor şi poate face ouă colorate pe care să le dăruiască amintind de cea care i-a salvat viaţa, Zâna Primăvara.” Pasărea care mi-a spus povestea spunea că a vazut pe acolo pe unde a trecut copii care puneau în iarbă cuiburi făcute de ei aşteptând ca iepuraşul să le umple cu mici daruri… Se aşterne liniştea. Ionuţ a adormit demult ascultând povestea ciripită. Visează şi el o poveste… Georgiana – 10 ani!
Daily Archives: March 31, 2012
Erorile vietii…Nu acceptati sa fiti victime
In cadrul emisiunii “Mamici in dificultate” am vorbit despre ” a nu judeca pe ceilalti. Nu cunoastem adevaratele motive pentru care unii oameni reactioneaza intr-un mod sau altul. Nu stim cu ce “tare” vine din copilarie, ce anume le macina sufletul. Cand ascultam pe cineva, il lasam sa-si descarce sufletul, sa planga daca este cazul. Ii dam spatiu sa se simta in siguranta si sa aiba incredere in noi. Nici unul din noi nu are o bagheta magica care sa vina cu solutii atunci cand este invartita. Suntem cu toti oameni, suntem supusi greselilor. Daca cineva vine la noi cu incredere este bine sa-l primim cu bratele deschise si sa-l ascultam, sa nu-i tradam increderea ducandu-ne la unii si la altii incepand cu barfa ” stii tocmai am auzit ceva… aia a facut… ai vazut aia.. . o curva…din cauza ei copilul face sau drege. Isi merita soarta”. Aud zilnic tot felul de povesti unele mai teribile decat celelalte. De multe ori ma intreb daca eu as fi in oricare din situatiile persoanelor respective as lua cea mai buna decizie.
Este foarte simplu de pe margine sa privim spre cei care au probleme, sa comentam si sa incercam sa dam solutii. Poate ca solutia care merge pentru noi, nu functioneaza pentru celalalt si nu-i vom crea decat inca un moment in viata in care sa se simta inutil, neputincios. Sa simta ca a esuat in viata.
Trebuie sa invatam sa ascultam fara sa judecam, fara sa fim superiori sau aroganti. Nu toti oamenii sunt empatici. Dar cei care vor sa ajute sa o faca in liniste, cu intelepciune si intelegere. Sa ofere un alt mod de abordare a problemei respective si sa-l lase pe cel care are nevoie sa aleaga ce e ai bine pentru el, nu pentru noi.
Am primit o scrisoare teribila de la o mamica care nu a avut curajul sa se apere pe ea si pe copilul ei. In orice situatia ati fi, nu ezitati sa apelati la cineva de incredere, la politie, la biserica. Nu asteptati sa fiti batjocoriti, umiliti, omorati.
Mamica a fost violata iar fetita omorata. Povara pe care o poarta aceeasta femeie este greu de dus. Un telefon o salva pe fetita de la moarte violenta. Doar un singur apel telefonic. Care nu a fost dat niciodata.
Aveti curajul sa cereti ajutor. Nimeni nu are dreptul de viata sau moarte asupra altuia.
Trebuie sa ne unim si sa ne protejam. Nu acceptati sa fiti victime.
Datoria noastra este sa reactionam.
Ultimul biscuite
Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea ainceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta afacut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oareindrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-aindreptat spre un alt colt al salii de asteptare.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazutinauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… Ela impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simtaindignat, superior sau furios.
MORALA:Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa negrabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nuregreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!
Maddie Ancuta
Mamicile in dificultate
Va asteptam de la ora 9.00 Londra ora 11.00 Romania, in cadrul emisiunii O lume minunata-lumea copiilor si a parintilor.
Vom vorbi despre mamicile singure, mamicile aflate in dificultate.
Nimeni nu s-a nascut parinte. De multe ori ne aflam in dificultatea de a comunica pentru ca nu avem incredere in nimeni. Trebuie sa invatam sa vorbim. Trebuie sa apelam la autoritati, trebuie sa le obligam pe autoritati sa respecte legile, sa ofere sprijin, consiliere si intelegere. Organizatiile neguvernamentale trebuie sa se implice in proiecte concrete nu doar pe hartie, in a sprijini mamicile singure. A le oferi consiliere, empatie, intelegere lor si copiilor.
O usa deschisa, un zambet, o poveste, o imbratisare, mersul impreuna la doctor sa la cumparaturi ajuta foarte mult. Toti avem momente proaste, ne este frica, nu stim in ce directie sa o apucam, nu stim ce sa facem. Dar exista comunitatea si comunitatea trebuie sa se implice. Exista comunicare si trebuie sa o folosim.
Aceasta emisune este dedicata Alessei si mamei ei.
va invit la o discutie deschisa, cu cartile pe fata.
De cate ori v-ati implicat in a sprijini concret o familie aflata in dificultate?
De cate ori ati ajutat o mamica cunoscuta intamplator in parc?
De cate ori ati fost la cineva despre care v-a povestit prietena ca este o mamica singura, depresiva si care a ajuns la capatul puterilor?
De cate ori pe saptamana va rupeti timpul din privit la televizor si va implicati in sprijinul celor care au cu adevarat nevoie?
De cate ori v-ati rupt din timpul petrecut pe face book pentru a sta 2 ore cu un copilas strain, sa-i cantati, sa va jucati cu el si sa o ajutati pe mamica sa se odihneasca si sa-si descarce sufletul?
Cate ONG-uri din Romania se implica in astfel de proiecte? Banii folositii sa se duca in consiliere si nu pe printare de fluturasi, afise sau pixuri?
Se pot face foarte multe fara bani doar daca exista intelegere, compasiune si dragoste pentru oameni.
Maddie Ancuta
