Ziua de Paste Ziua de Paşte sărbătorită în familie a fost o zi minunată pentru Ionuţ. În fiecare an  bunica pregăteşte în baie o ulcică în care pune apă curată, un ou rosu, busuioc şi câţiva bănuţi. Toţi ai casei se spală pe faţă cu această apă ca să fie sănătoşi şi norocoşi tot anul. A purtat hăinuţele noi cu care s-a înnoit ca în fiecare an de Paşte, după tradiţie. Au stat cu toţii la masă, au ciocnit ouă vopsite. S-au bucurat să fie împreună toţi ai casei în zi de mare sărbătoare. Pe seară, Ionuţ a pregătit, ca de obicei, pentru păsări o masă îmbelşugată cu seminţe şi firmituri de pâine şi chiar de cozonac. Aşa a făcut toată iarna. Zgribulite, micuţele păsări de pe stradă veneau aici ştiind că vor găsi hrana. Ca să-i mulţumească, ele ciripeau vesele la fereastră. Aşa fac şi acum. Băiatul le ascultă cu plăcere şi i se pare că ele vor să-i spună ceva. Închide ochii şi ciripitul se transformă în şoapte de poveste. – A sosit iar Pastele…, spune o vrăbiuţă…E sărbătoare în sufletele şi în casele creştinilor. – Vine şi iepuraşul cu daruri…Ştie cineva povestea lui? întreabă o turturică. – Mi-a spus-o demult o pasăre călătoare care în drumurile ei văzuse şi auzise multe, spune o vrabie bătrână care începe, fără să se lase prea mult rugată, să povestească: ,,- Cu mult, mult timp în urmă anotimpurile coborau pe pământ sub forma unor zâne ca să aibă grijă de plante, animale şi oameni. A sosit şi  Zana Primavara.Era tânără, frumoasă şi veselă. Îi placeau copiii şi îi plăcea să-i bucure, să-i vadă râzând din toată inima. Nu pierdea nici o ocazie să le facă daruri. Avea o pasăre fermecată care facea oua coloate pe care le lasa în cuiburi prin locurile unde copiii se jucau, ca aceştia să le găsească şi să se bucure. Uneori, primăvara vremea poate fi capricioasă, poti crede chiar că iarna s-a întors. Aşa s-a întâmplat atunci. Pasărea a fost prinsă de vremea rea şi s-a îmbolnăvit. Zâna Primăvara nu a putut face prea mult pentru ea. Putea s-o salveze numai dacă o transforma într-un animal rezistent care trece prin toate anotimpurile fără probleme. Atunci privirea i-a căzut pe timidul iepuraş, bun prieten al copiilor, şi pasărea a devenit unul dintre iepuraşii ce paşesc timizi prin grădini şi livezi în orice anotimp. A trecut mult timp de atunci… Pe Zâna Primăvara nu a mai văzut-o nimeni de pe Pământ. Oamenii văd numai semnele trecerii ei: natura plină de viaţă, copacii înfloriţi, albine zumzăind, flori şi cântec de păsări. De întâmplarea de atunci aminteşte Iepuraşul care soseşte în fiecare an de Paşte, minunata sărbătoare a primăverii, când natura reînvie şi viaţa este biruitoare. Iepuraşul acesta aduce daruri copiilor ca să-i vadă fericiţi, aşa cum Zânei Primăverii îi plăcea să-i vadă. Cei care cunosc povestea spun că acest Iepuraş redevine pentru scurt timp pasărea dragă a Primăverii ce făcea daruri copiilor şi poate face ouă colorate pe care să le dăruiască amintind de cea care i-a salvat viaţa, Zâna Primăvara.” Pasărea care mi-a spus povestea spunea că a vazut pe acolo pe unde a trecut copii care puneau în iarbă cuiburi făcute de ei aşteptând ca iepuraşul să le umple cu mici daruri… Se aşterne liniştea. Ionuţ a adormit demult ascultând povestea ciripită. Visează şi el o poveste… Georgiana – 10 ani!