Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: viata in Londra

Medicină naturistă

Medicul de garda

Published by:

medicul de gardaRadiocatch22 Londra si Societatea Medicala Romana din UK (SMR-UK) au inceput un proiect pe care il speram util pentru cei care au nevoie de un sfat pe o problema medicala.
Nu de putine ori am primit telefoane, mail-uri de la romanii stabiliti in afara granitelor tarii, oameni care doreau sfaturi medicale de la un doctor roman.

Iata si raspunsurile primite  la intrebarile dvs venite pe adresa  radioului:

Buna — Sufar de epilepsie grand mall..si depresie uneori cu ganduri de suicid–ce imi recomandati ?…cu respect IOAN FLENCHEA

 

Domnului Flenchea, care se pare ca sufera de epilepsie si depresie cu ganduri de suicid, ii pot da cateva sfaturi, desi trebuie sa precizez din nou ca e foarte greu sa sfatuiesc orice pacient, cand am doar extrem de putina informatie la indemana despre cazul respectiv si nu l-am consultat in clinica pe pacient in prealabil. In primul rand, gandurile de suicid trebuie vazute ca o prioritate, in sensul ca daca exista risc suicidar trebuie actionat imediat pentru a diminua acest risc si a salva viata pacientului. Daca aceste ganduri sunt doar niste ganduri pasagere, atunci riscul e mai mic dar e foarte important ca pacientul sa primeasca un tratament adecvat pentru starea depresiva, constand in general din medicatie antideprimanta impreuna cu terapie psihologica, “talking therapy” cum o numesc englezii. Multe antideprimante pot inrautati riscul atacurilor epileptice, mai ales antideprimantele triciclice, care nu mai sunt oricum la moda, dar inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, ca de exemplu sertralina, sunt considerati ca o alegere potrivita.

 

Corina says:
October 3, 2012 at 6:34 am
Buna dimineata
am si eu o intrebare.
Sunt cu prietenul meu de 2 luni. Intr-o zi mi-a spus ceva ciudat legat de cum era el mic.Ca prima lui dorinta sexuala a avut-o cand avea 4 ani.Este posibil asa ceva?sa-ti amintesti asa ceva?
si eu am avut 4 ani dar nu-mi amintesc nimic de genul asta
vreau sa va spun ca din acel moment nu ma mai simt in siguranta langa el si ca mi se pare din ce in ce mai ciudat

 

Pentru Corina am urmatorul raspuns: nu sunt specialist psihiatru pentru varsta copilariei, deci nu pot sa o sfatuiesc atat de bine cum as vrea, dar copiii chiar si la o varsta asa de frageda ca cea de patru ani au deja intrebari in capusorul lor cu privire la diferenta intre sexe si isi dezvolta identitatea sexuala, fie ca baieti, fie ca fete. Nu ma mira nici ca prietenul Corinei are amintiri de la acea varsta, cam de la trei ani jumate incolo incep amintirile din copliarie. Dar daca se comporta ciudat acuma, acest prieten al Corinei, asta e o chestiune diferita si bineinteles ca nu pot sa ma pronunt fara sa stiu in ce consta ciudatenia in comportamentul lui…

 

Maria says:

Buna ziua. Numele meu este Maria. Am o fata de 15 ani. De ceva vreme refuza sa manance, de fapt mananca foarte putin si este obsedata ca este grasa. Indiferent ce fac sau ii spun , spune ca este grasa si ca eu stau in calea fericiri ei. Isi doreste sa devina model.
Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca este f slaba. 1.75 inaltime, 47 de kg.
Ce imi recomandati?
Ce pot face sa o ajut?
Multumesc foarte mult

Pe Maria o sfatuiesc sa caute curand ajutor medical pentru fetita ei. Primul pas ar fi sa vada medicul de familie, care o va masura si cantari din nou si va afla mai multe amanunte, ca de exemplu daca inca mai are menstruatie sau nu, fiindca desi nu vreau sa trag nicio concluzie fara sa fi vazut pacienta, sunt elemente in descrierea mamei ei, care ma duc cu gandul la posibilitatea unei anorexii nervoase. Bineinteles ca sunt si alte explicatii pentru o greutate corporala mica, de aceea primul pas e sa vada un medic care sa o indrepte, daca e nevoie, spre serviciile de specialitate.

Claudiu Carmaciu, medic psihiatru.
CEO al firmei Consult Medical UK Ltd, lucreaza ca medic psihiatru privat in Chelmsord, Essex (Priory Hospital) si in Londra (Harley Street).

asteptam intrebarile dvs
email [email protected]
sau [email protected]
sau le puteti lasa pe site la rubrica Medicul de garda
pe pagina de face book

Arta de a fi TU

Esti un om bun

Published by:

arta de a fi tu

Esti un om bun?

In emisiunea de aseara am vorbit printre  altele si de felul in care ne imbracam, de felul in care ne simtitm, ce  inseamna anumite cuvinte.

Vorbeam  despre cei care se simt vinovati si subliniam ca nu toata lumea poarta, simte, traieste sentimentul de vina chiar si atunci cand greseste.

Oamenii rai nu se simt vinovati, sunt prea ocupati sa fie rai.

Doar oameni buni simt  vina pentru ca sunt buni si stiu cand au facut ceva rau.

Oamenii buni  au constiinta. Oamenii rai nu au constiinta.

Daca simti sentimentul de vina acesta este un semn bun. Arata ca esti pe drumul bun.

Fiecare din noi la un moment dat a facut un gest care a ranit pe cineva sau a spus cuvinte care au durut.

Parintii, copii, prieteni, rude, colegii de munca sau chiar prietenul cel mai bun din copilarie.

Asa ca nu .. .nu esti singurul care  a ranit sau dezamagit pe cineva.

Ce este cu adevarat important este sa stii cum sa faci fata acestor sentimente.

Sentimentul de vina este un sentiment teribil. Te devasteaza, te obsedeaza, te urmareste si este inutil.

Avem doua variante: indreptam lucrurile sau ne lasam controlati de acest sentiment.

Toti facem greseli (ne-am ranit parintii prin cuvintele sau actiunile noastre un exemplu desi lista este mult mai mare), nu facem lucrurile asa cum trebuie.

Important este sa recunoastem.

Ideal ar fi sa nu gresim.

Daca nu actionezi in directia pozitiva pentru a indrepta lucrurile si continui sa traiesti si sa te lasi macinat de sentimentul de vina este o pierdere de timp si de viata.

Lasi viata sa treaca pe langa tine cum spun adesea.

Cel mai bun si personal consilier esti tu.

Analizeaza cum te simti, ce te face sa simti asa.

Sunt  situatii in care spui NU desi tu esti genul de om care spune DA. Posibil sa-ti para rau ca ai spus NU.

Daca esti genul de om care ajuta, sare in ajutor, vine cu sfaturi, te oferi voluntar, dar o singura data ai spus NU, este intil sa te simti vinovat.

Daca ai posibilitatea sa alegi intre a face sau nu face ceva, este simplu: o faci sau nu o faci fara sa ai sentimentul de vina.

Fa alegerea pe care  mintea spune  sa o faci.

Pentru ca este posibil sa faci ceva pentru ca asa ai crezut ca este bine  desi constiinta ti-a dictat ca nu este bine si atunci iar apara sentimentul de vinovatie.

Daca traiesti sentimentul de vinovatie pentru actiunile, gesturile, cuvintele, faptele trecute… atunci nu mai ezita, fa ce trebuie ca sa indrepti lucrurile.

Pentru foarte multe persoane a  recunoaste cand a gresit, a spune imi pare rau, a indrepta lucrurile este un adevarat test.

Daca esti un om bun, sentimentul de vinovatie te va coplesi.

Asa ca nu ezita: fa ce trebuie pentru a indrepta lucrurile.

Invata lectia, gaseste o solutie, arunca sentimentul de vinovatie, mergi inainte.

Recunoaste cand ai gresit, spune imi pare rau si fa tot posibilul sa intrepti lucrurile, lasand in urma sentimentul de vina care te bantuie.

O saptamana reusita 🙂

Nu uita sa zambesti in fiecare moment.

Iti face tie bine dar vei fi suprins in mod placut de reactia celor din jur.

ce fel de om esti?

Arta de a fi tu.

Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

Romani in lume

Povestea celor 39.600km parcursi pana acum. Încerc să fac ce îmi place pentru “A FI”. Anton Duma – cicloturist roman

Published by:

 descopera lumeaÎncerc să fac ce îmi place pentru “A FI”.  (Anton Duma – cicloturist roman)

Povestea celor 39.600km parcursi pana acum

 

Sunt atatea moduri prin care poti desoperi lumea. Unii o descopera prin intermediul cartilor citite, altii scriu despre locurile pe care la viziteaza. El descopera lumea pe bicicleta. Nu conteaza daca ploua sau daca ninge, daca e soare sau daca este frig, el pedaleaza si pedaleaza, pentru ca doar asa se simte implinit.

“Pentru mulţi viaţa este o călătorie imaginară; pentru mine călătoria este viaţa”.

 

Ma numesc Anton Duma  (44 de ani) si sunt din satul Valea Mare, comuna Faraoani,  judetulBacau. Sunt pasionat de cicloturism, pasiune pe care o am din copilarie dar din păcate abia acum la varsta maturitatii am reusit sa o fac sa prinda contur facand din ea povestea vietii mele, care cuprinde mai multe etape si pe care doresc sa o fac publicata, totodata sa o continuu cu noi experiente si noi etape din ramura pasiunii pentru bicicleta.

 

Prima mea amintire legată de bicicleta o am de la varsta de 4 ani, cand tata fiind internat in spital m-a intrebat ce sa-mi cumpere cand vine acasa. Eu  i-am raspuns: o bicicleta.Sigur nu realizam faptul ca eram saraci si ca tata era bolnav. Prima bicicleta pe care mi-a cumparat-o a fost la varsta de 14 ani, o bicicleta marca Tohan, alceva nu se gasea pe timpul acela, dar eram bucuros ca mi se indeplinise visul dupa multe insistenţe si greve de foame ca sa nu mai spun faptul ca mai tot timpul şi plangeam ca sa-i sensibilizez cumva pe parinti.”

 

Asa incepe povestea lui Anton Duma. Ce este impresionant la el este ambitia de a-si duce la indeplinire proiectele. Pe toate. Cati dintre noi se pot lauda ca au dus pana la capat ceva, indiferent cat de maret ar fi fost sau nu planul nostru?

 

Realizari demne de remarcat:

– 1996 – Budapesta -Bacauşi retur – 1850 km

– 2006 – s-a reapucat de pedalat incepand cu o tura de incalzire, cu un harb de bicicleta – 850 km in 4zile.

– 2007 – Italia (Torino) –Romania(Bacau) – 4650km in 25 de zile.

– 2008 – Italia, Franţa,Spania,Slovenia,Ungaria,Romania- 6780km.

– 2009 – Turul Europei intitulat “Descopera-te in necunoscut” prin 23 de tari – Romania, Bulgaria, Turcia,Grecia, Macedonia, Albania, Munte-Negro, Serbia, Croatia, Bosnia-Hertegovina, Slovenia, Italia, Franţa, Monte Carlo, Spania, Portugalia, Anglia, Scotia, Belgia, Olanda, Germania, Austria – 18430km în 187 de zile.

– 2010 – ocolul Romaniei – 3600km in 54 de zile.

 

“In călătoriile mele am avut întotdeauna parte de ajutor. Şi l-am primit atunci când am avut nevoie şi aşa cum am avut nevoie. Exista insa si persoane care dupa ce mi-au ascultat povestea au ales sa ma ajute şi financiar. Acestora, dar şi celorlalte persoane care m-au insotit cu un gand bun macar le multumesc in fiecare zi.

Orice persoană care va susţine (financiar, echipament) aceasta expediţie va fi trecuta în acest jurnal al eroului Anton Duma propus pentru Discovery România de Adina Mimiliga si omologat la concursul “Nu oricine poate fi super erou, dar oricine poate fi erou”.

Acest jurnal va fi cartea mea de vizita prin tarile pe unde voi trece, iar dupa terminarea expediţiei va deveni principala sursă de inspiraţie pentru o carte de calatorii în care se va afla povestea calatoriei şi povestea celor care ma sustin” scrie Anton Duma pe site-ul personal.

 

 

Si Anton Duma nu se opreste aici. El promite inca multe alte expeditii, alte drumuri trebuie batute cu bicicleta.

 

“Urmatoarea etapa in cadrul expeditiei cicloturistice inceputa in anul 2009 o voi face prin Anglia-Scotia si Irlanda! Sunt pe ultima suta cu pregatirile pentru acesta etapa iar in cursul acestor zile ma pornesc. Perioada mea de sedere aici in Londra a fost benefica atat din punctul organizatoric cat si din punct material.

Cu ajutorul a mai multor persoane (carora le multumesc si pe acesta cale) care au fost alaturi de mine din nou, reusesc sa fac pasi spre ”inainte”.

Le multumesc pentru tot ajutorul fratelui meu, Pavel Duma si iubitei lui, Celina Roca, pentru ca m-au cazat pe toata perioada cat am stat in Londra, dar si  lui Ion Istoc, la firma caruia am muncit pentru a face rost de banii necesari expeditiei.

Desi in perioada cat am stat pe aici proiectul meu despre aceasta expeditie a fot prezentat in mai multe locuri si neaprobat, banii au venit pe alta cale (am muncit pe santier) si la timp, confirmandu-se inca o data legile Universului (atractiei si al rezonantei).

Detalii tehnice (kilometrii, traseu) inca nu am facut. Ceea ce pot spune este ca in perioada de toamna voi fi in aceasta etapa prin Scotia, Irlanda, apoi  ma reintorc tot in Londra urmand sa fac alte pregatiri pentru tarile din Nordul Europei si bineinteles Capul Nord! Dar despre asta… putin mai incolo!”

 

Proiectul lui Anton Duma “Impinge-ma un kilometru – sa dam culoare Romaniei” continua.

Desi nu a gasit sponsori, el merge mai departe. Acum s-a “impins” singur in drumul pe care il mai are de parcurs.

Poate ca data viitoare nu va mai fi nevoie, poate ca pana data viitoare ochii celor care pot sa ajute se vor deschide.

Daca doriti sa il ajutati o puteti face la tel:

07570 381116

Sau pe adresa de email: [email protected]

http://www.antonduma.ro

 

editor

Oana Grigore