Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: rapiri extraterestre

Top Secret

Arşi de un OZN

Published by:

intalnire oznArşi de un OZN

Noaptea de 29 decembrie a anului 1980.

La treizeci de kilometri de Dayton (Texas), Vikie Landrum nepoţelul ei Colby (şapte ani) şi o prietenă, doamna Betty Cash (cincizeci de ani), merg cu maşina pe un drum pustiu. Deodata pe cer apare un obiect foarte strălucitor care aruncă un fulger imens. După câteva minute obiectul se poate vedea mai bine la orizont drumului rectiliniu, pe care-l domină de la o înălţime de vreo treizeci de metri.

Mare cât un castel de apă, obiectul are forma unui diamant şi o flacără enormă ţâşneşte din vârf în direcţia drumului. Se au un sunet ciudat, un fel de bip-bip-bip.

Vikie Landrum opreşte pe marginea şoselei, cuprinsă panică, în timp ce la bordul maşinii temperatura devine insuportabilă, îşi scoate imediat nepoţelul şi prietena în noapta rece de decembrie… şi brusc are impresia că se află într-o baie turcească! Sufocantă!

Pe cei trei martori încep să-i doară ochii, agresaţi de căldura copleşitoare care emană de la acea flacără provenind din vâri aparatului. Terorizat de spaimă, băiatul o ia la fugă spre pădure. Bunica îl prinde din urmă şi îl îndeamnă să se roage.

Timp de un sfert de oră, ascunşi în pădure, doamnele şi copilul, înspăimântaţi, vor simţti dogoarea şi vor auzi acel bip-bip-bip sfredelitor. Apoi aparatul se ridică şi dispare cu o viteza vertiginoasă.

O oră mai târziu, toţi trei sunt bolnavi, cu ochii iritaţi şi suferind de arsuri, mai ales Vikie pe mâna şi braţul stâng. In săptămânile următoare, cele două femei au pierdut mult păr şi faţa li s-a umflat. Apoi li s-a cojit pielea de pe faţă, braţe, picioare şi chiar de pe urechi. Copilul a avut în special probleme digestive. Toţi trei prezentau simptomele unei iradieri, constatate cât se poate de clar la Parkway Hospital din Houston.

Supusă unei regresii hipnotice în prezenţa lui John Schuessler, inginer la NASA, Vikie Landrum a retrăit, înspăimân­tată, această agresiune.

Căci este greu să treci acest caz în categoria unor „simple” RR III! La fel cum ar fi lipsit de logică să crezi că nişte „buni ET” s -ar deda la acest gen de distracţie.

Pe Pământ există oameni de toată isprava, dar sunt, sau au fost, şi canalii precum Hitler, Mussolini, Mao, Stalin, Khomeiny, Kadhafi, Saddarn Husein şi copărtaşi, care au comunicat unei părţi a poporului condus de ei sadismul, fanatismul şi cruzimea lor criminală. De ce-ar fi altfel în zona noastră galactică?

Mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Teleportati in a patra dimensiune.

Published by:

teleportare

Teleportati in a patra dimensiune? Adevaruri care nu pot fi explicate

Iată o întâmplare ciudată care, ca toate întâmplările ciu­date, începe în mod cât se poate de banal.

Intr-o zi de iunie a anului 1968, doctorul şi doamna Gerardo Vidal din Maipu, Argentina, se duseseră la Chascomus pentru a lua parte la o reuniune de familie. Ei erau însoţiţi de un alt cuplu din Maipu, nişte vecini apropiaţi familiei.

Toţi au plecat acasă în aceeaşi zi, noaptea târziu, cu două maşini diferite. Văzând că soţii Vidal nu mai sosesc, vecinii lor, de teamă să nu li se fi întâmplat ceva, au făcut cale întoarsă, parcurgând din nou, în sens invers, cei o sută douăzeci de kilometri până la Chascomus. Nu i-au găsit nici pe soţii Vidal, nici maşina lor. Intorşi la Maipu, au telefonat la spitale dar fară nici un rezultat.

Patruzeci şi opt de ore mai târziu, senor Rapallini, la care avusese loc reuniunea, a primit un telefon interurban din Mexico. Era doctorul Vidal, care i-a spus că el şi soţia lui erau sănătoşi şi se pregăteau să ia avionul pentru a se întoarce la Buenos Aires. Apoi i-a cerut rudei sale să vină să-i ia de la aeroport.

Prietenii şi rudele celor doi s-au dus la aeroport, unde au asistat la coborârea din avion a soţilor Vidal, care pur­tau aceleaşi haine ca cele cu care fuseseră văzuţi cu câteva seri în urmă. Doamna Vidal părea deosebit de tulburată şi a trebuit să fie transportată într-o clinică unde i s-a diag­nosticat ceea ce presa va numi „o criză nervoasă violentă“.

Doctorul Vidal a facut apoi relatarea incredibilă a ceea ce li se întâmplase în cele două zile precedente. A povestit că întorcându-se acasă, intraseră într-o ceaţă groasă, atât de groasă încât totul devenise negru. Apoi, brusc, se po­meniseră în plină zi.

Se aflau pe un drum pe care nu-l cunoşteau. Doctorul Vidal coborâse din maşină şi băgase de seamă că vopseaua de pe caroserie fusese în întregime arsă.

Strigaseră atunci un automobilist ca să afle unde se găseau şi li s-a spus că în apropierea oraşului Mexico. După aceea se duseseră la consulatul argentinian din Mexico unde li s-a explicat că trecuseră două zile de la traversarea lor prin ceaţă.

Cazul a făcut multă vâlvă în Argentina.

Publicaţia La Razon remarcă faptul că, în ciuda haloului fantastic care pare să învăluie relatarea soţilor Vidai, anumite detalii dau de gândit: internarea doamnei Vidal în clinica de la Buenos Aires, confirmarea sosirii soţilor cu un avion venind direct de la Mexico, dispariţia maşinii, intervenţia consu­latului, seriozitatea cu care a tratat acest incident poliţia din Maipu, telefonul primit de familia Rapallini de la Mexico.

In revistele de specialitate puteti gasi mai multe date despre cazul Vidal, un caz celebru

Top Secret

Regimentul disparut

Published by:

fenomene stranii ale lumii

Regimentul disparut. Fenomene stranii ale lumii

In timpul unui război e posibil orice. Personalităţile sunt puse la încercare, dar nici raţiunea nu e scutită. Uneori ai sentimentul că o lume se deschide ca s-o înghită pe alta. Uneori chiar în sens propriu, aşa cum pare să dovedească aventura unui întreg regiment britanic, cu ocazia campaniei din Turcia, în timpul primului război mondial.
Evenimentele au avut loc la 28 august 1915.

Britanicii împreună cu trupele australiene şi neozeelandeze îi atacau pe turci, retraşi pe o înălţime, lângă micul golf Sulva. Lupta era în toi înregistrându-se numeroşi răniţi de ambele părţi.
Dimineaţa era senină şi însorită. Nu se vedeau decât şase-şapte nori nemişcaţi de jur împrejurul colinei pentru care se dădea lupta, la cota şaizeci. Turcii trăgeau neîntrerupt în asediatori. In mod foarte ciudat, deşi vântul bătea cu 8 km/h dinspre sud, norii rămâneau nemişcaţi.
Regimentul I din Norfolk a primit ordinul să urce în pas de şarjă până la poziţiile turcilor. Militarii s-au repezit drept într-unul din norii opriţi în mijlocul unui torent secat, Kaiajak Dere. In ora care a urmat, unu până la patru mii de oameni au intrat astfel în nor, au declarat geniştii neozeelandezi care se aflau vârâţi în tranşeele lor aflate la peste doi kilometri de locul acela.
Apoi s-a produs incredibilul. Norul de şaptezeci de metrii  pe două sute cincizeci de metri, rămas până atunci la nivelul solului, s-a ridicat încet în aer şi s-a îndreptat spre Bulgaria.
Oamenii din Regimentul I şi-au luat zborul o dată cu el. Dacă au fost nimiciţi în cursul luptei, atunci asta s-a întâmplat în modul cel mai expeditiv din toate analele şi documentele militare, pentru că niciodată nu s-a mai vorbit de ei. Dar dacă au fost răpiţi şi transportaţi de nor, aşa cum afirmă geniştii neozeelandezi, poate că s-au pomenit intr-o altă lume, într-o lume în care nu există război.

mai multe articole in Top Secret