Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: povesti reale

Mesaje de dragoste

Andrew

Published by:

Andrew- Jurnalul celor 20 de vieti

Cand iubirea nu invinge.

Imbratisarea lor puternica si prelunga mi-a sfasiat inima. Priveam impietrita imaginea celor doi,  stiind deja ce urma sa se intample. Ea sa plece cu lacrimi in ochi si inima macinata de durere, el sa ramana cu privirea pierduta, in spatele usilor duble. Sub lumina puternica a neoanelor,  pareau doi actori  pe scena unui teatru, doar ca in locul podelei de lemn, un hol lung si stralucitor reflecta fiecare pas, rezona fiecare tarsait care se misca pe el.  Erau tacuti si neclintiti in prelungirea lor. Mama si fiu. Din scena muta pe care o priveam,  se auzea puternic vocile inimilor care iubeau, fara speranta.  Pe langa ei  se prelingeau agitat  ceilalti pacienti.  Arucandu-si gandurile intr-o lume pe care ei nu o inteleg sau intr-o lume care nu -i intelege.

Eu? E u sunt ca un regizor,  cuminte si extrem de atenta, atenta la miscari, ganduri, voci, lacrimi si suferinta. Atenta la ce e spus si mai ales ce ramane nespus.

Imbratisarea lor mi-a amintit de tine. Iubirea nu invinge chiar totul sau iubirea mea nu a stiut sa te vindece.

Nu ai sa stii niciodata cat de greu imi era sa stiu, sa te stiu  si sa nu pot vorbi cu tine despre tine. Ar fi trebuit sa te apar, sa te protejez, ar fi trebuit sa fac ceva, orice altceva , dar sa nu fi tacut.  Juramantul meu a fost sa protejez si sa fac tot ce imi sta in stiinta si pricepere sa salvez, sa vindec, sa redau sperante.  Lectia primita de la viata, m-a facut sa intelege tot ce orele aride de curs nu mi-au putut explica. Atunci cand iubesti, cu inima, cu trupul, cu sufletul, cu gandurile, intri intr-o lume in care iti pierzi controlul. Nu mai eram un vraci al sufletelor, eram doar ofemeie care iubea. Este usor sa judecam, dar realizam pripeala judecatii noastre doar cand suntem pusi intr-o situatie  fara scapare sau fara control.

Poate fi ceva mai dureros decat iubirea care se pierde, care se destrama in mainile si privirile tale?O iubire care bantuie ca o fantoma in cautatea linistii?

-Tacerea este interesanta, nu-i asa? Este bine sa fi tacut, vocea baritonala si confuza a lui  Andrew mi-a  oprit sirul gandurilor.

Mi-am ridicat privirea spre el. L-am privit cu atentie in ochii sai adanci si intunecati. Ochi in care se citea efectul medicamentelor.

-Doar cand taci, poti asculta cu atentie. Tacerea este o arta, care se invata cu greu, iar unii nu o invata niciodata. Cum poti intelege pe cineva daca nu-l asculti? Cum te simti azi Andrew?l-am intrebat.

-Ma simt bine, mi-a raspuns greoi, parand ca incearca sa-si aminteasca raspunsurile.

– Andrew, ce iti place cel mai mult sa faci?

– Imi place sa citesc, mi-a raspuns, nedezlipindu-si ochii din privirea mea.

-Ce iti place sa citesti? Ce fel de carti citesti?

– Biblia, mi-a raspuns scurt, miscandu-se de pe un picior pe altul.

-Ce personaj din Biblie ti-a placut cel mai mult si mai ales de ce? am continuat intrebarile, in dorinta de a-l elibera pe Andrew de multitudinea gandurilor apasatoare

– Iisus Christos, a venit raspunsul rapid.

-Interesant, foarte interesat. De ce iti place cel mai mult de el? am mers mai departe,  privindu-l cu atentie, cum isi cauta echilibrul in ganduri si vorbire.

– Imi place pentru ca este intelept si pentru ca vrut ca oamenii sa fie fericiti. A luat asupra sa nefericirea oamenilor. Iar asta doare, nefericirea doare.

–  Este dureror sa porti in tine durerea celorlalti. In ciuda binelui facut, El a fost omorat chiar de catre cei pe care EL i-a iubit si ocrotit.

Mi-a fixat privirea, incercand sa dea un raspuns.

Aji, a intrerupt discutia. O priveam cu admiratie. Inalta, frumoasa, intotdeauna purtand rochii elegante, pantofi cu toc, bijuterii. Extrem de cocheta si placuta.

-Andrew, tu esti Iisus, degetelele  ei lungi si ascutite s-au intreptat in semn de ruga in directia lui Andrew

-Nu, eu nu sunt Iisus, a raspuns hotarat Andrew.

– Tu esti Iisus in acest loc, a continuat la fel de hotarata Aji. Tu este mantuitorul nostru. Esti cel mai pur dintre noi. Tu esti aici sa ne vindeci pe noi.

-Nu, nu sunt Iisus. Privirea lui Andrew s-a oprit asupra mea, cerandu-mi ajutorul.

– Cine esti tu ? l-am intrebat

-Nu stiu. Nu stiu cine sunt. Asta vreau sa aflu. Vreau sa stiu care este menirea mea.  Vreau sa stiu cine sunt si unde ma indrept, a continuat pe  un ton care arata cat de greu este sa-si controleze vorbirea.

Ne-am asezat unul langa celalalt pe scaune.  Doar tacerea plutea intre noi.

-Ce ai vrea sa faci?  Ce iti  place cel mai mult sa faci?

– Mi-ar fi placut sa fiu athlet dar as vrea sa lucrez din cand in cand si ca preot. Nu vreau sa fiu platit ca preot. Nu pot cere bani pentru invatamintele din Biblie. Vreau sa-i fac fericiti pe oameni. Va trebui sa-mi gasesc un job care sa-mi asigure un trai decent in timp ce ii voi face fericiti pe oameni.

Agitatia din jurul nostru a inceput sa creasca, facand imposibila continuarea dialogului dintre noi.

Tocurile lui Ajie se auzeau strident pe hol, Catherine a venit la mine cu mainile intinse, maini pe care se vedeau cicatricile adanci ale incercarilor ei suicidare. Alain a venit cerandu-mi ajutorul legate de durerile de inima si povestindu-mi ca trebuie sa se lupte cu toti cei din jur pentru a-si recapata identitatea si viata furata.  In maini avea povestea vietii sale, scrisa pe coli mari albastre. O poveste in care spunea cum a fost ucis de 5 ori si cum a reinviat de 5 ori. Sophie, marul discordie si a certurilor declansate in numele tuturor femeile inselate de-a lungul timpului,cu  geanta pe umar, cu parul blond despletit, si-a inceput turele, in asteptarea barbatului care sa o iubeasca. Brusc holul lung, a devenit neincapator si plin de viata.

O lume in care valorile si timpul au alt ritm.

– Stii ce este cu adevarat important in viata?mi-a soptit Andrew. Cel mai important este ca la sfarsitul zilei  sa-ti gasesti linistea si fericirea. Nu este nimic mai dureros decat nefericirea.

S-a ridicat de pe scaun. Trupul inalt si atletic scotea in evidenta   frumusetea barbatului de doar 27 de ani, dupa care zeci de fete si femei ar fi intors capul in oras. Ii priveam trista  pasii tarsiti ca ai unui batran,  pasii unui barbat tanar, care a pierdut contactul cu relitatea in timp ce era in cautarea fericirii.

Trei minute mai tarziu, zgomotul agitatie a fost intrerupt de tipatul alarmei care anunta ca unul dintre pacienti a atacat pe cineva.

fragment din Jurnalul celor douazeci de vieti

copyright by Maddie Ancuta

23.04.2015

 

Top Secret

Viata anterioara. Reincarnare

Published by:

deja vuViata anterioara. Reincarnare.

“Nu cred in  reincarnare

“Chiar si daca reincarnarea este reala , cu siguranta nu are de-a face cu mine sau cu viata mea”

“Sunt prea ocupat sa ma gandesc la asa ceva”

Toata lumea are cate o opinie.

Dar  sa va propun niste scenarii.

Daca exista o persoana care este pentru tine sau familia ta o sursa de nefericire? Si daca motivul problemelor tale este legat de viata ta trecuta? Nu ai vrea sa intelegi ce se intampla?

Sentimentele de Deja Vu?

Sau daca persoana pe care o iubesti cel mai mult este reincarnarea unei persoane care s-a sinucis datorita actiunilor sau faptelor unor stramosii de ai tai?

Sufletele celor care au avut morti violente, suflete revendicative care se intorc, se reincarneaza pentru a rezolva problemele din trecut. Probabil ca ati auzit sau ati citit despre sute de cazuri ale unor oameni care nu s-au nascut in Germania, care niciodata nu au fost acolo si nu au avut niciodata informatii despre lagarele de concentrare, dar care povesteau specificand locatiile, cladirile unde au fost inchisi sau sentimentele avute cand au fost arsi de vii.

Tineri care au avut o adolescenta frumoasa ,sanatoasa si brusc intreaga lor atitudine se schimba in mod violent fara sa existe nici  explicatie.

Oameni care brusc fara sa invete ajung sa vorbeasca o limba straina sau au obiceiuri culinare diferite de ce este normal in viata pe care o duce.

Copii care se nasc cu cicatrici pe corp sau diferite semne.

Copii care la 2-3 ani dezvolta niste pasiuni puternice si sunt declarati mici genii pentru ca pot compune, scrie, picta sau intrepreta (muzica, pian, pictura etc).

O sa va prezint cateva cazuri prezentate in  cartea “You have been here before:Reincarnation” by Seiy Kiriyana Founder of Agon Shu Buddhist Association. Clarvizionar care a rezolvat mii de cazuri legate de reincarnare. Cartea este foarte interesanta si vine cu foarte multe raspunsuri la genul asta de intrebari.

Un caz de gelozie nebuna.

O familie fericita, casatorita de 5 ani. La inceputul relatiei lor erau cei mai fericiti oameni. Sotul (sa-i spunem X) provenea dintr-o familie ilustra, puternica, dupa terminarea facultatii s-a intors in orasul natal si a ocupat o pozitie la o banca locala.

Bunicul lui X a fost unul dintre cei care au pus bazele bancii.

Sotia sa sa-i spunem M. venea si ea dintr-o familie importanta din orasul respectiv. M. a absolvit si ea o universitate. S-au cunoscut la o petrecere la Universitate. A fost dragoste la prima vedere. Se hotarasc sa se casatoreasca. Parintii si rudele celor doi fiind foarte fericiti de legatura lor felicitandu-i din suflet. Ei fiind un cuplu frumos si potrivit. Singura care nu a dat binecuvantarea si era pornita categoric impotriva fetei era bunica baiatului. Desi au intrebat-o de ce este atat de pornita ea nu a raspuns, specificand ca fata nu are nici o vina. Dar a povestit ca ” ea simte ca o va sufoca pe aceasta fata”, Cei doi s-au casatorit dar nu au trait niciodata impreuna cu bunica

Dupa un an de zile, bunica a murit. M era insarcinata.

Dupa ce  M a nascut ea a inceput sa se schimbe. A devenit irationala, obsedata de gelozie. Toata lumea a observat schimbarea brusca, speriindu-se ca a innebunit. Isi suna sotul la telefon din ora in ora. Fiind ferm convinsa ca sotul ei are o aventura.

Sotul dl X era un om bun, un bancher serios, care-si iubea sotia, un tata grijuliu, nefiind implicat in nici o alta relatie. S-a facut o confruntare intre membrii familiei. Ea si-a cerut iertare pentru comportamentul irational. Imediat dupa plecare familiei lucrurile s-au inrautatit.  Ea fiind ferm convinsa ca sotul ei o sa o pareseasca pentru o alta femeie. Nu se mai ocupa de casa, de copil. Femeia a fost consultata si de un psihiatru. Dar nu s-a pus nici un diagnostic.

Familia sotului a adus in discutie divortul celor doi. Cand M a auzit discutia a plecat in mijlocul noptii cu copilul in brate. A fost gasita in fata unui rau, dupa indelungi cautari. A fost adusa acasa  si parea ca nu e deranjata de ce a facut.

Din acel moment a fost pusa sub atenta urmarire.

Sotul X a fost devastata de aceasta gelozie nebuna. Niciodata nu se gandise la divort pentru ca isi iubea sotia, dar incepuse sa se teama ca aceasta in urma unui atac de gelozie se va sinucide. El nu stia ce sa mai faca. S-a gandit la un moment dat sa ii ucida pe ea si pe copil dupa care sa se sinucida.

In acel moment  X a ajuns la Seiyu Kiriyama care a spus ca sotia sa suferea de influenta negativa a unui spirit reincarnat.

Sufletul sotiei sale M. era reincarnat dintr-o femeie care s-a sinucis. O femeie care s-a indragostit de un barbat care era stramosul lui X (4 generatii in urma). Acesta i-a pormis ca o ia de nevasta dar a abandonat-o  alegand o alta femeie.  Femeia era insarcinata in acel moment si s-a sinucis. S-a aruncat intr-un rau si s-a inecat.

Cativa ani mai tarziu barbatul s-a separat de femeia dupa care s-a dus, s-a intors in orasul natal, a pus bazele bancii familiei lui X, platind niste daune materiale familiei femei inecate.

Seiyu Kiriyama a povestit viziunea sa celor doi si le-a garantat ca lucrurile vor intra in normal dupa ce va elibera sufletul femeii moarte si o va elibera pe M. Ei stiau acum care erau radacinile problemei trebuiau doar sa o rezolve. M. nu stia sa inoate si toata viata ei i-a fost frica de apa, chiar copil fiind a refuzat sa se apropie de apa.   Dupa ritualul de eliberare a sufletului, M. s-a linistit si s-a reintors la viata ei si la familia ei frumoasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Doctorul Ian Stevenson, unul dintre cei mai mari specialisti in reincarnare care se ocupa de copiii care par sa fi pastrat amintirea unor existente anterioare.

Ravi Snakar nascut in 1951 in India.  Ravi din momentul in care a inceput sa vorbeasca povestea cu incapatanare ca era fiul unui oarecare Jageshawar, un barbier care nu traia departe de casa lui, si nu al tatalui in casa caruia s-a nascut. Ba mai mult copilul pretindea ca a fost asasinat.  Tatal sau era tare suparat si chiar l-a batut spunandu-i sa inceteze cu aceasta poveste.

Dar bataile nu au pus capat amintirilor baiatului care s-au transformat in adevarate obsesii. Ii reveneau copilului in memorie scene precise din viata lui. De exemplu se vedea urmarit de ucigasii de altadata.

Totul parea ciudat si ca o ratacire mentala a baiatului dar asta nu explica originea unui semn ciudat cu o lungime de 5 cm care ii traversa gatul pana sub barbie. Care semana cu cicatricea unei lovituri de cutit.

Treptat a inceput sa se stabileasca o legatura intre amintirile obsesive ale baiatului si o crima comisa in regiune cu 6 luni inainte de nasterea lui. La 19 iulie 1951 fiul lui Jageshwar, un barbier din apropiere fusese ucis si decapitat de doi din unchii lui care voiau sa raman singurii mostenitori ai tatalui sau. Cei doi au fost prinsi, arestati si eliberati datorita unui viciu de procedura.

Povestea baiatului Ravi a ajuns pana la urechile barbierului Jageshwar.  Acesta l-a cautat pe Ravi, au avut o discutie lunga despre niste detalii cunoscute numai de ei. In urma acestei discutii Ravi a ramas convins ca si-a recunoscut tatal. In plus baiatul a povestit imprejurarile crimei a carei victima a fost si corespundea cu detaliile date la politie de catre Jageshwar.

Ravi arata azi cicatricea de nesters a asasinatului caruia i-a cazut victima in cursul precedentei sale reincarnari.

Copii prea talentaţi

Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă un talent sau o aptitudine deosebită – în general în domeniul ştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avansează remarcabil într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă, depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pe majoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil să compună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregi în adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unor simple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să de lămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuraţie diferită de ale celorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu se răsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţi aceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copil neobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmenea materie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile, interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Maddie Ancuta

mai multe articole in Top Secret