Friedrich Jurgenson cineast si spiritist-contactul cu spiritele
La moartea sa, în 1987, cineastul şi spiritistul suedez Friedrich Jurgenson a lăsat o bibliotecă destul de surprinzătoare. Ea conţinea mii de înregistrări ale unor voci misterioase pe care Jurgenson la atribuise totdeauna unor persoane decedate.
Jurgenson îşi întreprinsese cercetările parapsihologice prin anii cincizeci, într-o perioadă în care începuse să-l pasioneze legăturile cu lumea de apoi. Intrebându-se dacă banda magnetica poate să înregistreze vocea morţilor, Jurgenson a avut mai întâi ideea de a se aşeza în faţa magnetofonului şi a implora spiritele să i se adreseze prin intermediul aparatului.
Câteva luni la rând nu s-a întâmplat nimic. Intr-o zi a încercat să înregistreze cântecul păsărilor de la el din casă. Ascultând banda, el a remarcat nişte interferente ciudate care l-au făcut să creadă că se încerca intrarea în contact cu el.
„Săptămâna următoare m-am dus într-o mică cabană din pădure ca să reiau experienţa, povesteşte cineastul.
Evident că nu aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce cautam. Am aşezat microfonul la fereastră şi înregistrarea s-a derulat în mod normal. Ascultând după aceea banda, la început am auzit un ciripit slab de păsări.
Apoi tăcere.
Deodată, o voce venită de nicăieri, o voce de femeie, a spus în germană: „Friedel, micul meu Friedel, poti să mă auzi?“
Jurgenson nu putea să ştie că se angajase într-o tentativă de intrare în contact cu lumea de apoi care avea să-i ocupe tot restul zilelor. în cele din urmă, câţiva parapsihologi aveau să se intereseze de acest proiect. William G. Roll, de la Psychical Research Foundation, instalat atunci la Durham, în Carolina de Nord, l-a vizitat pe cineast în 1964 pentru a face câteva experienţe. în timpul acestor şedinţe, Jurgenson punea o bandă nouă la magnetofon şi toţi cei prezenţi în încăpere continuau să vorbească ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. După aceea, când banda era ascultată, se auzeau cu claritate nişte voci străine intercalându-se în conversaţii. Roll, care era totuşi de o prudenţă cât se poate de raţionalistă, a fost atât de uluit încât a ezitat să facă o comunicare specială în faţa colegilor lui la întoarcerea din Scandinavia. „Vocile lui Friedrich Jurgenson, a declarat el, sună cum nu se poate mai autentic!“
mai multe articole in Top Secret
