Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: ozn

Top Secret

Arta de a fotografia gândurile

Published by:


fotografie
Fotografiera gandurilor. Arta de a fotografia gândurile
Inventarea aparatului fotografic a pus la dispoziţia paranormalului o sabie cu două tăişuri. La început, ra­poartele prezentate pe marginea acestui fenomen se întemeiau pe simpla mărturie a protagonistului, pe schiţe şi desene făcute de acesta, „dovezi” care deschid în fapt calea spre manipulare şi exagerări. Odată cu inventa­rea aparatului fotografic şi-a făcut apariţia o modali­tate credibilă de a surprinde fenomenul prin interme­diul imaginii obiective, fără o pregătire prealabilă. în acest context, interesant este faptul că există puţine cazuri cărora le putem acorda credit. Desigur, nu tre­buie scăpat din vedere faptul că este vorba de un feno­men care se produce în mod spontan şi că este puţin probabil ca în momentul respectiv să existe în preajmă un aparat pregătit să imortalizeze fenomenul în fond, câte din miile de accidente de circulaţie au fost- filmate sau fotografiate chiar în momentul producerii lor ?

In ciuda acestei întemeiate dificultăţi, până în pre­zent ne-au fost furnizate numeroase fotografii oare sur­prind imagini ale unor fantome, extrageri de ectoplas­mă sau OZN-ul, însă, în ciuda confirmării fenomenelor de către martori, nici unul dintre acestea nu a reuşt să ne convingă asupra autenticităţii sale. Sau, dacă ne pu­tem exprima astfe], o imagine este mai relevantă decât o mie de cuvinte. Oricatre ar fi pretenţiile de autentici­tate ale acestor fotografii, aparatul nu este în fond alt­ceva decât un obiect care înregistrează fenomenul, „un observator“. Lucrurile sunt însă diferite în cazul lui Ted Serios. In 1964, el a trecut printr-o experienţă unică din care aparatul face parte integrantă.

La vremea respectivă, Ted Serios a susţinut că poate fotografia gânduri.

Experienţele pe care le-a efectuat în acest sens con­stau în următoarele : el a plasat în faţa ochilor un apa­rat Polaroid şi s-a concentrat intens asupra aparatului. Demonstraţia s-a desfăşurat în prezenţa unor martori oculari şi sub supravegherea atentă a cercetătorului Dr. Jule Eisenbud care îşi desfăşoară activitatea la Denver, în Statele Unite. în mare. Ted Serios a reuşit să imor­talizeze imagini ale propriului chip, marcat de o expre­sie de încredere. De asemenea, a obţinut clişee goale, fie complet „albite“ fie complet „negative“. Cu toate aces­tea, a înregistrat şi câteva fotografii „reuşite“, dintre care unele sunt incitante.

Uneori, pe clişeu apăreau imagini din locuri foarte îndepărtate de Denver, spre exemplu din Londra sau Veneţia. în mai 1965, Ted Serios a obţinut o serie de imagini ale faţadei unui magazin din Central City, Statul Colo­rado. Pe clişeu, se distingeau cuvintele : The Old Gold, Store, cu toate că în urmă cu mulţi ani, acel magazin îşi schimbase denumiera în „The Old Wells Fargo Ex­press Office“. Eisenbud nu a reuşit să găsească fotografii ale magazinului cu vechea sa denumire, însă ulterior, a intervenit un lucru şi mai bizar. Numele din fotografiile lui Ted Serios conţinea o greşeală, fiind înregistrat ca „The Wîd Gold Store“ cu litera „W“ în aceeaşi poziţie în care apăre ,,W“ în „Wells“, pe firma modernă. Şi în alte fotografii au apărut anomalii. O fotografie a gândului din momentul în care Serios se concentra la o curea in­scripţionată aparţinând Poliţiei regale canadiene a fost uşor identificată, însă cuvântul „canadian“ era ortogra­fiat incorect, „sainadan”, iar litera „O“ din „politie” semăna mai degrabă cu un „D“.

ganduri fotografiateSau, una din imaginile Grajdurilor Williams Livery din Colorado este destul de precisă în linii mari, deşi în realitate, ea prezintă o faţadă din cărămidă diferită de cea originară şi câteva ferestre zidite.

Dezvăluirile pe care le-a făcut Ted Serios au stârnit vii controverse în lumea cercetării în domeniu timp de câteva decenii. Folosirea aparatului Polaroid constituie o garanţie că nu se pot bricola imagini falsificate în ca­mera obscură, însă, în acelaşi timp, ea exclude posibi­litatea verificării fenomenului pe negativ. De când Ted Serios şi-a pierdut capacitatea paranormală şi nu a mai reuşit să obţină fotografii ale gândurilor, cercetătorii au fost privaţi de materialul necesar studiului. De fapt, în afara lui Serios, nimeni nu a mai susţinut cu asemenea dovezi că poate realiza fotografierea gândurilor. Chiar şi în cazul lui s-au făcut auzite voci care susţin că pre­tenţiile sale nu sunt altceva decât o escrocherie. Ted Serios a folosit un aparat pe care l-a denumit „gismo“ şi pe care a refuzat cu obstinaţie să îl pună la dispoziţia scep­ticilor ce încercau să îi discrediteze afirmaţiile. în opi­nia unora, acest „gismo“ putea conţne imagini preala­bile uşor reproductibile pe aparatul de fotografiere a gândurilor. Totuşi, sugestiile lor nu au fost susţinute prin dovezi.

IMAGINI ALE GÂNDURILOR DE DINCOLO

Fotografia metapsihică, complet diferită de fotogra­fia gândurilor nu este un fenomen nou. Spre exemplu, după dispariţia RMS Titanic care s-a produs în 1912 — subiect tratat pe larg în capitolul dedicat ,cunoaşterii anticipative” din  cartea Paranormal  — un anume domn Wil liam Walker a initat o serie de conferinţe despre foto­grafierea metapsihică ca urmare a legăturii sale cu spi­ritismul W.T. Stead. Walker obţinuse câteva ,.fotografii ale spiritelor“, imagini pe care intenţiona să i le pre­zinte lui Stead. După ce Stead şi-a găsit moartea pe Titanic, acest lucru nu a mai fost posibil, însă Walker a sperat că poate menţine legătura cu Stead „în lumea de dincolo“. In timpul şedinţei de spiritism, pe câteva plăci s-au imprimat imagini ale lui Stead şi câteva mesaje scrise de acesta şi adresate „gazdei“ sale. Cu toate aces­tea, părerea general împărtăşită de cercetători este că aceste fotografii, ca şi majoritatea fotografiilor spirite­lor făcute în acea perioadă, sunt contrafăcute.

Totuşi, fotografierea gândurilor constituie o tematică aparte. Poate că Ted Serios a reuşit să păcălească o lume întreagă, fiind în fond un prestigitator talentat, capabil de scamatorii pe care nimeni nu le-a mai făcut până la el. Dacă. însă capacitatea sa paranormală a fost auten­tică, atunci această eventualitate ar avea implicaţii deo­sebite şi consecinţe uriaşe asupra interpretării imaginlor fotografice obţinute în alte domenii ale paranorma­lului. Fotografiile fantomelor, OZN-urilor, etc. ar putea fi oare rodul imaginaţiei, surprins pe peliculă fotogra­fica ? Ar putea oare explica măcar câteva din nenumă­ratele fotografii surprinse de fotografi care pretind că „Nu am văzut nimic în clipa în care am făcut poza“ ? Oare adevărul să fie imprimat pe retina celui care face fotografia, iar acesta, folosindu-şi o formă specifică de PK, să transfere imaginea pe film astfel încât şi ceilalţi să îl poată vizualiza ?

FANTOME

Una dintre teoriile populare care circulă pe seama fantomelor este că acestea sunt spiritele celor morţi. Cea mai răspândită rămâne însă explicaţia spiritiştilor. Cercetătorii au încercat să ofere diverse explicaţii aces­tui fenomen, printre altele ei susţinând că imaginea sta­fiilor nu reprezintă altceva decât o clipă de alunecare a timpului — deci viziuni între două falii ale timpului — sau că ar reprezenta „înregistrarea” unor evenimente care s-au petrecut anterior surprinderii lor în prezent şi care acum se reiau datorită unei suite de circumstanţe naturale, ca rezultat al combinării unor condiţii atmos­ferice, geologice şi psihice specifice.

Dacă acceptăm faptul că fantomele pot fi fotografiate, sau că orice manifestare a paranormalului poate fi înre­gistrată pe film sau peliculă, atunci problema înregis­trării gândurilor nu face decât să complice şi mai mult lucrurile. Dacă spiritul uman este capabil să se desprin­dă de corpul său fizic şi să proiecteze o lume în plan astral, sau dacă el poate crea imagini şi obiecte aparent fizice cât se află în plan fizic, putem oare considera că unele imagini de stafii, OZN-uri, etc. reprezintă în fapt o punte de trecere între înregistrarea gândurilor şi PK ?

T.C. Lethbridge, gânditor radical care a întreprins numeroase cercetări în domeniul fenomenelor metapsice, argumentează că, în opinia sa, fantomele ar putea reprezenta o proiecţie mentală a observatorului, sau chiar a unei a treia persoane care nu este nici marto­rul, nici fantoma. Ne întrebăm dacă putem extinde ipo­teza afirmând că atâta vreme cât imaginea fantomei a fost proiectată de o persoană, o altă persoană o poate fotografia.
documentare si tehnoredactare Maddie Ancuta
mai multe articole in Top Secret


 

 

Top Secret

Avionul disparut 1979 Orientul Mijlociu

Published by:

mistere Avionul disparut Continuam prezentarile noastre legate de intamplari ciudate, fenomene care inca nu se pot explica,  nu au primit nici un raspuns pana acum si sunt catalogate in Dosarele secrete. După cum se ştie, cea mai mare parte a fenomenelor misterioase sunt trecute într-una din categoriile OZN, poltergeist, monştri marini etc. Se întâmplă totuşi ca mis­terul să fie atât de ciudat, atât de insolit încât devine im­posibil de clasat. Un fenomen de acest gen pare să se fi produs în Orientul Mijlociu în august 1979. La 11 august, deasupra deşertului egiptean, la sud-est de Cairo, s-a pierdut orice urmă a unui avion particular cu reacţie. Avionul părăsise Atena îndreptându-se spre Djedda, avându-l la bord pe proprietarul său, armatorul libanez Aii Eldin al-Bahrim, Peter Seimer, un specialist în produse petroliere, Theresa Drake şi doi piloţi. Câteva ra­dare reperaseră avionul şi ultima dată când turnul de con­trol din Cairo a primit veşti despre el, aparatul mai avea încă destul carburant pentru patru ore de zbor. Nu a emis nici o chemare de ajutor. Avionul nu a mai ajus niciodată la Djedda. Aviaţia egipteană şi cea sudaneză au organizat cercetări intense de-a lungul traiectoriei de zbor a aparatului dispărut, dar nici o rămăşiţă de avion nu a fost reperată la sol. Familia lui al-Bahrim a cheltuit un milion şi jumătate de dolari pentru cercetări suplimentare făcute de specialişti aduşi chiar din Kenya. Tot nu s-a găsit nimic. In februarie 1987, o echipă arheologică a dat peste avi­onul dispărut, la patru sute cincizeci de kilometri de Cairo. Fuselajul era intact şi nu s-a găsit nici urmă de incendiu. Numai o aripă se desprinsese şi a fost găsită la o mie cinci sute de metri de aparat. Probabil că beduinii trecuseră pe-acolo căci interiorul avionului fusese jefuit. La prima vedere nu erau resturi omeneşti la bord. Dar un examen mai minuţios a permis găsirea unor oseminte umane, sfărâmate, făcute aproape praf, îngrămădite pe podeaua avionului. Cea mai mare rămăşiţă din oase nu depăşea mărimea degetului mare de la mână. Un osteolog londonez, profesorul Michael Day, crede că în mod normal oasele ar fi trebuit să fie intacte. „In opt ani n-ar fi trebuit nici măcar să înceapă să se dezintegreze, a spus el. Nici animalele sălbatice n-ar fi lăsat fragmente atât de mici.“ Mai multe articole in Top Secret
Top Secret

Misterele neexplicate ale lumii

Published by:

Misterele neexplicate ale lumii. Fascinatia pe care o exercita misterul asupra mintii omenesti se afla la originea imbogatirii cunostintelor noastre despre lumea care ne inconjoara si a dezvoltarii stiintei moderne. Dorinta constanta de a rezolva misterele spatiului nostru ne-a impins la explorarea sistemului solar, a stelelor si a planetelor din universul nostru, precum si a altor  universuri care se intind dincolo de acesta.

universIn cursul ultimelor cinci secole aproape ca am epuizat misterele geografice ale lumii. Am cartografiat si am fotografiat cea mai mare parte a suprafetei terestre, iar din anii patruzeci suntem in masura sa inregistram pozitia aproximativa a muntilor, golfurilor, campiilor si prapastiilor solului marin. Vanatorii si zoologii au exterminat sau catalogat majoritatea reprezentantilor regnului animal, totusi adancurile oceanelor s-ar putea sa ne mai rezerve surprize. Am studiat in mod exhaustiv omul modern si omul din trecut. Cu totii am avut ocazia sa facem cunostinta chiar la noi acasa cu populatiile cele mai vechi si cele mai primitive, iar asta datorita televiziunii, care cu un secol in urma ar fi fost considerata produsul unor interventii magice.

Intr-o lume a computerelor, a robotilor, a rachetelor teleghidate, a calatoriilor spatiale, a manipularilor genetice, intr-o lume in care facem primii pasi spre crearea artificiala a vietii, este permis sa ne intrebam daca inca mai exista mistere nerezolvate, sau — tinand cont de peicolele erei atomice si de amploarea razboiului stiintific — daca omenirea va avea timp sa descopere noi secrete inaintea holocaustului final.

Fireste, multe lucruri vor ramane invaluite in mister. Azi, cand expertiza stiintifica se apropie de apogeul ei, suntem inca dezorientati in fata misterelor pe care ni le rezerva spatiul, timpul, coincidentele, manifestarile paranormale si exceptiile de la ceea ce noi consideram a fi legile naturii. Progresand in studierea necunoscutului, conceptele – altadata distincte – de stiinta si de paranormal incep sa se confunde. Am reusit sa recenzam o intreaga serie de potentialitati paranormale.

Puterea mintii omenesti se dovedeste mult mai mare decat ne inchipuiam. Cateva manifestari aproape fizice ale mintii – telepatie, teleportare, telekinezie, aptitudinea de a vedea ceea ce se petrece in alt loc sau in alt timp – fac obiectul unor studii aprofundate.

Fantomele sunt fenomene paranormale care au depasit stadiul de fictiune, ele facand azi obiectul unor studii stiintifice foarte serioase. Ce sunt fantomele? indienii dinAmazonia si bastinasii din Noua Guinee accepta fara nici o  greutate realitatea vizuala a fantomelor cand li se proiecteaza filme in care apar membri ai tribului lor pe care ii stiu decedati. Nu e usor sa le explici ca aparatul de filmat reproduce niste scene trecute. Pentru ei realitatea este mult mai simpla. Aparatul de filmat a capturat spiritul defunctului. Noi in schimb suntem in stare sa intelegem notiunea de film. Dar ce explicatie am putea propune pentru a justifica multimea de locuri ,,bantuite — case, castele, campuri de batalie si vapoare – despre care este atat de des vorba in lumea noastra stiintifica moderna? Sa existe niste resturi de personaliti si de evenimente susceptibile de a fi capturate si reconstruite?

Transmiterea gandurilor prin telepatie este pe punctul de a deveni o teorie acceptata. Se crede ca animalele care traiesc in grupuri recurg la aceasta aptitudine pentru a vana si a preveni eventualele primejdii. Este foarte probabil ca fiintele omenesti sa fi facut si ele uz de aceasta facilitate inainte de a deveni niste fiinte civilizate. Chiar si azi, protejati de spoiala civilizatiei, avem deseori momente neasteptate de previziune care par sa indice faptul ca posedam puteri telepatice. Asta nu inseamna ca aptitudinea de a prevedea evenimentele viitoare nu ramane in continuare un mister, care poate ca este legat de ultimele secrete ale spatiului si timpului.

Oare toate profetiile sa nu fie in realitate decat niste „nimereli norocoase“? Jules Verne, vorbind de rachete care calatoreau spre Luna, cu o suta cincizeci de ani inainte de inceputul cuceririi spatiale, a imaginat si a descris in mod precis forma si lungimea rachetei. Racheta lui fictiva si-a atins obiectivul cu o diferenta de numai patruspezece minute fata de racheta reala.

Prezicerea lui Jules Verne-poate ca nu e decat o nimereala norocoasa, dar ar fi greu sa spunem acelasi lucru despre prezicerile lui Nostradamus. Acesta a prezis cu precizie — in secolul al XVI-lea – durata imperiului britanic (care inca nici nu se nascuse); a dat detalii despre Revolutia francea cu doua sute de ani inainte ca ea sa aiba loc); a evocat  cele doua razboaie mondiale ale timpurilor moderne (mentionand raidurile aeriene, evacuarea unor intregi orase si un fuhrer german pe nume „Hister”); a anuntat cutremurele de pamant de pe coasta de vest a Lumii Noi si unele din evenimentele cele mai recente din istoria Libiei si ale Iranului.

Suntem total incapabili sa explicam precizia unor profetii atat de detaliate, facute intr-un trecut atat de indeparcraniu cristaltat. Timpul, asa cum il percepem noi, este un drum mergand din trecut spre viitor via prezent. Dar poate ca e vorba de o artera pe care circulatia se efectueaza in ambele sensuri — o teorie propusa de unii cercetatori care cred ca timpul, ca si spatiul, ar fi circular.

Cel mai frapant exemplu de profetie ne vine fara indoiala din India antica. O gasim in niste descrieri extrase din Mahabharata si alte povestiri scrise in urma cu mii de ani. Aceste carti descriu niste proiectile care explodeaza emitand o energie si o caldura egala cu cea a „zece mii de sori“, anihiland armata adversa, prinzand elefantii de razboi, carele si oamenii intr-un vartej ucigas, distrugand orasele, otravind alimentele si constrangandu-i chiar si pe soldatii victoriosi sa se spele cu grija, sa-si spele hainele si echipamentul pentru a se proteja de caderile contaminante. Aceste bombe a caror explozie ar provoca nori mari avand forma unei „umbrele“ au fost deseori numite „Tunetul de Foc“.

Este interesant de observat ca daca comparam aceste precizari cu datele modeme, apare clar faptul ca Tunetul de Foc era un proiectil avand aproape aceeasi forma si marime cu bomba atomica aruncata asupra Hirosimei, care a marcat inceputul sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial.

Descrierile din Mahabharata au fost considerate niste simple fantasme pana la explozia primei bombe atomice din 1945. Azi, cand privim aceste texte cu toata seriozitatea, ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva corespund mai curand cu niste viziuni ale trecutului decat cu ale viitorului, daca nu cumva relatarile se refera in realitate la incidente razboinice petrecute poate in urma cu peste zece mii de ani, in care s-au infruntat civilizatii azi disparute.

Incidentele cele mai inexplicable si cele mai misterioase la ora actuala se produc noaptea, in spatiul de deasupra pamantului. Numai in Statele Unite se estimeaza la peste douazeci de milioane numarul persoanelor care au vazut obiecte zburatoare neidentificate (OVNI, OZN sau UFO). Jumatate din populatia americana crede in reali­tatea acestor fenomene.

Este adevarat ca avem relatari despre prezenta unor obiecte evoluind in aer inca din Antichitate, acestea fiind interpretate drept niste lectii divine, semne prevestitoare. Totusi aparitia OZN-urilor nu a retinut atentia generala a publicului decat din 1947, cand pilotul Kenneth Arnold a zarit si a urmarit un grup de obiecte neidentificate care se micau deasupra muntilor Cascade din Washington si a declarat ca semanau cu niste „farfurii zburatoare”. Este pe deplin stabilit faptul ca acesti vizitatori neasteptati, inca de la primele lor  manifestari, au fost remarcati deasupra partii de sud-vest a Statelor Unite, in special in Arizona, intr-o perioada in care guvernul ceruse efectuarea unor experiente asupra fortelor elementare ale universului – de parca ocupantii acelor nave spatiale, indiferent ca erau originari de pe pamant sau din alta parte, ar fi fost in mod deosebit interesati de aceste experiente.

Azi OZN-urile captiveaza lumea intreaga si presa le consacra articole ale caror titluri sunt scrise cu litere de-o schioapa. Sunt observate pe tot globul pamantesc si deseori deasupra Triunghiului Bermudelor pe care unii il considera un port cosmic pentru vizitatorii din spatiu, din  anomaliilor sale magnetice si a brustelor aberatii climaterice.

Cunoastem OZN–uri de diferite forme, desi cel mai mai adesea sunt rotunde. Au fost vazute si fotografiate din avioane, de pe nave comerciale si nave de razboi. Ele produc interferente  in functionarea aparatelor de la bordul avioanelor si perturba radarele. Par de asemenea sa se deplaseze cu viteze inimaginabile si sa dispara dupa dorinta.

Sa presupunem ca sunt reale. Ce-ar cauta pe cerul nostrum? Vin sa caute materiale noi sau apa? Au intentii de explorare sau de cucerire? Oare n-au venit manati de sentimente altruiste, pentru a ne pune in garda impotriva tendintei noastre de a distruge planeta? Daca aceasta ul­tima eventualitate ar fi si cea adevarata, atunci ar trebui sa admitem ca nu prea gasim deseori sentimente asa de nobile despre invadatorii din rasa noastra ale caror ispravi an ramas in istorie.

Omenirea se apropie de maturitate si se pregateste sa infrunte mistere avand legatura nu numai cu explorarea pamantului, ci si cu descoperirea sistemului solar, a stelelor (si a planetelor?) galaxiei, a universurilor care se

disparitiiintind dincolo de universul nostru si de asemenea cu eventualele entitati pe care s-ar putea sa le intalnim acolo, precum si cu cele care, calatorind in spatiul nostru aerian, par ca ne studiaza.

Marile mistere ale timpului nostru, cele cate ne afecteaza cel mai profund, nu se refera, ca altadata, la regiunile necunoscute ale Pamantului, ci la cosmos, la sistemul nostru planetar, la galaxie si la universul care se intinde dincolo de ea.
Misterele actuale privesc mintea umana, puterile ei de comunicare si chiar puterile ei fizice, de care abia incepem sa fim constienti. In sfarsit, adoptam o atitudine serioasa fata de subiecte precum prezicerea, coincidentele, visele, reincarnarea, amintirile ancestrale, manifestarile fizice si OZN-urile. Vrajitoria de altadata face azi obiectul unor cercetari stiintifice.

Studiem de multa vreme viata si mijloacele de a o prelungi, dar azi elaboram forme functionale de viata inventata (in cadrul roboticii) si poate ca in curand vom fi in masura sa cream viata propriu-zisa – incercare ratata de toti magicienii de altadata. Suntem in stare sa controlam sau sa distrugem vaste regiuni ale Pamantului. Nici macar vechilor magicieni nu le trecuse vreodata prin cap even­tualitatea distrugerii Pamantului de catre om.

Pentru a ne proteja cunostintele dobandite si a ne dezvolta potentialitatile, ne ramane totusi un scut extraordinar: potentialul aproape neexploatat si puterea pozitiva a mintii omenesti, care se straduieste in mod activ sa gaseasca solutia misterelor ce ne inconjoara.

mai multe articole in Top Secret

tehnoredactare Maddie Ancuta