Fericirea se invata
Intr-o zi am fost intrebata: “Esti fericita?”
Sincera sa fiu intrebarea m-a luat pe nepregatite. Am inceput sa bagui. Dupa cateva secunde de tacere intrebarea a venit directa din nou: “Esti fericita?”
Nu am raspuns. Ma durea capul si nu ma simteam bine. As fi vrut sa explic ca eu vad altfel fericirea, o simt si o inteleg diferit. Am plecat fara sa raspund. Mi-am scos intrebarea din minte.
Vorbim despre multe: politica, femei, barbati, copii, dragoste, sex, razboaie, alcool si droguri, prostitutie, stiri oribile, campanii ecologice, campanii umanitare, cantareti, scriitori, poeti, vorbim despre tot ce inseamna viata.
Vorbim despre politica desi nu ne face bine si nici nu ajungem la rezultatul dorit.
Stirile sunt pline de evenimente negative, violente care ne provoaca stari de neliniste si nemultumire, intrebari ca ” Ce se intampla cu lumea asta”, “In ce directie mergem”.
Vedem fotomodele care sufera de anorexie si mor la 18 ani. Vedem fetite care impinse de parintii lor vor sa paseasca in lumea modellingului, desi sansele sa reuseasca cu adevarat sunt minime.
Vedem oameni frumosi in situatii urate.
Vedete singure si neintelese, criticate de presa, iubite de public, improscate cu noroi de public.
De fapt peste tot vedem oameni. Oameni care cauta…dar..
Ce cauta? Ce caut? Ce cautam?
Catre ce alergam cu atata inversunare?
Ce ne asteapta la capatul drumului? Cine ne asteapta?
Catre cine aruncam vorbe grele si mai ales de ce?
Catre cine indreptam “armele gandurilor noastre”? Impotriva cui purtam acest razboi nemilos?
Persoane publice care dupa ani de “maxima”fericire brusc se despart oferind mass mediei subiecte spectaculoase demne de tocat, disecat, analizat de tot felul de psihologi.
Cati nu au mintit, inselat, tradat, dezamagit?
De ce ne este atat de greu sa fim fericiti?
Fericirea cred ca are multe forme.
Pictorul este fericit cand tabloul lui este gata.
Cantaretul este fericit cand vede publicul cantandu-i piesele.
Medicul este fericit cand salveaza viata pacientului.
Mama este fericita cand isi vede pentru prima data puiul pe care l-a purtat 9 luni in sine. Isi face planuri pentru el si ii doreste toata fericirea din lume.
Tatal este fericit cand isi vede copilul ridicand cu incredere mainile spre el.
Evenimente, lucruri, fapte care ne fac fericiti.
Dar stiu mame fericite si mandre de dragostea pruncului lor, dar femei nefericite.
Cantareti care ne infioara inimile si sufletele de placere, pe care-i iubim si ii adulam, dar care odata cu caderea cortinei se prabusesc tristi si neintelesi.
Medici care salveaza vietii dar nu-si poate salva propria viata.
Ce se intampla cu parintii care-si privesc cu fericire copilul dar, se privesc unul pe celalat cu furie?
In aparenta suntem multumiti de viata pe care o avem..si totusi lipseste ceva…
Fericire e in noi sau este data de cei din jurul nostru?
O femeie poate fi fericita cu adevarat si fara sa iubeasca un barbat?
Un barbat puternic isi poate gasi fericire intr-o cariera dezamagit de relatiile cu femeile?
Unde gasim fericirea? Cand incepe? Unde se termina?
Cati dintre noi avem curajul sa ne intrebam: Sunt fericit (a)?
si mai ales cati dintre noi avem puterea sa ne raspundem sinceri: ” Da. Sunt cu adevarat fericit (a)”
Inca nu am raspuns la intrebare. Stiu ca rad mult, stiu ca sunt foarte multe lucruri care-mi umplu sufletul de soare, speranta si lumina, simt cateodata ca fericirea explodeaza prin fiecare fibra a mea.
Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge. – Ionut Caragea
Tu esti fericit (a)?
Maddie Ancuta
mai multe articole in arta de a fi tu
