LUNILE CIUDATE ALE PLANETEI MARTE- Misterele lui Marte!
Intr-o zi a anului 1877, astronautul Asaph Hall scruta cerul nopţii prin lunetă când atenţia i-a fost atrasă de doi sateliţi, două Lune, care gravitau în jurul planetei Marte şi a căror descoperire nici un astronom nu o revendicase până atunci.
Hall nu mai putea de bucurie, dar nu ştia că Jonathan Swift, autorul celebrului roman Călătoriile lui Gulliver, vorbise cu mult înaintea lui despre obiectele descoperirii sale, precizându-le chiar proporţiile şi orbitele. Dar, veţi spune, nu e vorba decât de o poveste fictivă, scrisă în 1726, cam cu o sută cincizeci de ani înainte de descoperirea lui Hali!
Swift vorbea de „două stele, sau sateliţi de mai mică importanţă care se învârtesc în jurul lui Marte… cel mai apropiat aflându-se la o distanţă de centrul planetei principale egală cu de trei ori diametrul său iar cea mai îndepărtată de cinci ori acest diametru; primul face o revoluţie completă de zece ore şi al doilea în douăzeci şi una de ore şi jumătate..
De unde avea Swift astfel de informaţii? Citise vreun tratat vechi încă necunoscut literalilor si oamenilor de ştiinţă? Sau îşi imaginase totul? Şi, în acest caz, cum de nimerise atât de precis? Autorul nu a dat niciodată vreo explicaţie.
Acum lunile planetei Marte au o existenţă ştiinţifică indiscutabilă. Asaph Hali, ca un omagiu misterelor Antichităţii, i-a botezat Phobos (Teroare) şi Deimos (Derută) după numele date de antici cailor zeului Marte, zeul războiului, al cărui nume îl poartă planeta de mii de ani. Rămâne de elucidat un mister şi mai mare decât cel al textului scris de Swift, cel al formei şi al mişcării excentrice de la distantă. Poate că vom alia soluţia enigmei dacă cercetările spaţiale vor continua în ritmul actual.
Partea IV – Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)
În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestrați cu rațiune și având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe yahoo, asemenea oamenilor, însă primitivi și brutali, care – spre surprinderea cailor – mai au și defectul de a merge pe două gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați de cele mai josnice instincte de acaparare, se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile, socotite prețioase. Caii, virtuoși și înțelepți, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot înțelege ce este minciuna. Swift se pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.
Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.
Un alt mister care va ramane cu siguranta neexplicat, referitor la cartea scrisa de Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver.
Un alt scriitor SF Jules Verne.. care nu a parasit niciodata biblioteca… dar a descris impecabil o calatorie spre luna, cum arata si functioneaza o racheta, a calatorit sub mari si a descris perfect un submarin, asa cum a calatorit si spre centru pamantului.
Doar intamplare? Multa imaginatie? Eu cred sincer ca au avut acces la foarte multa informatie:)
Istoria? Nu o facem noi cu siguranta, doar povestim ce ni se povesteste si “inventam” ceea ce altii au inventat cu mii de ani in urma.
Nu facem decat sa spunem lectiile deja traite de altii.
Mai multe articole in Top Secret
Fantomele de pe scara
