Nu prea stiu cum sa iti vorbesc… Sunt copilul tau…..cel pe care il iubesti si care incearca sa iti atinga asteptarile… Nu ti-am spus niciodata, dar cel mai tare ma tem sa nu reusesc sa devin ce ai vrut tu pentru mine… Cateodata uit ca esti si tu un om din carne si oase…ca nu esti nemuritoare si ca bataturile din palme si cearcanele de sub ochi sunt martori a unor lupte lungi, grele care nu se vor sfarsi pana cand ce nu vei inchide ochii pentru vesnicei…
Esti o mama din “garda veche”…una care a sacrificat cam tot ce avea pentru copiii ei dar, care a pastrat in ochi acea licarire magica pe care cei tineri nu o au. Esti un om tanar cu ceva mai multi ani, care de multe ori adoarme singura plangand si mama…eu te aud…chiar daca sunt departe.
Iti bantuie somnul zilele de truda si sudoare…te urmaresc rasetele si tot ce a trecut prin ochii si sufletul tau si cand inchizi ochii…mama , eu stiu ca iar esti in copilaria ta, cand nu te gandeai ca pe brate ai sa porti nepoti..
Mama… poate nu am sa reusesc, dar o lupta trebuie sa port si eu…una in care sa putem vorbi fara retineri, fara timp, fara prejudecati…cand o sa ne privim in ochi sincer si o sa ne spunem tot ce am pus in prapastia dintre noi….Iarta-ma ca iti reprosez tacit ca nu ma cunosti, iarta-ma ca nu te-am invatat cum…
Mama… imi pare rau ca nu mai poti zambi ca inainte si ca vezi cum clepsidra se intoarce impotriva celei mai frumoase fete din sat…. crede-ma ca as da orice ca pe patul de spital sa fi fost eu… si crede-ma ca am sa fac cam cat pot sa nu pleci capul cand ti se vorbeste de mine…
Mama… acum… ca a trecut aproape jumatate de veac de straduinta…iti doresc sa imbatranesti frumos si zambind….
Imi e dor de camera mea plina de “suveniruri” atarnate sau lipite peste tot. Aveam acolo pana si surprize cu fotbalisti lipite pe marginea usii de la dulap. Imi amintesc ca, mama s-a suparat cand am lipit alea acolo. Uufff, cata vreme a trecut de atunci. Si cand am plecat am lasat toate acele amintiri acolo, inchise prin sertarase, prin dulapuri, prin cutiute… nu am luat mai nimic cu mine.
In ziua in care am plecat imi doream sa fug departe de tot ce ma inconjura acolo. Eram mereu in cautare de ceva nou. Pe vremea aceea credeam ca daca e nou e neaparat mai bun, oricum vroiam provocari, cat mai multe si cat mai dificile. Acum, dupa atatia ani de atunci, nu mai stiu cine sunt si ce imi doresc.
Am momente (multe!) in care imi e dor rau de acasa. Imi e dor de acel miros, imi e dor de mirosul de scortisoara din seara de Craciun cand mama termina ultimele prajituri, imi e dor de diminetile de duminica cand ma mutam dintr-un pat in altul, de dupa-amiezile de vara petrecute acolo cand mirosea a caldura dogoritoare si pepene galben, de mirosul rufelor puse la spalat de mama mea, de iernile geroase cand imi facea ceai cu lamaie si alaturi o felie doua cu unt si miere de albine, de serile in care mancam impreuna, eu, mama si tata..
Imi e dor de cine eram eu atunci…. Nici nu imi amintesc bine cum eram, dar stiu ca eram un om mult mai fericit.
Pingback: movies online
Pingback: visit site
Pingback: bingo template
Pingback: go to site
Pingback: eMarketSchool – social media
Pingback: internet marketing training
Pingback: My Homepage
Continue outstanding piece of work, Someone said number of web sites on this web site but that a weblog can be rattling interesting and maintains a great deal of outstanding information.
N-am să pot înţelege niciodată de ce noi, copiii, suntem atât de plini de orgoliu … şi nu avem puterea şi nici curajul să le spunem părinţilor mai des TE IUBESC. Dacă am fi conştienţi cât de mult înseamnă pentru ei … totul s-ar schimba, iar ei ar fi mai fericiţi. Astăzi i-am spus mamei «te iubesc, fată…» şi am strâns-o în braţe … N-am mai făcut-o decât o dată sau de două ori … maxim … Ce am simţit din partea mamei nu pot spune în cuvine … Ciudat este că unor străini le aruncăm atât de uşor cele două cuvinte , în schimb pentru ei- părinţii noştri- ni se pare că am fi puşi într-o situaţie … nici nu ştiu cum să o numesc ….
Sărbători fericite, draga şi m-a emoţionat foarte tare postarea ta ….
Multumesc. Asa este. Nu le spunem tot ce trebuie atunci cand trebuie. Este minunat ca ai facut-o azi cu mama ta. Eu doar pot sa vorbesc cu mama mea la telefon. Si sa-i spun asta. De multe ori stiu ca am fost nedreapta cu ea. Si mie imi e dor de ea. Sarbatori fericite si tie. 🙂