Portret fara chip

Nu am nevoie sa te vad pentru ca te stiu.

De unde? poate dintr-o alta viata. Poate ca in tabloul in care am fost pictata stateai langa mine, respirai impreuna cu mine.

Acum suntem impreuna aici, din nou. Stam nemiscati si ne privim in tacere.

Nu vreau sa te vad pentru ca sufletul meu te picteaza in fiecare zi.

Culorile ma napadesc ca florile intr-o zi de primavara.

Privesc panza alba a sevaletului si iti zambesc. Te pictez. Panza se umple de forme si culori

Iau culoare rosie si-ti pictez pasiunea din suflet.

Verdele este smaraldul ochilor tai.

Albul este frumusetea sufletului tau.

Albastrul este linistea pe care o am atunci cand te simt.

Picaturile de negru  sunt noptile tale zbuciumate.

Galbenul este momentul cand imi zambesti.

Dintr-o data peste panza mea se lasa seara.

Luna mare si puternica arunca magia stralucirii ei peste noi.

Toatea culorile se amesteca si iau forma ta de barbat .

Atunci tu ma iei in brate.  Bratele tale puternice ma inconjoara, rochia mea rosie se impleteste in jurul picioarelor tale.

Rosul pasiunii sufletului meu te imbratiseaza.

Albul sufletului meu iti ia sufletul si ti-l saruta.

Negrul ochilor mei este amestecat tacut cu smaraldul privirii tale.

Albastrul nopti il simt in dansul care ne uneste.

Dansul nostru este perfect.

Pe panza mea  culorile noastre se amesteca si raman in sarutul rosu al pasiunii care ne rascoleste.

Peste culorile mele, negrul noptii trage cortina.

Stelele ne stralucesc geloase pe dansul nostru.

Noi ramanem imbratisati intr-o noapte albastra fierbinte.

Dimineata iti zambesc si -ti arat tabloul.

Ma privesti in continuare in tacere.

Verdele ochilor tai se impleteste cu negrul stralucitor al privirii mele.

Acum intelegi de ce tabloul meu nu are nevoie de chipul tau.

Pentru ca este deja pictat in sufletul meu.

Maddie Ancuta

copiere sau preluarea oricarui material sub acesta semnatura este interzisa.