Legende romanesti

Floarea patimirii.

Published by:

legende romanesti

mesaj de pastiFLOAREA PĂTIMIRII

Pentru ca astazi este Pastele Catolic am ales sa va prezint aceasta superba legenda despre Floare Patimirii.

O las pe ea sa vorbeasca in locul meu.

Dar vreau sa va rog ceva: sa vorbim mai putin, sa facem mai mult, sa ne implinim promisiunile, sa meditam mai mult la viata noastra si sa nu uitam ca viata este frumoasa, dar depinde numai de noi sa fie asa.

Va las sa cititi, va rog sa meditati si sa va priviti in primul rand curajosi in suflet si dupa aceea sa va priviti in oglinda.

 

Pe crestele sure ale Golgotei creştea o plantă veşnic verde, care se strecura agăţătoare printre stîncile ple­şuve.

Cînd Iisus Hristos urca pe umeri crucea grea, pe care urma sa fie răstignit, pentru izbăvirea păcatelor omenirii şi ajunse la locul de groază, piciorul i se împiedecă de un vrej al plantei, chiar acolo unde avea să se aşeze crucea.

In marea sa milă de orice vietate, Mîntuitorul se pleca şi feri la o parte vrejul înflorit, ca să nu fie călcat în picioare.

Tîrît pe cruce, braţele şi picioarele lui Iisus fură întinse, legate cu funii şi bătute apoi cu cuie în lemnul nesimţitor.

Frînghiile fură apoi dezlegate şi întreaga greutate a trupului atîrna numai în prinsoarea cuielor, pe lîngă care se prelingea sîngele sfint al Domnului.

Aşa stătea atîrnat între cer şi pămînt, chinuit de dureri, ars de friguri, cu “fruntea însîngerată de cununa de spini pe care i-o îndesaseră pe cap fariseii iudei şi slugile lui Pilat.

Atunci cînd orice sentiment de milă părea să se fi stins în sufletul chinuitorilor, viţişoara plantei de care se miluise Iisus, se ridică de la pămînt, se încolăci in jurul crucii, se urcă pînă la buzele Mîntuitorului, pe care le răcori cu frunzele sale verzi, se furişă printre spini si-i răcori fruntea, împletind deasupra spinilor o cunună ca de lauri.

legendele florilorIar cînd umbra nopţii învălui Golgota şi Isus închise ochii cu cuvintele : ,,s-a împlinit porunca scripturii”, floricica plantei credincioase închise şi ea ochii, spre a nu mai vedea a doua zi nici lumina soarelui, nici răutatea Oamenilor.

De atunci floarea rară nu stă înflorită decît o singură zi şi o singură seară, iar făptura ei aminteşte de chinurile Mîntuitorului.

Cele trei încrestături ale foilor, simbolizează cele trei cuie ; cele cinci stamine sînt rănile ; firişoarele stropite cu roşu din potirul florii, amintesc cununa de spini ; cele trei colţuri ale frunzelor, seamănă cu lancea ; vrejul aminteşte funia, iar numele plantei a rămas pînă acuma „floarea pătimirii”

I. Constantinescu-Delabaia Neam. rom pop., 1933, nr. 1—2.7.

Vezi Tip. Leg. 10632. Este atestat în Muntenia.

 

Maddie Ancuta

 

Pasti linistit!

Top Secret

Doua continente inghitite de doua oceane

Published by:

continente disparute

Doua continente inghitite de doua oceane

Atlantida nu este singurul continent considerat a se fi scufundat în adâncul apelor. Specialiştii vorbesc de alte două continente înghiţite de oceane: Lemuria şi Mu.

Numele de Lemuria vine de la vechea familie a lemurienilor, un fel de maimuţe tropicale, de care P.L. Sclater, un zoolog englez din secolul al XlX-lea se folosise pentru a boteza nişte fosile foarte asemănătoare unele cu altele, fosile pe care le găsise în sudul Indiei şi la Natal, în Africa de Sud. Sclater a afirmat existenţa Lemuriei, un continent scufundat, care, situat pe vremuri în Oceanul Indian, lega Africa de Sud de Asia de Sud.

Această idee a unui fel de pod tropical legând continen­tele actuale şi-a găsit un apărător în persoana marelui evoluţionist Thomas Huxley. în Germania, biologul Emst Haekel a emis chiar ipoteza că vechea Lemurie ar putea să fie unul şi acelaşi lucru cu Paradisul terestru al Bibliei, leagănul omenirii.

Continentul dispărut Mu a suscitat şi el multe ipoteze. Pentru prima dată s-a vorbit despre el într-o serie de opere scrise pe James Churchward, un colonel din armata bri­tanică care servise pe vremuri la lăncierii din Bengal, într-o regiune sinistrată din cauza foametei, unde se du­sese cu ajutoare, Churchward a făcut cunoştinţă cu un rushi, un preot indian de rang înalt care avea în bibliotecă nişte tăbliţe scrise în naacal, limba vorbită pe vremuri pe continentul Mu.

Teoria lui Churchward, care se sprijină pe tăbliţele scri­se în naacal şi pe unele tradiţii orale din insulele Pacificu­lui şi din unele locuri din America Centrală şi de Sud, spu­ne că primii oameni au văzut lumina zilei pe continentul Mu în urmă cu două sute de milioane de ani. Cunoştinţele lor, care le asigurau în special stăpânirea gravitaţiei, ar fifost cu mult înaintea cunoştinţelor noastre. Dar în urmă cu aproximativ doisprezece mii de ani, s-ar fi produs un cataclism – o explozie de gaze. Continentul Mu s-ar fi scufundat în Oceanul Pacific. Din fostul continent, lung de opt mii de kilometri şi lat de cinci mii, nu au mai rămas decât câteva insule împrăştiate. Imensele vestigii de mo­numente, încă misterioase, pe care le găsim pe multe din insulele Pacificului, precum şi statuile enorme din Insula Paştelui, nu au putut fi ridicate de mâna de lucru din in­sule redusă la populaţia lor actuală. Mai trebuie să amin­tim că hawaiienii vorbesc şi azi de un continent dispărut pe care îl numesc Mu.

Şaizeci şi patru de milioane de locuitori de pe fostul continent Mu ar fi pierit în explozia cosmică. Supravieţu­itorii au colonizat mai târziu celelalte continente. Churchward a murit în 1936 la vârsta de 86 de ani, după ce a con­sacrat cinci cărţi continentului Mu. Se spune că există aluzii la acest continent în scrieri păstrate în mănăstirile situate în munţii înalţi ai Asiei centrale.

mai multe articole in Top Secret