Nocturna
-Asculta linistea…Simti mirosul sarat al oceanului? te intreb dialogand cu tine in gand.
Timpul pare oprit sub razele fierbinti ale soarelui. Ma ridic in picioare. Maretia privelistii imi taie respiratia.
Inima mea explodeaza sub clopesitoarea stralucire a albastrului cer, indragostit de nuantele verzi-albastrui ale oceanului.
Nisipul ma lasa sa-mi fac drum spre apa care ma cheama cu sunete seducatoare.
Privirea mea se opreste in cautarea pestisorilor jucausi. Totul este perfect. Iubesc linistea de care sunt inconjurata. Am nevoie de liniste. Fur acest moment si mi-l ascund in suflet.
Insula Paradisului?Probabil.
Ma scufund printre pestisori, transformandu-ma intr-o micuta sirena, innotand printre ei si impreuna cu ei. Bratele mele sunt sprijinite pe clipocitul calm al oceanului; privesc cerul, lasandu-ma leganata in voia oceanului. Plutesc, cu ochii cufundati in infinit. Dintr-o data cuvintele tale incep sa-mi danseze in minte. Continui sa plutesc .
Oceanul ma invata sa te vad si-mi deschide sufletul. Ma las furata de ce simt. Brusc deschid ochii datorita emotiilor care imi cutremura intreaga fiinta
Ma rotesc in cercuri mari privind cerul care parca se scufunda in mine. Cu miscari lenese ma indrept spre tarm.
Diamantele apei de pe pielea mea se pierd stralucitoare sub soarele care imi infierbanta trupul.
Ma las moale in hamac. Piciorul stang magaie nisipul. Ma legan. Fosnetul frunzelor de palmieri imi este muzica sub care mintea mea se rasfata
Gandurile mele se intorc la tine. Inchid ochii ca sa te vad mai bine. Respiratia mea se opreste sub apasarea amintiri tale puternice.
Buzele-mi se deschid in asteptarea ta. Briza oceanului continua sa ma legene lenes. Traiesc impoderabilitatea timpului.
Sarutarea tandra a buzelor tale calde, ma trezesc. Te asezi fara cuvinte langa mine, privind cerul impreuna.
-Povesteste-mi ceva, te rog! iti spun.
-Ce vrei sa-ti povestesc? ma intrebi
-Orice. Imi place sa te ascult si sa te visez.
Vocea ta vibreaza in mine adanc, rascolindu-ma puternic.
Noaptea se lasa peste noi. Cerul isi schimba culoarea, lasand miliarde de stele stralucitoare sa ne deseneze destinul.
Ma cuprinzi in brate, puternic, ca si cum ti-ar fi frica sa nu ma transform in mare.
Unde esti tu, sunt si eu. Unde te duci tu, vin si eu. Ce vezi tu, vad si eu.
Suntem doi, formand o singura fiinta. Asta este magia care ne face atat de speciali. Suntem norocosi, nu-i asa?
Te privesc sub argintia lumina a lunii, scufundandu-ma in cautarea gandurilor tale.
Iubesc privirea ta sincera. Este desenata in inima mea.
Gandurile tale ma fura.
Cerul se apleaca peste noi, mana ta imi imi imbratiseaza mana cu o apasare delicata. Suntem impreuna iar asta ne face in fata lumii invincibili.
Trupul tau se infasoara in jurul trupului meu inaltandu-ma spre cer.
Urmele noastre se imprima pe nisipul inca fierbinte.
mai multe povesti in Povestea de seara
Maddie Ancuta
siropos,dar uneori caderile de glicemie trebuiesc alungateintr-un noian de sterpe concluzii convinse de noi,pt ca voi sunteti siguri ca noi suntem diabetici
Imi pare sincer rau pentru caderile tale de glicemie. Poetii, scriitorii, cantaretii in general sunt mai “siroposi”. Dragostea este cantata de mii de ani. Iar platon a incercat sa explice misterul sufletelor pereche:)… Imi pare rau si ptr concluziile tale Sterpe. O zi frumoasa si mult noroc sa ti intalnesti sufletul geaman. 🙂
Pingback: Suflete pictate-Mesaj de dragoste
Pingback: 8-Mesaj de dragoste
iubirea in stare pura! hmm,mai exista asa ceva? ma duce cu gandul undeva in urma cu douazeci de ani!
Cel putin in povesti exista Ella. Multumesc pentru mesaj. Maddie:)
Frumoase gandurii – Maddie
Multumesc Ioan:)