In cautarea unei muze

Parisul anilor 1800…
Oare de ce nu pot sa-i spun ca o iubesc? Oare de ce nu pot iubii?
Jaques privea femeia frumoasa care dormea langa el. O caldura placuta ii brazda trupul. Ii mangaia piele alba si catifelata, mirosea a flori salbatice. Se apleca asupra ei si o  saruta delicat.. Este atat de frumoasa. Oftatul neretinut sparse tacerea diminetii
Anna deschise ochii si-l privea in tacere. Jaques i-a prins privirea verde de smarald, o privea. Buzele ei rosii il atatau, o saruta dar nu cu pasiunea de care stia ca este in stare.
Patul era ravasit, erau doar urmele unei nopti salbatice si cu toatea astea.. De ce nu poate sa o iubeasca?
Ii admira frumusetea. Se ridica din pat se duse sa-si ia creionul si coala alba…
Incepu-se sa o schiteze. Asa cum era in pat: parul despletit si negru. Un san obraznic iesise la iveala,picioarele albe si delicate…
Problema lui .. sunt ochii…se uita la toate schitele si panzele imprastiate in camera, zeci de lucrari reprezentand nuduri, femei frumoase dar, el nu era multumit niciodata…
Le lipseste ceva. Le lipseste viata, sufletul. Stralucirea ochilor. Cum sa dau viata unui tablou  daca nu ma inspira.
Ochii lui negrii o scrutau cu infrigurare, incercand sa gasesca la ea ceva sa-l inspire. Dar nu simtea …Doamne nu m-ai pot sa pictez, un strigat disperat ii strabatu mintea
Se aude un ciocanit la usa.
Jaques se ridica,  parasind sevaletul. Trecu prin fata oglinzii. Se vazu. Corpul inalt si puternic ca a unui animal de prada. Parul negru ravasit si rebel, ochii lui negrii si stralucitorii faceau din el nu numai un barbat frumos dar mai ales deosebit.era Un inger rebel.Un inger decazut cum isi spunea singur.
Dar ochii lui spuneau o poveste. Ochii lui erau tristi adeseori.
Asa probabil sunt artistii, in cautarea imposibilului.Intotdeauna vor mai mult si nici macar ei nu se inteleg pe sine.
In drumul spre usa se uita la peretii plini da tablouri. Sute de ore nebuna de munca si totusi e nemultumit.
De cate ori lua o panza noua.. avea sentimentul ca se va ineca in albeata ei…
– Buna dimineata Jaques ! un barbat maruntel navali in camera.
– Jaques ai sa te imbolnavesti daca o sa continui asa. Iesi si tu din casa, dar incearca ziua. De atatea ori te-a invitata sotia mea la masa, spuse Mario, impresarul lui.
Am venit sa-ti spun ca peste o luna putem inchiria galeria Rose asa ca vei putea deschide expozitia. O sa vinzi toate tablourile.Arata-mi ce ai mai lucrat.
Jaques cu un ton aspru il opri.

-Nu este nimic gata si nu cred ca or sa fie gata. Nu am inspiratie.Nu sunt multumit de nici una din lucrarile mele.
-Esti nebun Jaques. Nu mai fi atat de dur si de critic cu tine. Esti obosit. Probabil ca iar ai chefuit asta noapte. Viata asta a ta nebuna o sa te distruga. Trebui sa te potolesti. Poate nu ar fi o solutie rea sa te asezi la casa ta. Sa te insori cu o fata buna care sa-ti faca copii sa aiba grija de tine.
-Stii bine ca eu nu o sa ma insor niciodata. Eu o astept pe EA,  care sa-mi reaprinda dragostea nebuna de viata, sa ma inspire.Viata mea este pictura, un zambet larg ii acoperi chipul frumos si salbatic.Nu m-as vedea cu o sotie pe cap care sa ma inebuneasca de una si de alta. Sunt un spirit liber. Eu vreau sa iubesc IUBIREA. Vreau sa o desenez. Am nevoie de sufletul meu pereche. Nu vreau doar sa ma insor. IUBIREA O IDEALIZEZ. Ddar nu ai tu cum sa intelegi asta, continua pe un ton usor ironic. Ai trei copii si-ti inseli nevasta fara rusine.Nu-mi tine mie teorii.
– Bine… bine.., raspunse Mario usor amuzat,  dar cum ai sa gasesti tu IUBIREA? daca toata ziua stai in casa.. iar noapte petreci ca un nebun.
Plimba-te… iesi afara…spui ca nu-ti gasesti Muza.. poate ca este afara si te asteapta.. rase el zgomotos..
Dar poate ar fi si mai bine daca ai pune pe usa. Anunt. CAUT MUZA. Sa vezi ce de femei vor veni la usa ta . Doar tu sa fi pregatit.
-Bravo Mario in sfarsit ai avut si tu o idee buna, rase Jaques zgomotos.O  sa dau anunt. In cautarea unei Muze.
Chiar am nevoie de o Muza…Muza este mesagera unei eterne povesti de dragoste. Este femeie suprema, care poate fi o zeita dau poate fi fata de la coltul strazii care imi canta si danseaza seara pe la ferestre. Muza este în artă ceea ce o spioană este în război, femeia aparent inexistentă şi în acelaşi timp omniprezentă! Nimic nu este mai necunoscut lumii decât muza, deşi muză poate fi orice femeie. Ea poate fi virgină sau nu, căsătorită sau nu, poate avea copii sau nu, practic neexistând nici un fel de reguli definite!
Stilul meu de pictor nu poate fi influentat de mine. Ci de femeie suprema. Vreau sa o iubescfara sa o ating. Vreau sa o intuiesc de la distanta. Vreau sa ma inspire.
Am nevoie sa lupt pentru o un suflet trup frumos de femeie.
Ca sa exist peste secole, am nevoie de EA. Trebuie sa o pictez pe EA. Sa ma seduca, sa ma domine, sa ma inspire, sa ma faca sa iubesc. Eterna poveste de dragoste.
Orice femeie poate iubi un soţ cu care împarte patul, orice femeie poate face copii, orice femeie poate avea o slujbă, o casă, bani, amanţi.

Puţine femei au însă suflet de muză! Femeia care poate iubi de la distanţă, femeia care poate iubi fără atingeri, acea femeie devine nemuritoare!
Din nefericire însă, cele mai multe femei sunt prea imature pentru a fi muze, mult prea speriate pentru a înţelege când sunt iubite în cel mai frumos mod cu putinţă. Adevăratele opere de artă se nasc mereu şi mereu din iubiri imposibile!

Trist dar adevărat, din iubirile posibile se nasc în general doar căsnicii şi copii!
Acum intelegi de ce eu nu ma pot insura? de ce nu pot iubi? de ce nu ma pot lasa iubit? eu caut DRAGOSTEA eterna pe care vreau sa o pictez.Vreau ca peste zeci de ani cand oameni vor privii picturile mele sa descopere cum arata adevarata DRAGOSTE…

Va continua…

Maddie Ancuta

copierea sau reproducerea oricarui text sub aceasta semnatura este interzisa.