Radio Catch22 London » Top Secret

Category Archives: Top Secret

Top Secret

Friedrich Jurgenson cineast si spiritist-contactul cu spiritele

Published by:

jurgensonFriedrich Jurgenson cineast si spiritist-contactul cu spiritele

La moartea sa, în 1987, cineastul şi spiritistul suedez Friedrich Jurgenson a lăsat o bibliotecă destul de surprinzătoare. Ea conţinea mii de înregistrări ale unor voci misterioase pe care Jurgenson la atribuise totdeauna unor persoane decedate.

Jurgenson îşi întreprinsese cercetările parapsihologice prin anii cincizeci, într-o perioadă în care începuse să-l pasioneze legăturile cu lumea de apoi. Intrebându-se dacă banda magnetica poate să înregistreze vocea morţilor, Jur­genson a avut mai întâi ideea de a se aşeza în faţa magnetofonului şi a implora spiritele să i se adreseze prin inter­mediul aparatului.

Câteva luni la rând nu s-a întâmplat nimic. Intr-o zi a încercat să înregistreze cântecul păsărilor de la el din casă. Ascultând banda, el a remarcat nişte interferente ciudate care l-au făcut să creadă că se încerca intrarea în contact cu el.

„Săptămâna următoare m-am dus într-o mică cabană din pădure ca să reiau experienţa, povesteşte cineastul.

Evident că nu aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce cautam. Am aşezat microfonul la fereastră şi înregistrarea s-a derulat în mod normal. Ascultând după aceea banda, la început am auzit un ciripit slab de păsări.

Apoi tăcere.

Deodată, o voce venită de nicăieri, o voce de femeie, a spus în germană: „Friedel, micul meu Friedel, poti să mă auzi?“

Jurgenson nu putea să ştie că se angajase într-o tenta­tivă de intrare în contact cu lumea de apoi care avea să-i ocupe tot restul zilelor. în cele din urmă, câţiva parapsihologi aveau să se intereseze de acest proiect. William G. Roll, de la Psychical Research Foundation, instalat atunci la Durham, în Carolina de Nord, l-a vizitat pe cineast în 1964 pentru a face câteva experienţe. în timpul acestor şedinţe, Jurgenson punea o bandă nouă la magnetofon şi toţi cei prezenţi în încăpere continuau să vorbească ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. După aceea, când banda era ascultată, se auzeau cu claritate nişte voci străine intercalându-se în conversaţii. Roll, care era totuşi de o pru­denţă cât se poate de raţionalistă, a fost atât de uluit încât a ezitat să facă o comunicare specială în faţa colegilor lui la întoarcerea din Scandinavia. „Vocile lui Friedrich Jurgenson, a declarat el, sună cum nu se poate mai autentic!“

mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Misterele lui Marte

Published by:

enigmele universuluiLUNILE CIUDATE ALE PLANETEI MARTE- Misterele lui Marte!

Intr-o zi a anului 1877, astronautul Asaph Hall scruta cerul nopţii prin lunetă când atenţia i-a fost atrasă de doi sateliţi, două Lune, care gravitau în jurul planetei Marte şi a căror descoperire nici un astronom nu o revendicase până atunci.

Hall nu mai putea de bucurie, dar nu ştia că Jonathan Swift, autorul celebrului roman Călătoriile lui Gulliver, vorbise cu mult înaintea lui despre obiectele descoperirii sale, precizându-le chiar proporţiile şi orbitele. Dar, veţi spune, nu e vorba decât de o poveste fictivă, scrisă în 1726, cam cu o sută cincizeci de ani înainte de descoperi­rea lui Hali!

Swift vorbea de „două stele, sau sateliţi de mai mică importanţă care se învârtesc în jurul lui Marte… cel mai apropiat aflându-se la o distanţă de centrul planetei princi­pale egală cu de trei ori diametrul său iar cea mai înde­părtată de cinci ori acest diametru; primul face o revoluţie completă de zece ore şi al doilea în douăzeci şi una de ore şi jumătate..

De unde avea Swift astfel de informaţii? Citise vreun tratat vechi încă necunoscut literalilor si oamenilor de ştiinţă? Sau îşi imaginase totul? Şi, în acest caz, cum de nimerise atât de precis? Autorul nu a dat niciodată vreo explicaţie.

Acum lunile planetei Marte au o existenţă ştiinţifică indiscutabilă. Asaph Hali, ca un omagiu misterelor Anti­chităţii, i-a botezat Phobos (Teroare) şi Deimos (Derută) după numele date de antici cailor zeului Marte, zeul răz­boiului, al cărui nume îl poartă planeta de mii de ani. Ră­mâne de elucidat un mister şi mai mare decât cel al textu­lui scris de Swift, cel al formei şi al mişcării excentrice de la distantă. Poate că vom alia soluţia enigmei dacă cercetările spaţiale vor continua în ritmul actual.

Partea IV – Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)

În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestrați cu rațiune și având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe yahoo, asemenea oamenilor, însă primitivi și brutali, care – spre surprinderea cailor – mai au și defectul de a merge pe două gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați de cele mai josnice instincte de acaparare, se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile, socotite prețioase. Caii, virtuoși și înțelepți, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot înțelege ce este minciuna. Swift se pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.

Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.

Un alt mister care va ramane cu siguranta neexplicat, referitor la cartea scrisa  de Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver.

Un alt scriitor SF Jules Verne.. care nu a parasit niciodata biblioteca… dar a descris impecabil o calatorie spre luna, cum arata si functioneaza o racheta,  a calatorit sub mari si a descris perfect un submarin, asa cum a calatorit si spre centru pamantului.

Doar intamplare? Multa imaginatie? Eu cred sincer ca au avut acces la foarte multa informatie:)

Istoria? Nu o facem noi cu siguranta, doar povestim ce ni se povesteste si “inventam” ceea ce altii  au inventat cu mii de ani in urma.

Nu facem decat sa spunem lectiile deja traite de altii.

Mai multe articole in Top Secret

Top Secret

Trecutul viitorului

Published by:

ozn 1871

aparitie_1871

 Trecutul viitorului – fantasme ale progresului?

Cucerirea spaţiului aerian de către om a debutat în mod oficial într-o zi din luna septembrie a anului 1903, când doi fabricanţi de biciclete, fraţii Orville şi Wolbur Wriglil au zburat cu fragilul lor biplan pe o distanţă de câţiva metri deasupra dunelor de nisip de la Kitty Hawks. Totuşi, în 1896, cu şapte ani înainte de acest zbor scurt dar memo­rabil, pe cerul oraşului San Francisco a fost zărit ceva care părea fabricat de om. în luna aprilie a anului următor, a început să fie semnalată prezenţa unei mari aeronave din vestul până în estul Statelor Unite şi de la Chicago până în T exas.

Puţine au fost locurile în care nimeni nu a pretins că ar fi văzut-o. Numai că această poveste cu aeronava care avea darul să fie aproape peste tot nu a primit niciodată o explicaţie satisfăcătoare. Istoricii aviaţiei „oficiale“ nici nu vor să audă de aşa ceva. Cu toate astea, aparatul zburător misterios a făcut să se vorbească despre el pe prima pagină a ziarelor din acea perioadă, exprimându-se în termeni care seamănă în mod ciudat cu cei pe care îi folosim pentru a descrie azi OZN-urile.

De fapt, există două tipuri de mărturii. Unele descriu doar lumini zărite în noapte şi raze care produceau o lu­mină foarte puternică. Altele descriau o maşină zburătoare nemaipomenită, manevrată de indivizi ciudaţi. Ba unii chiar au pretins că au văzut-o la ţară, pe câmp, efectuându-se la ea reparaţii, înainte de a-şi relua periplul.

Aparatul zburător a făcut atâta vâlvă, încât inventatori celebri din vremea aceea, precum Thomas Edison, trebu­iau să acorde tot timpul conferinţe de presă pentru a de­clara că nu ei erau autorii obiectului misterios. Alţi inven­tatori, mai puţin cinstiţi, pretindeau că aparatul era creaţia lor. Se înţelege de la sine că nu erau în stare să arate nici lin fel de machetă. Apoi, în toamna lui 1897, aeronava nu a mai fost semnalată şi la sfârşitul secolului deja nu se mai vorbea despre ea.

Charles Fort, cel mai mare colecţionar american de fapte ciudate şi extraordinare, crede că maşina zburătoare nu a fost decât o idee care plutea în aer în acea epocă. Alţii nu ezită să afirme că aeronava din 1897 a stimulat dezvoltarea ulterioară a aeronauticii.

mai multe articole in Top Secret