Oamenii de ştiinţă n-au reuşit încă să explice în mod satisfăcător existenta unor- tectite cazute din cer-.
E vorba de nişte roci radioactive formate din nişte granule ciudate asemănătoare cu sticla, care se găsesc în Liban şi în alte locuri. Ipoteza doctorului Ralph Stair, de la Biroul American de Măsuri şi Greutăţi, spune că tectitele ar putea proveni dintr-o planetă dispărută ale cărei rămăşiţe gravitează acum între Marte şi Jupiter.
O ipoteză şi mai uimitoare a fost formulată de un matematician sovietic pe nume Agrest. După calculele lui, compoziţia chimică a tectitei presupunea o temperatură la fel de ridicată ca cea produsă de radiaţiile nucleare. El ştia foarte bine că nici o navă nucleară nu explodase recent în Liban. Dar de ce nu într-o vreme mai îndepărtată? Pe papirusurile de la Marea Moartă găsim această descriere a distrugerii Sodomei şi Gomorei: „O coloană de fum şi de praf s-a ridicat în aer de parcă o coloană de fum ar fi ieşit din măruntaiele pământului. Sulful şi focul au recăzut ca o ploaie peste Sodoma şi Gomora, şi oraşele, locuitorii, toată câmpia şi tot ce trăia a fost distrus. Şi nevasta lui Loth s-a întors şi a fost prefacuta în statuie de sare“. „Coloana de fum şi cenuşă seamănă cu ciuperca atomica” afirmă Agrest. Dar cine ar fi putut, în vremurile biblice să deţină arma nucleară? Pentru Agrest nu poate exista decat un singur răspuns la această întrebare. Nişte arme capabile să facă astfel de stricăciune nu puteau veni decat de sus şi posibil, spune el, ca în trecutul îndepărtat sa fi primit vizita unor extraterestri. Ca să fim convinşi de asta va trebui să aşteptăm să fie elucidat misterul structurii tectitei.” Mai multe articole in Top Secret
Incidentul Dyatlov-mister care inca isi cauta explicatia.
“Misterul de la trecatoarea Dyatlov” poarta numele conducatorului expeditiei din 1959, muntii Urali de catre Igor Dyatlov (23 de ani).
S-au scris carti, mii de articole, s-au facut filme, analize la fata locului, expeditii de cautare sau expeditii care incearca sa afle ce s-a intamplat in 2 februarie 1959 .
Chiar si la ora actuala este una dintre enigmele neexplicate ale secolului XX.
Un mister, care insotit de mii de fotografi de la fata locului, foarte bine cercetat de catre Armata Sovietica nu poate aduce nici o explicatie logica a ceea ce s-a intamplat grupului de tineri plecati intr-o expeditie pe muntele Ural.
Concluzia oficiala legata de moartea celor 9 tineri studenti, experimentati schiori este : “o forta neexplicata a dus la moartea membrilor expeditiei”
25 ianuarie 1959, un instructor de ski, trei ingineri si sapte studenti de la Universitatea politehnica Ural, din Sverdlovsk, au plecat intr-o calatorie de antrenament langa Muntele Otorten.
Echipa era alcatuita atat din barbati cat si femei si a avut ca rol pregatirea echipajului pentru o expeditie mult mai dificila in zona Artica.
In momentul cand nu s-a mai primit nici o veste din partea echipei, parintii tinerilor (majoritatea aveau 23 de ani), presa, toata lumea s-a alarmat si s-a plecat in cautarea lor.
Ce au descoperit la fata locului a socat intreaga lume, ridicand numeroase intrebari care isi cauta raspunsul si in ziua de azi.
Oamenii de stiinta au lansat diferite supozitii, ipoteze…
Se pare ca in 2 februarie 1959 cei noua membrii ai expeditiei si-au sfasiat corturile si au plecat in graba la -30 de grade Celsius.
Dupa 3 saptamani s-au gasit 5 corpuri destul de aproape de unde au campat, iar doua luni mai tarziu alte patru cadavre.
Testele facute asupra hainelor au relevat un nivel ridicat de radiatie.
Oficial s-a spus ca cei 9 tineri au murit de hipotermie dar analizele facute asupra cadavrelor au aratat ca ultimile patru cadavre descoperite au avut o moarte socanta.
Desi nu au existat traume externe, Nicolas Thibeaux-Brignollel avea craniul fracturat. Alexander Zolotariov avea coastele sfărâmate. Ludmila Dubinina avea și ea coastele sfărâmate și îi dispăruse limba din gură.
Exista cateva fapte care au fost ignorate de catre oficialitati:
– Dupa funeralii, rudelor celor decedati au afirmat ca pielea victimelor era portocalie si parul complet gri.
– Unul dintre investigatori intr-un interviu privat a povestit despre nivelul mare de radiatie observat in Kholat Syakhl. Sursa care a produs contaminarea cu radiatie ramanand necunoscuta.
– Un alt grup de cataratori ( care era cam la 50 de km de locul incidentului) au raportat ca au vazut cateva sfere ciudate de culoare portocalie, in directia Kholat Syakh, in aceeasi zi cand s-a intamplat incidentul. Sfere similare au fost observate in Ivadel si zona apropiata pe toata perioada februarie-martie 1959, de catre diferiti martori indepenedenti (inclusiv de catre meteorologi si militari)
– Reconstruirea comportamentelor victimelor sugereaza ca ei erau orbi. Echipa de recuperare a observat ca victimele au incercat sa faca focul cu bete umede de pin desi in jur era suficient lemn uscat si bun pentru a face focul.
-Alte rapoarte ca s-au gasit multe urme de metal in zona respectiva, ducand la speculatii ca militarii au utilizat zona respectiva pentru diferite experimente.
Aceasta este o bucata de metal gasita in zona respectiva.
Sa nu uitam ca evenimentele se petreceau in plin Razboi rece.
Va invit sa urmariti acest scurt documentar
si unul dintre multele filme facute despre aceasta enigma petrecute in muntii Urali. Film care ruleaza pe marile ecrane din UK
La treizeci de kilometri de Dayton (Texas), Vikie Landrum nepoţelul ei Colby (şapte ani) şi o prietenă, doamna Betty Cash (cincizeci de ani), merg cu maşina pe un drum pustiu. Deodata pe cer apare un obiect foarte strălucitor care aruncă un fulger imens. După câteva minute obiectul se poate vedea mai bine la orizont drumului rectiliniu, pe care-l domină de la o înălţime de vreo treizeci de metri.
Mare cât un castel de apă, obiectul are forma unui diamant şi o flacără enormă ţâşneşte din vârf în direcţia drumului. Se au un sunet ciudat, un fel de bip-bip-bip.
Vikie Landrum opreşte pe marginea şoselei, cuprinsă panică, în timp ce la bordul maşinii temperatura devine insuportabilă, îşi scoate imediat nepoţelul şi prietena în noapta rece de decembrie… şi brusc are impresia că se află într-o baie turcească! Sufocantă!
Pe cei trei martori încep să-i doară ochii, agresaţi de căldura copleşitoare care emană de la acea flacără provenind din vâri aparatului. Terorizat de spaimă, băiatul o ia la fugă spre pădure. Bunica îl prinde din urmă şi îl îndeamnă să se roage.
Timp de un sfert de oră, ascunşi în pădure, doamnele şi copilul, înspăimântaţi, vor simţti dogoarea şi vor auzi acel bip-bip-bip sfredelitor. Apoi aparatul se ridică şi dispare cu o viteza vertiginoasă.
O oră mai târziu, toţi trei sunt bolnavi, cu ochii iritaţi şi suferind de arsuri, mai ales Vikie pe mâna şi braţul stâng. In săptămânile următoare, cele două femei au pierdut mult păr şi faţa li s-a umflat. Apoi li s-a cojit pielea de pe faţă, braţe, picioare şi chiar de pe urechi. Copilul a avut în special probleme digestive. Toţi trei prezentau simptomele unei iradieri, constatate cât se poate de clar la Parkway Hospital din Houston.
Supusă unei regresii hipnotice în prezenţa lui John Schuessler, inginer la NASA, Vikie Landrum a retrăit, înspăimântată, această agresiune.
Căci este greu să treci acest caz în categoria unor „simple” RR III! La fel cum ar fi lipsit de logică să crezi că nişte „buni ET” s -ar deda la acest gen de distracţie.
Pe Pământ există oameni de toată isprava, dar sunt, sau au fost, şi canalii precum Hitler, Mussolini, Mao, Stalin, Khomeiny, Kadhafi, Saddarn Husein şi copărtaşi, care au comunicat unei părţi a poporului condus de ei sadismul, fanatismul şi cruzimea lor criminală. De ce-ar fi altfel în zona noastră galactică?