24 martie 2012 m-am reintalnit cu dl. Ovidiu Sarpe, in Burnt Oak la Patisseria Romana. Ne-am cunoscut in urma cu 3 luni la un eveniment in Londra. Este genul de om pe care te bucuri ca l-ai cunoscut. Discutiile sunt interesante si importante. M-am simtit pentru doua ore ca in copilarie, cand stateam cu bunicul meu si ii ascultam cu respiratia intretaiata povestile vietii sale. Fata sa radiaza bunatate, optimism, sinceritate, determinare, intelepciune, modestie si multa munca.
In general cand se vorbeste despre romanii plecati din Romania se vorbeste despre furturi, prostitutie, inselaciune etc. Este un lucru adevarat, nimeni nu poate nega asta. Dar in acelasi timp sunt foarte multi romani care au o viata frumoasa, muncesc, isi sprijina familia, oameni care muncesc din greu, au afaceri, scriitori, artisti, cercetatori etc.
1979 Ovidiu Sarpe s-a hotarat sa paraseasca Romania din motive politice. Destinatia sa initiala nu a fost Marea Britanie, ci Freiburg. A calatorit aproape 1 luna de zile cu vaporul Ramnicu Valcea care cara cherestea. Dar radarul s-a stricat, au schimbat directia si au ajuns la Rochester- Marea Britanie . A slabit foarte mult (avea 36 de kg cand a debarcat) pentru ca nu avea la dispozitie decat apa si cativa biscuiti. O singura persoana stia de existenta lui pe vapor. A ajuns in Marea Britanie, imediat a fost preluat de autoritati si-a primit actele si drepturile de sedere in Marea Britanie. Dupa un an de zile si-a reintregit familia. Si-a adus cei 5 copii din Romania. El fiind vaduv din 1973. Copii au fost integrati in societatea britanica imediat.
A lucrat intr-un hotel in spate la Harrods. Intr-o zi un client l-a vazut, l-a intrebat cum doar el munceste atat de mult si l-a invitat sa-l viziteze la unul din restaurantele sale din Golder Green.
I-a facut oferta pentru a lucra pentru el, a ajuns sef de sala cu un salariu foarte bun “enorm” cum subliniaza dansul 150 de lire pe saptamana. La vremea respectiva puterea lirei era foarte mare. Facand o comparatie cu anul 2012 sunt romani care lucreaza azi pentru 100 de lire pe saptamana iar viata s-a scumpit foarte mult. Echivalentul banilor castigatii in 1979 este cam de 5000 de lire azi.
Dupa doi ani deja isi cumparase casa in Londra, masina noua, concedii. A vizitat aproape toata lumea.
In 1989 s-a intors in Romania cu intentia de a ramane. Din pacate a realizat ca lucrurile nu s-au schimbat, ca cei care au “lasat” pistolul au preluat “dolarii” si au inceput sa faca afaceri. Nu s-a simtit liber asa ca s-a intors in Londra.
L-a intoarcerea din Romania a devenit promotor de restaurante. Promova restaurante, le aducea la un anume volum de vanzari si incasa comison din vanzare. Dupa care si-a deschis propriile restaurante, cluburi, pizzerii si patiseria Romana din Burnt Oak.
80% din cei care vin sa cumpere sunt romani, dar si est europeni, indieni, populatia de culoare.
In cofetarie gasim produse de cofetarie si patiserie: cozonaci, placinte cu branza, dobos, cremsnit, diplomat, eclere, savarine, torturi. Angajatii sunt romani, 4 cofetari si patiseri si inca 3 fete care ajuta la servire si in bucatarie.
Orasul Burnt Oak este un oras” romanesc”. Lumea pe strada vorbeste romaneste, sunt magazine romaneste, indienii care au magazine au invatat sa salute si sa puna intrebari simple in romaneste. In magazinele turcesti gasesti alimente romanesti. Un orasel in care toata lumea cunoaste pe toata lumea iar domnul Ovidiu Sarpe este un fel de “tata al tuturor”.
Categoric ma voi intoarce in Burnt Oak pentru a descoperii si alti romani care sunt un bun si minunat exemplu.
Ovidiu Sarpe este un om multumit, implinit sufleteste. Un om fericit. Copii lui sunt mari si realizati, nepotii lui sunt mari. Acum isi doreste sa se retraga in Franta, sa-si cumpere o casa, o ferma. Este om foarte activ, optimist si plin de energie.
Pentru mine a fost o mare onoare sa-l intalnesc.
Maddie Ancuta
