Radio Catch22 London » Amintirile Evei

Category Archives: Amintirile Evei

poveste de dragoste cu final neasteptat

Amintirile Evei

Printre amintirile Evei

Published by:

Printre amintirile Evei

Cateodata ma simt ca un bolnav de Alzenhaimer. Merg pe strazi uitand ce am facut in urma cu cinci minute, dar amintindu-mi perfect povesti traite de mine in urma cu sute de ani.
Privesc tigara aprinsa. Nu o fumez, nici macar nu stiu sa fumez. Am aprins-o ca sa citesc povestea care se vede prin fumul argintiu.
Din fumul inaltat spre eternitate nu se iveste nici un spiridus care sa-mi indeplineasca dorintele.
Mi-au ramas in schimb cateva cuvinte nefolosite. Sunt noi, nu le-a purtat nimeni.
Le vrei tu? Eu nu stiu ce sa fac cu ele sau nu mai stiu ce sa fac cu ele. Plang! Este un nou capitol pe care trebuie sa-l scriu. Il voi scrie stangaci pentru ca imi amintesc doar povestile vechi, povesti traite in timpurile in care doar ne iubeam si ne rataceam prin viata, fara sansa de a ne regasi.”
Amintirile Evei
Maddie Ancuta.

Amintirile Evei

Operatie pe suflet

Published by:

Operatie pe suflet

Ai privit vreodata cum chirurgul isi opereaza pacientul?

Cu mana sigura, cu privirea atenta, localizand cu grija zona unde va face prima incizie. Cere bisturiul, intinde mana, il apuca cu miscare ferma.

Linistea din sala de operatii  acopera urechile.

Privirile tuturor sunt atintite spre prima taietura.

Taie! Mici picaturi de sange, purtatoare de oxigen  apar.

O noua taietura, face trecerea mai departe spre un alt tesut.

Inca una si inca una. Sangele  iese navalnic la suprafata. In interior totul lupta pentru  viata. Inima continua sa-si faca treaba. Monitoarele scot din cand in cand cate un tiuit scurt de atentionare.

Discutiile mele , ma fac sa ma simt ca propriul chirurg.

Stam fata in fata una cu cealalta.  Imi iau sinele si-l pun pe masa privindu-l cu ochi atenti. Eu stau deasupra, privindu-mi sufletul de sus. Nu pot sa-l palpez, dar stiu sigur ca el exista. Cateodata este exaltat, cateodata este plin de iubire sau covarsit de durere. Cuvintele sunt bisturiul meu. Fiecare cuvant este o noua taietura care duce catre mine.

Am invatat la anatomie unde sunt aseazate inima, plamanii sau rinichii;  cum functioneaza sau cum trebuie sa am grija de ele

Dar nimeni nu m-a invatat cum imi functioneaza sufletul sau cum pot sa il protejez.

In cautarea lui, continui sa tai, sa analizez, sa pun fiecare farama din mine sub  microscopul inimii,  trecand mai departe catre analiza taioasa a gandurilor.

Psihologii numesc asta introspectie. Eu ii spun  in cautarea sinelui.

Durerile apar dupa cateva ore de la terminarea operatiei.  Pacientul nauc, aflat inca sub efectul medicamentelor, incepe sa -si revina. Fricile continua sa-l sugrume.  Auzul este primul care ii spune ca totul s-a terminat si frica trebuie sa-l elibereze.  In cateva ore va fi complet liber de dureri si frica de moarte. Operatia a avut succes si pacientul a fost salvat.

Dar ce facem cand vorbim despre operatia sufletului? Cum oprim durerile lui? Ce anestezie trebuie sa-i facem ca el sa fie operat in liniste pentru a-l vindeca?

Cum poti vindeca ceva ce nu-ti apartine, dar salasuieste in tine, pregatindu-se pentru o noua calatorie?

Dupa atatea interventii asupra sufletului,  am inteles cel mai important lucru: Sufletul exista, materia subzista. Materia are forma. Constiinta are existenta.

Amintirile Evei

by Maddie Ancuta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Renasterea Evei

Published by:

Renasterea Evei

Timpul vindeca,  el este capabil sa gaseasca  cea mai buna cale sa o faca. Stiam asta.   Niciodata Eva nu si-a facut griji ca nu va uita si ca nu va merge inainte, fara sa privesc nici macar o singura secunda un urma.  Intr-o dimineata, in taraganatul monoton al metroului , am realizat ca imi era doar de anumite cuvinte, acele cuvinte care te-au adus langa mine. Ti-am spus  ca partea dostoievskiana din mine este un pic in umbra, desi adevarul este: ca era in agonie. Cuvintele din suflet nu mai au putere sa ma strabata si sa ajunga la suprafata-mi. Emotiile sufletului sunt acoperite de gandurile pline de sange, boli, urgente  si ore infernale.

Timpul si cu mine, ne gasim intr-o relatie bolnavicioasa. Este nemilos.  M-a lasat sa ma acopar de ambitiile mele,  el trecand irecuperbil si indiferent, prin mine; facandu-ma sa ma simt ca si cum veacuri au trecut.

Azi, intamplator am vazut o fotografie…Intamplator? cum pot sa scriu acest cuvant cand eu nu cred in intamplari. Nu, nu a fost o intamplare. Gandurile mele m-au dus acolo.Gandurile mele, care vor sa ma scoata din orele infernale si sa ma aduca, acolo, unde a inceput totul.

Brusc fotografia m-a facut sa ma gandesc la timpul in care am pierdut ….

Oare ce am pierdut si ce am castigat?

Am pierdut Amintirile Evei…

Eva si-a pierdut iubirile, saruturile, gandurile tale care pulsau salbatic in mintea ei.

Dorurile cand scria  intr-o parte a  infinitului in timp ce gandurile tale erau in cealalta bucla a lui.

Oare imi este dor de Eva?Oare imi este dor de cuvinte?

Ce o facea pe Eva sa fie ce era? Era vibratia ta din ea?

Fotografia m-a dus cu gandul la Amintirile Evei si promisiunile ei.

Daca ma opresc din scris, amintirile ei vor disparea in timpul care trece implacabil.

Daca corpul omenesc ramane sanatos atata timp cat exista echilibrul intre ce se intampla in exterior si ce se intampla in interiorul sau.. de ce as lasa-o pe Eva sa moara?

Eva si-a pierdut echilibrul. Stiu de atata timp ca Eva este muribunda. Am lasat intentionat sa se intample asta; mai mult, as putea spune ca imi era indiferent daca murea sau nu, daca supravietuia sau disparea definitiv in bucla fara sfarsit a a timpului.

Fotografia de azi a facut ca amintirile Evei sa revina la suprafata. Ai vazut vreodata un om care se ineaca? Ai simtit vreodata disperarea lui dupa aer? Ai  privit  neputincios sfortarile sale  disperate de a ajunge la  suprafata apei, cu  gura este larg deschisa pentru a primi oxigenul eliberator de viata?

Emotiile Evei se zabat acum cu putere. Eva nu vrea sa moara. Eva nu trebuie sa moara. Eva trebuie sa-si puna in bucla infinita a timpului, amintirile.

Amintirile Evei

 

copyright by Maddie Ancuta