Am ramas in mijlocul restaurantului, cu Oana lipita de mine, urmarind-o cu privirea spre usa pe Alexandra.
-O cunosti, m-a intrebat Oana cu vocea sugrumata de gelozie.
Ochii ei verzi ma sagetau furiosi.
-Nu Oana nu o cunosc, i-am raspuns cu o voce ragusita, nereusind sa maschez emotia vadita a revederii. Dar si daca ar fi asa, nu cred ca este problema ta, i-am spus desprinzandu-ma din bratele ei.
Inima imi batea cu putere. Privirea ei desi scurta a fost intensa. A vibrat in mine. Dintr-o data am simtit nevoia sa iau o gura de aer curat, gura imi era uscata de emotii.
O priveam in gol pe Oana, care continua sa ma sageteze cu privirea.
Instinctul ei de femeie daduse alarma cu mult inainte sa ma lamuresc eu.
Am iesit din local. Galagie, barbati si femeii care radeau si vorbeau zgomotos. Aerul racoros al noptii m-a linistit. Mi-am aprins o tigara, lasandu-mi gandurile sa alerge in ritmul fumului de tigara.
Si brusc am realizat ca este vorba doar despre noi doi. Alexandra si eu.
Ca trebuie sa fiu in tabloul in care este ea.
Ce i s-a intamplat? Unde a disparut atata timp?
Parea o femeie activa, implicata in foarte multe activitati care brusc dispare si reapare la fel de brusc dar total schimbata.
O femeie frumoasa si plina de viata in urma cu o luna.
Acum am vazut o femeie total schimbata, frumoasa dar foarte slaba si evident incordata.
As fi vrut sa am deschisa o usa spre ea.
Sa o cuprind in brate.
Sa o protejez asa cum era: delicata, inocenta.
Sa-i ascult indoielile sa-mi vorbeasca despre nelinistile ei si credintele ei pe care stiam ca le are.
Am deschis drumul spre mine, unei femei pe care nu o cunosc, caruia i-am adresat cateva cuvinte pe un blog, unei femei care nu are habar ca exista un barbat care se gandeste la ea.
As fi putut atunci sa ma intorc din drum. Dar am stiut ca nu vreau asta, ca nu exista cale de intoarcere pentru mine.
Stiam ca vreau sa-i arat …
…..ce vroiam sa-i arat? m-am suprins intrebandu-ma.
Imaginea ei din trecut nu reuseam sa o suprapun peste imaginea ei de acum.
-Victor, trebuie sa plecam m-a strigat Oana, care iesise dupa mine.
Era aproape miezul noptii. Vroiam sa fiu singur cu gandurile mele. Asa ca i-am spus Oanei pe un ton ferm, fara sa-i mai dau posibilitatea de a replica, ca o conduc acasa.
Mi-am luat ramas bun de la Radu si de la prietenii mei. M-am urcat cu Oana in masina.
O urmaream pe Oana din cand in cand cu coada ochiului.
Ma privea intens, stiam ca ar fi vrut sa ma intrebe multe. A inceput sa-mi mangaie parul. Mangaierea ei moale mi-a indus o stare de bine si de moleseala. A inceput sa ma mangaie usor, sa ma atinga pe umeri, brate, picioare.
Nu am privit-o si nu am deschis nici o discutie ca sa nu ii dau voie sa inceapa cu intrebarile si curiozitatile ei.
Am ajuns la apartamentul Oanei
– Victor vino cu mine, mi-a spus Oana cu o voce pisicoasa incercand sa ma sarute lipindu-se toata de mine.
-Oana, sunt foarte obosit si am multe probleme de rezolvat. Imi pare rau, dar vreau sa fiu singur in noaptea asta, i-am raspuns rece si distant.
Nu-mi parea rau de Oana, nu ma simteam vinovat fata de ea, desi stiam in sinea mea ca o sa sufere. Dar niciodata nu a fost vorba de noi doi.
– Victor, cine este femeia aia? Te-ai schimbat la fata in momentul in care ai vazut-o a continuat Oana sa ma interogheze.
-Oana, nu stiu cine este. Este doar o femeie pe care am mai vazut-0 in local. Nu am mai zarit-o de ceva vreme si chiar am fost socat sa o vad atat de schimbata. Atata tot, i-am raspuns Oanei rapid, incercand sa ma despart in seara aia cat mai elegant de ea.
Am impins-o usor din bratele mele, sarutand-o cuminte pe frunte.
M-am intors si am urcat in masina.
Stiam ca Oana ma urmareste, stiam ca probabil va plange. Nu mi-am intors capul.
Am plecat spre casa, am dat drumul la muzica.
Muzica a umplut linistea noptii. Dintr-o data am ascultat o poveste de dragoste. Koop- Island Blues.
Auzeam marea si tipatul pescarusilor. O vedeam pe ea cum danseaza lasciv in bratele mele in lumina rece a lunii, avand picioarele goale.
Nu mai era trista, nu mai era singura si nici eu nu mai eram singur.
Am reluat gandurile de unde am ramas…
Stiam ca vreau sa-i arat…
gandurile ma surprindeau.
Stiam ca vreau sa o prind. O vedeam cazand, era atat de vizibila caderea ei.
Am ajuns acasa. In casa goala si linistita am simtit placerea intimitatii. Desi eram singur, era placut si cald. M-am schimbat si mi-am facut un dus. Apa fierbinte mi-a calmat trupul.
Mi-am luat un pahar cu vin si m-am facut comod in fata televizor. Somnul incepea sa-mi dea tarcoale, am atipit. Brusc m-am trezit infiorat
Imaginea Alexandrei mi-a revenit in minte. Am inchis televizorul si m-am indreptat la birou deschizand calculatorul.
Ultima oara cand am navigat pe blogul ei a fost in urma cu o luna.
In fata mea a aparut povestea unui vis. Vis inghetat.
Ti-a fost vreodata frig, atat de frig incat sa nu te mai poti misca?
Ti-a fost vreodata atat de frig, incat orice incercare a ta de evadare sa fie o durere crunta fizica si sufleteasca?
Frigul care-ti cuprinde trupul in acele lui de gheata si orice incercare disperata a ta nu te poate incalzi? Inghetul ala napraznic care opreste timpul in loc?
Esti prins ca intr-un cub imens de gheata, dar tu continui sa respiri in speranta ca aburul caldurii din tine te va ajuta sa-l topesti.
Te zbati, plangi, lovesti dar…gheata se strange din ce in ce mai tare pana cand te prinde definitiv cu lacrimi in ochii si palmele deschise in semn de ajutor.
Frigul ala care iti ingheata mintea si te opreste sa mai traiesti.
Ramai intepenit cu trupul inghetat, sufletul inghetat, mintea care nu te lasa sa mai pui intrebari…
Totul este rece si neprietenos in tine.
Astepti…Astepti.. Astepti…
Astepti o minune de la tine.
Stii ca esti responsabil de frigul din tine.
Atunci cand te-ai parasit ai lasat “buruienile” gandurilor, frigul , indiferenta, sa te cuprinda.
Si pe zi ce trece incepi sa arati din ce in ce mai mult cu o casa parasita.
Dar tu stii ca nu poti arunca vina pe nimeni pentru asta. Nu este nimeni vinovat, pentru ca te-ai lasat otravit de propriile ganduri.
Ti-a fost vreodata atat de frig incat ti-ai dorit sa adormi si sa nu te mai trezesti niciodata, pentru ca incercarile de scapa din stransoara rece te-au secatuit de toate puterile, lasandu-te fara vlaga, dorinta ,putinta??
Ti-a fost vreodata atat de frig incat sa adormi si sa iubesti linistea pe care o simti in somnul tau.
Ti-a fost vreodata atat de frig incat sentimentul asta atat de violent ti-a produs socul de care aveai nevoie sa te trezesti?
Dintr-o data te privesti in oglinda ghetii de care te-ai lasat cuprins…
si vrei sa te trezesti
TU vrei sa te trezesti, pentru ca in visul tau de gheata ai vazut multa dragoste in jurul tau.
Desi era liniste si pace in somul tau inghetat , nimic rau nu te mai putea atinge, dorinta sufletului tau de a fi fericit te-a trezit.
Stii ca esti inconjurat de frig, dar la fel de bine stii ca inima ta este calda si puternica.
Iar ea nu te poate lasa sa adormi. Inima ta vrea sa alerge.
Inima ta calda se lupta cu disperare cu gandurile inghetate de atata frig.
Inima ta ciocane atat de tare incat te trezeste.
Incet, incet, ochii tai inghetati prind caldura.
si te trezesti…
Totul te doare: mainile, picioarele, mintea, sufletul..
iar atunci gandurile iti spun sa-ti dormi mai departe visul inghetat pentru ca este mult prea dureros sa te trezesti
Dar inima ta fierbinte iti incalzeste obrajii care devin rosii
Te privesti din nou in oglinda de gheata. Iar chipul pe care-l vezi iti aduce aminte de copilul din tine
Copilul vesel, cu obrajii rosii, veselie in suflet si pofta de joaca
Iti aminteste ca desi erai inghetat in joaca ta, cand totul te durea, te duceai in casa unde era cald si bine.
Te duceai in casa care, era plina de dragoste si ceai cald.
Te schimbai de lucrurile reci si inghetate, iti puneai manusile pline de turturi langa caldura si priveai fascinant cum gheata sa transforma in apa, iar lucrurile tale devin iar moi si calde.
Ti-a fost vreodata atat de frig, incat sa simti forta caldurii care te cuprinde?
Gheata din mine incepe sa se topeasca.
Ma doare totul.
Dar stiu ca undeva ma asteapta un ceai cald si multa dragoste.
M-am intors dupa o perioada lunga in care mi-am dormit somul inghetat.
V-am vazut in vis pe voi.
Aveam nevoie de dragostea voastra.
Stiu ca langa voi este cald si bine.
Undeva o cana de ceai aromat cu gust de scortisoara ma asteapta.
Vreau sa-l sorb incet si sa ma bucur de gustul lui aromat.
Multumesc Victor pentru mesaj. Raspunsul meu vine destul de tarziu.
Sunt suflete ranite care mor, altele care ingheata, unele din ele se trezesc.
Fluturii mor cand aripile le sunt atinse. Zborul lor le este frant din dorinta egoista de a-i prinde si bucura de frumusetea lor.
Nimeni nu ar trebuii sa prinda fluturii si sa le ucida zborul.
Ne putem bucura de joaca lor pe florile colorate, de frumusetea lor care ne incanta ochii si inima.
De ce sa ucizi ceva ce iti aduce bucurie in suflet?
Sufletul meu este ca un fluture.
Trebuie lasat liber ca sa te poti bucura de joaca lui frumoasa.
Ai citit Banchetul lui Platon?
Platon ne povesteste despre fiinta androgina, pe care zeii au impartit-o in barbat si femeie. Din momentul in care ei a fost separati au fost foarte nefericiti si au plans pentru partea din ei care le-a fost luata.
Cum poti fi intreg daca din tine s-a rupt jumatate si aruncata in lumea larga. Ca sa fii din nou complet trebuie sa ti gasesti jumatatea. Ea exista. Dar este nevoie de un miracol ca sa te intregesti la loc.
Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.
De data asta m-am intors si nu voi mai pleca atat de repede.
pentru voi Alexandra
Cuvintele ei a m-au tulburat.
Am ramas nemiscat, privind fix ecranul monitorului. Cu gandurile mele intepenite in gandurile ei cuprinse de frig, frica, spaime, neputinte, dorinte.
Citindu-le m-am lasat cuprins de frigul gasit in randurile ei.
Nu am stiut ca cineva poate sa se simta asa de departe si rece.
Nu am cunoscut niciodata cum este sa fii atat de obosit incat sa nu-ti doresti sa te mai trezesti.
Nu am simtit niciodata cum este sa fi cuprins de frig, sa te sufoci cu gura deschisa dupa o gura de aer, sa mori zbatandu-te sa traiesti.
Am privit fotografia mea cu multa atentie de data asta
Si am observat ce nu vazusem prima data, fiind atent la alte detalii.
Am privit-o pentru prima data in ochi.
In dispret cu zambetul ei seducator am vazut niste ochi mari, negrii dureros de tristi.
M-am indepartat instinctiv de calculator incercand sa pun distanta intre mine si ea.
Nu-mi doream probleme si nici femei cu probleme.
Am respirat adanc sa-mi regasesc cumva echilibrul pierdut din cauza randurilor citite.
Cum poti fi intreg daca din tine s-a rupt jumatate si aruncata in lumea larga. Ca sa fii din nou complet trebuie sa ti gasesti jumatatea. Ea exista. Dar este nevoie de un miracol ca sa te intregesti la loc.
Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.
Oare eu sunt intreg? nu m-am simtit niciodata ca si cum ceva mi-ar lipsi.
Sunt egoist? Oare nu sunt capabil sa iubesc? Imi plac femeile si doresc sa se simta bine cu mine si eu cu ele.
Nu mi-am dorit niciodata mai mult. Intotdeauna am fost multumit cu viata pe care o am.
Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.
Cum adica cand iubesti inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte? Notiunile pareau mult prea abstracte pentru mine la ora 4 dimineata.
Mintea mea nu mai putea judeca limpede. Stiam ca nu pot raspunde pertinent inapoi.
M-am dus la culcare repetandu-mi ca un papagal: “Cand iubesti, inglobezi in tine constiinta unei alte fiinte. Pentru asta nu trebuie sa fi egoist. Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.”
Ii simteam suferintele, desi nu ne cunoasteam. Am inceput sa ma foiesc in pat cautand raspunsurile la gandurile mele si intrebarile ei.
Brusc am inceput sa ma simt ca si cum nu as mai fi avut aer.
Nu am simtit lipsa jumatatii mele niciodata. Imi place patul meu gol, imi spuneam in gand.
Muzica care se auzea in surdina imi mangaia auzul dar incepuse sa-mi rascoleasca si sufletul
M-am ridicat din pat cu gandul sa fac miscare si sa-mi alung gandurile astea mult prea domestice pentru mine.
M-am indreptat spre barul plin de bauturi din camera de zii.
Mi-am pus un pahar cu vin si mi-am aprins tigara. Era deja 4 dimineata, nu puteam dormi.
M-am intrebat de ce dintr-o data toata atentia mea se concentreaza catre o femeie pe care nu o cunosc si probabil imi va fi foarte greu sa o cunosc.
M-am dus spre feresatra.
Cerul era plin de stele. Nici tipenie de om pe strazile goale.
Cladirile era scufundate in intuneric.
Ce fac oamenii la ora asta? Evident ca dorm, un zambet obosit mi-a trecut peste fata.
La ora la care altii dorm, eu beau vin si fumez.
Oamenii isi doresc sa nu fie singuri. Cauta fericirea. Alearga dupa ea, unii o gasesc, altii se prefac ca o gasesc altii nici macar nu pleaca in cautarea ei.
Sunt eu un barbat fericit?
Unde gasim fericirea? Cand incepe? Unde se termina?
Da, sunt fericit. Nu indragostit, dar un barbat fericit sau mai bine zis un barbat multumit cu viata lui.
“Doar cand fiinta iubita este in tine ii poti simtii suferintele sau bucuriile.”
M-am oprit in mijlocul camerei. Atunci am stiut ce vreau sa-i arat….
un drum.. iar pe drumul ala eu voi fi acolo. O voi astepta.
Voi fi acolo!
O voi sprijini, o voi indruma, o voi face sa rada, o voi sustine, o voi prinde, o voi invita la dans, o voi seduce si ma voi lasa sedus de ea.
este drumul care duce spre dragoste
Trebuie
Sa-i arat dragostea! Dragostea care deschide portile fericirii.
Fericirea ei si si fericirea mea.
continuare
Maddie Ancuta
copierea sau preluarea oricarui articol sub aceasta semnatura este interzisa
Zgomotul tocurile pasilor mei apasati pe caldaramul de piatra, erau singurele care tipau in noapte. Frigul noptii incremenise orasul. Luna plina facea inutile toate felinarele de pe podul Westminster.