Misterele neexplicate ale lumii. Fascinatia pe care o exercita misterul asupra mintii omenesti se afla la originea imbogatirii cunostintelor noastre despre lumea care ne inconjoara si a dezvoltarii stiintei moderne. Dorinta constanta de a rezolva misterele spatiului nostru ne-a impins la explorarea sistemului solar, a stelelor si a planetelor din universul nostru, precum si a altor  universuri care se intind dincolo de acesta.

In cursul ultimelor cinci secole aproape ca am epuizat misterele geografice ale lumii. Am cartografiat si am fotografiat cea mai mare parte a suprafetei terestre, iar din anii patruzeci suntem in masura sa inregistram pozitia aproximativa a muntilor, golfurilor, campiilor si prapastiilor solului marin. Vanatorii si zoologii au exterminat sau catalogat majoritatea reprezentantilor regnului animal, totusi adancurile oceanelor s-ar putea sa ne mai rezerve surprize. Am studiat in mod exhaustiv omul modern si omul din trecut. Cu totii am avut ocazia sa facem cunostinta chiar la noi acasa cu populatiile cele mai vechi si cele mai primitive, iar asta datorita televiziunii, care cu un secol in urma ar fi fost considerata produsul unor interventii magice.

Fireste, multe lucruri vor ramane invaluite in mister. Azi, cand expertiza stiintifica se apropie de apogeul ei, suntem inca dezorientati in fata misterelor pe care ni le rezerva spatiul, timpul, coincidentele, manifestarile paranormale si exceptiile de la ceea ce noi consideram a fi legile naturii. Progresand in studierea necunoscutului, conceptele – altadata distincte – de stiinta si de paranormal incep sa se confunde. Am reusit sa recenzam o intreaga serie de potentialitati paranormale.

Puterea mintii omenesti se dovedeste mult mai mare decat ne inchipuiam. Cateva manifestari aproape fizice ale mintii – telepatie, teleportare, telekinezie, aptitudinea de a vedea ceea ce se petrece in alt loc sau in alt timp – fac obiectul unor studii aprofundate.

Fantomele sunt fenomene paranormale care au depasit stadiul de fictiune, ele facand azi obiectul unor studii stiintifice foarte serioase. Ce sunt fantomele? indienii dinAmazonia si bastinasii din Noua Guinee accepta fara nici o  greutate realitatea vizuala a fantomelor cand li se proiecteaza filme in care apar membri ai tribului lor pe care ii stiu decedati. Nu e usor sa le explici ca aparatul de filmat reproduce niste scene trecute. Pentru ei realitatea este mult mai simpla. Aparatul de filmat a capturat spiritul defunctului. Noi in schimb suntem in stare sa intelegem notiunea de film. Dar ce explicatie am putea propune pentru a justifica multimea de locuri ,,bantuite — case, castele, campuri de batalie si vapoare – despre care este atat de des vorba in lumea noastra stiintifica moderna? Sa existe niste resturi de personaliti si de evenimente susceptibile de a fi capturate si reconstruite?

Transmiterea gandurilor prin telepatie este pe punctul de a deveni o teorie acceptata. Se crede ca animalele care traiesc in grupuri recurg la aceasta aptitudine pentru a vana si a preveni eventualele primejdii. Este foarte probabil ca fiintele omenesti sa fi facut si ele uz de aceasta facilitate inainte de a deveni niste fiinte civilizate. Chiar si azi, protejati de spoiala civilizatiei, avem deseori momente neasteptate de previziune care par sa indice faptul ca posedam puteri telepatice. Asta nu inseamna ca aptitudinea de a prevedea evenimentele viitoare nu ramane in continuare un mister, care poate ca este legat de ultimele secrete ale spatiului si timpului.

Oare toate profetiile sa nu fie in realitate decat niste „nimereli norocoase“? Jules Verne, vorbind de rachete care calatoreau spre Luna, cu o suta cincizeci de ani inainte de inceputul cuceririi spatiale, a imaginat si a descris in mod precis forma si lungimea rachetei. Racheta lui fictiva si-a atins obiectivul cu o diferenta de numai patruspezece minute fata de racheta reala.

Prezicerea lui Jules Verne-poate ca nu e decat o nimereala norocoasa, dar ar fi greu sa spunem acelasi lucru despre prezicerile lui Nostradamus. Acesta a prezis cu precizie — in secolul al XVI-lea – durata imperiului britanic (care inca nici nu se nascuse); a dat detalii despre Revolutia francea cu doua sute de ani inainte ca ea sa aiba loc); a evocat  cele doua razboaie mondiale ale timpurilor moderne (mentionand raidurile aeriene, evacuarea unor intregi orase si un fuhrer german pe nume „Hister”); a anuntat cutremurele de pamant de pe coasta de vest a Lumii Noi si unele din evenimentele cele mai recente din istoria Libiei si ale Iranului.

Cel mai frapant exemplu de profetie ne vine fara indoiala din India antica. O gasim in niste descrieri extrase din Mahabharata si alte povestiri scrise in urma cu mii de ani. Aceste carti descriu niste proiectile care explodeaza emitand o energie si o caldura egala cu cea a „zece mii de sori“, anihiland armata adversa, prinzand elefantii de razboi, carele si oamenii intr-un vartej ucigas, distrugand orasele, otravind alimentele si constrangandu-i chiar si pe soldatii victoriosi sa se spele cu grija, sa-si spele hainele si echipamentul pentru a se proteja de caderile contaminante. Aceste bombe a caror explozie ar provoca nori mari avand forma unei „umbrele“ au fost deseori numite „Tunetul de Foc“.

Este interesant de observat ca daca comparam aceste precizari cu datele modeme, apare clar faptul ca Tunetul de Foc era un proiectil avand aproape aceeasi forma si marime cu bomba atomica aruncata asupra Hirosimei, care a marcat inceputul sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial.

Descrierile din Mahabharata au fost considerate niste simple fantasme pana la explozia primei bombe atomice din 1945. Azi, cand privim aceste texte cu toata seriozitatea, ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva corespund mai curand cu niste viziuni ale trecutului decat cu ale viitorului, daca nu cumva relatarile se refera in realitate la incidente razboinice petrecute poate in urma cu peste zece mii de ani, in care s-au infruntat civilizatii azi disparute.

Incidentele cele mai inexplicable si cele mai misterioase la ora actuala se produc noaptea, in spatiul de deasupra pamantului. Numai in Statele Unite se estimeaza la peste douazeci de milioane numarul persoanelor care au vazut obiecte zburatoare neidentificate (OVNI, OZN sau UFO). Jumatate din populatia americana crede in reali­tatea acestor fenomene.

Este adevarat ca avem relatari despre prezenta unor obiecte evoluind in aer inca din Antichitate, acestea fiind interpretate drept niste lectii divine, semne prevestitoare. Totusi aparitia OZN-urilor nu a retinut atentia generala a publicului decat din 1947, cand pilotul Kenneth Arnold a zarit si a urmarit un grup de obiecte neidentificate care se micau deasupra muntilor Cascade din Washington si a declarat ca semanau cu niste „farfurii zburatoare”. Este pe deplin stabilit faptul ca acesti vizitatori neasteptati, inca de la primele lor  manifestari, au fost remarcati deasupra partii de sud-vest a Statelor Unite, in special in Arizona, intr-o perioada in care guvernul ceruse efectuarea unor experiente asupra fortelor elementare ale universului – de parca ocupantii acelor nave spatiale, indiferent ca erau originari de pe pamant sau din alta parte, ar fi fost in mod deosebit interesati de aceste experiente.

Azi OZN-urile captiveaza lumea intreaga si presa le consacra articole ale caror titluri sunt scrise cu litere de-o schioapa. Sunt observate pe tot globul pamantesc si deseori deasupra Triunghiului Bermudelor pe care unii il considera un port cosmic pentru vizitatorii din spatiu, din  anomaliilor sale magnetice si a brustelor aberatii climaterice.

Cunoastem OZN–uri de diferite forme, desi cel mai mai adesea sunt rotunde. Au fost vazute si fotografiate din avioane, de pe nave comerciale si nave de razboi. Ele produc interferente  in functionarea aparatelor de la bordul avioanelor si perturba radarele. Par de asemenea sa se deplaseze cu viteze inimaginabile si sa dispara dupa dorinta.

Sa presupunem ca sunt reale. Ce-ar cauta pe cerul nostrum? Vin sa caute materiale noi sau apa? Au intentii de explorare sau de cucerire? Oare n-au venit manati de sentimente altruiste, pentru a ne pune in garda impotriva tendintei noastre de a distruge planeta? Daca aceasta ul­tima eventualitate ar fi si cea adevarata, atunci ar trebui sa admitem ca nu prea gasim deseori sentimente asa de nobile despre invadatorii din rasa noastra ale caror ispravi an ramas in istorie.

Omenirea se apropie de maturitate si se pregateste sa infrunte mistere avand legatura nu numai cu explorarea pamantului, ci si cu descoperirea sistemului solar, a stelelor (si a planetelor?) galaxiei, a universurilor care se

intind dincolo de universul nostru si de asemenea cu eventualele entitati pe care s-ar putea sa le intalnim acolo, precum si cu cele care, calatorind in spatiul nostru aerian, par ca ne studiaza.

Marile mistere ale timpului nostru, cele cate ne afecteaza cel mai profund, nu se refera, ca altadata, la regiunile necunoscute ale Pamantului, ci la cosmos, la sistemul nostru planetar, la galaxie si la universul care se intinde dincolo de ea.
Misterele actuale privesc mintea umana, puterile ei de comunicare si chiar puterile ei fizice, de care abia incepem sa fim constienti. In sfarsit, adoptam o atitudine serioasa fata de subiecte precum prezicerea, coincidentele, visele, reincarnarea, amintirile ancestrale, manifestarile fizice si OZN-urile. Vrajitoria de altadata face azi obiectul unor cercetari stiintifice.

Studiem de multa vreme viata si mijloacele de a o prelungi, dar azi elaboram forme functionale de viata inventata (in cadrul roboticii) si poate ca in curand vom fi in masura sa cream viata propriu-zisa – incercare ratata de toti magicienii de altadata. Suntem in stare sa controlam sau sa distrugem vaste regiuni ale Pamantului. Nici macar vechilor magicieni nu le trecuse vreodata prin cap even­tualitatea distrugerii Pamantului de catre om.

Pentru a ne proteja cunostintele dobandite si a ne dezvolta potentialitatile, ne ramane totusi un scut extraordinar: potentialul aproape neexploatat si puterea pozitiva a mintii omenesti, care se straduieste in mod activ sa gaseasca solutia misterelor ce ne inconjoara.