Bucuria de a fi actor si om – cu si despre Simina Contras

Nu crede ca este nascuta pentru teatru. Stie ca este nascuta pentru a se bucura de viata iar ea a ales sa se bucure de viata, prin teatru. Practica singura meserie care, crede ea, iti da sansa sa fi copil chiar si la 80 de ani si sa fugi dupa fluturi cu aceeasi pofta.

Emigrata anul trecut in Statele Unite si stabilită in Chicago, Simina Contras este absolventa a sectiei de teatru a Universitatii”Lucian Blaga” din Sibiu, si fosta angajata a Teatrului “Radu Stanca” din Sibiu.

In aceasta saptamana vom afla cum intr-o lume electronizata si artificiala, teatrul “este cea mai frumoasa forma de a fugi de realitate pentru a te ascunde intr-o lume de poveste care se desfasoara aici si acum, in fata ochilor tai cu oameni in carne si oase care plang si rad si te fac si pe tine sa plangi si sa razi, sa fi om, sa fi MAI om“.

Oana Grigore: De ce ati luat decizia de a parasi Romania?

Simina Contras: Am emigrat in Statele Unite in vara anului 2011 nu pentru ca mi-a fost foarte rau sau greu in tara mea ci pentru ca intamplarea a facut sa castig Loteria Vizelor pentru America iar tentatia a fost prea mare. America este si va ramane un mister, o ispita pentru orice european, parerea mea, de aceea am si renuntat la tot si m-am urcat in avion.

Oana Grigore: Anul trecut afirmati ca nu va intereseaza unde si in ce limba veti juca, ci mai degraba doriti sa aveti cat mai multe experiente, Chicago fiind un taram bun de explorat. Cat de mult v-ati schimbat punctul de vedere in aceasta perioada? Sau vi-l mentineti?

Simina Contras: Anul acesta 2011 fost un an bogat in experiente profesionale si personale pentru mine. Primul an ca emigrant nu e niciodata usor. Te rod indoieli, regrete, melancolii, vrei sa te urci in avion si sa pleci acasa la orice dezamagire etc. Am jucat totusi la 4 teatre, am facut doua roluri principale despre care ziarele si critica de teatru au scris numai la superlativ si pot sa spun ca sunt multumita de tot ce am realizat intr-un an in Chicago. Ma bucur ca joc, ca sunt pe scena si NU tin neaparat sa ajung la Hollywood, ci doar sa imi fac meseria cat mai bine cu putinta.

Oana Grigore: In ce piesa va putem vedea acum?

Simina Contras: Luna aceasta, decembrie, dupa cum am spus, fac un spectacol de Craciun pentru romanii din Chicago, o comedie de sarbatori “Seara de Ajun… in familie”, spectacol al companiei de teatru romanesc Ro Stage Theatre unde sunt co-director artistic. Donatiile la acest spectacol vor ajuta Trap Door Theatre, teatru unde sunt actor rezident, sa mearga in turneu in Romania la vara in 7 orase cu spectacolul “The Word Progress On My Mother’s Lips Doesn’t Ring True” de Matei Visniec. Spectacolul a fost regizat de Istvan Szabo, regizor si director la Teatrul National din Oradea, care a venit special la Chicago sa monteze un spectacol al dramaturgului roman Matei Visniec pt Trap Door Theatre. Ma bucur ca am avut ocazia si sansa sa fiu in acest spectacol si sa ma intorc inapoi acasa, la Sibiu, la Festivalul International de Teatru cu un spectacol din Statele Unite. Am fost norocoasa si abia astept turneul din vara ca sa imi reintalnesc colegii actori, prietenii si familia. Trap Door Theatre este a doua casa pt mine, un teatru orientat inspre Europa si teatrul european, printre singurele teatre din America care face turnee internationale si aduce regizori invitati din Europa sa regizeze la Chicago.

De curand am inchis spectacolul Titus Andronicus de William Shakespeare la Right Brain Project Theatre, unde am jucat Tamora, regina gotilor iar in primavara voi avea o alta premiera la Trap Door Theatre, un spectacol care celebreaza 20 de ani de la infiintarea teatrului si unde voi juca exact ceea ce sunt eu acum: An Alien

(un extraterestru…la propriu, nu la figurat).

Oana Grigore: Credeti ca sunteti nascuta pentru teatru?

Simina Contras: Nu cred ca sunt nascuta pentru teatru. Sunt nascuta sa ma bucur de viata iar eu am ales sa ma bucur de viata, prin teatru. Cred ca e singura meserie care iti da sansa sa fi copil chiar si la 80 de ani si sa fugi dupa fluturi cu aceeasi pofta, cum spunea profesorul meu George Ivascu. Satisfactia asta de o clipa merita toate sacrificiile din lume. Cred ca toti actorii suntem putin “kamikaze” din punctul asta de vedere.

Oana Grigore: Credeti ca in zilele astea mai exista vreun actor care traieste doar din teatru?

Simina Contras: Exista actori care traiesc doar din teatru, acasa in Romania, angajati in sistemul bugetar, pe un salar mic dar sigur care traiesc modest dar se bucura ca nu trebuie sa faca altceva decat ceea ce le place si ceea ce ii implineste. In America Guvernul nu sprijina cultura si teatrele iar unica modalitate a teatrelor mici de a supravietui este vanzarea de bilete si donatiile publicului iubitor de arta. Un spectacol prost, nu se va vinde iar producatorii si directorii vor pierde bani si prestigiu, de aceea nu se risca mult, ca si in Europa. Pe de o parte asta este bine deocarece oamenii de rand nu trebuie sa plateasca impozit pt un spectacol-esec al unui teatru subventionat de Stat, la care nu vor merge oricum pt ca nu au bani de cele necesare traiului cotidian, dara-mi-te de cultura. Pe de alta parte este rau pentru ca nu se merge mult in directia unui teatru de avangarda, de inovatie, experimental etc. ci doar in ceea ce este “caldut”, sigur, fara risc, comerial.

Oana Grigore: Cat de important mai este teatrul intr-o perioada in care totul se deruleaza intr-un ritm infernal?

Simina Contras: Da, teatrul este important anume in acest ritm infernal al vietii de acum. Te dez-robotizeaza.! Nu stiu daca exista cuvantul acesta dar daca nu exista, il inventez eu acum. Intr-o lume electronizata si artificiala, este cea mai frumoasa forma de a fugi de realitate pentru a te ascunde intr-o lume de poveste care se desfasoara aici si acum, in fata ochilor tai cu oameni in carne si oase care plang si rad si te fac si pe tine sa plangi si sa razi, sa fi om, sa fi MAI om …

Oana Grigore: Putem spune ca teatrul evolueaza?

Simina Contras: Teatrul ca si patinajul artistic este intr-o continua evolutie. Se auto-depaseste cu timpul, se auto-provoaca, inglobeaza din ce in ce mai multe arte si forme de arta: dans, muzica, acrobatie, scrima, arte martiale, contorsionism, lupte scenice, mers pe picioroange, jonglerie, arte plastice, etc. Actorul american de teatru nu are nici o sansa daca nu detine talente si aptitudini cat mai diverse si impresionante. Pe langa actor mai trebuie sa fie muzician si dansator, acrobat, sa danseze step, sa se bata ca si Jackie Chan, sa cante la cateva instrumente muzicale etc. Nu pot decat sa fiu fericita ca am avut o scoala buna de teatru la Sibiu si niste profesori minunati care m-au invatat ca fara munca sisifica nu poti fi actor! Fara talent, se mai poate! Ba chiar…exista cazuri!

Oana Grigore: Cat de grea este viata departe de tara unde v-ati nascut, ati crescut, ati jucat pentru prima data?

Simina Contras: Viata departe de Romania e grea, fireste, pentru ca iti lipseste tot ce iti este cunoscut si drag in suflet. Tot ce ai iubit si apreciat, tot ce te-a format si ti-a dat aripi. Tot trecutul si oamenii la care ai tinut, locurile cunoscute, familia si prietenii. Cu toate acestea viata in America iti da atatea oportunitati incat te face sa uiti de dorul de acasa. In tara asta nu ai cum sa te plictisesti pt ca nu lenevesti niciodata, nu pierzi timpul, faci mereu ceva productiv. Deocamdata nici nu ma gandesc sa ma intorc acasa dar nu exclud posibilitatea. Radaciniile sunt acolo, indiferent unde am merge si ce am face cu viata noastra. Imi place ce am gasit in America dar nu am sa uit niciodata ce am lasat acasa si ma voi intoarce si reintoarce mereu acolo.

redactor Oana Grigore