Radio Catch22 London » Blog Archives

Author Archives: Maddie Ancuta

Top Secret

Când un coşmar anunţă un cataclism. Krakatoa.

Published by:

premonitieCând un coşmar anunţă un cataclism. Krakatoa.

Boston SUA, la ora unu dimineaţa, ziua 28 august 1883. Redacţia ziarului Boston Globe este practic goală. Jurnalistul Ed Samson, de serviciu în acea noapte, s-a instalat pentru câteva clipe pe divanul din biroul său, pentru a se odihni şi a adormit, sperând că nici o telegramă prin cablu nu va veni să-l deranjeze.

Scufundat într-un somn profund, el visa. Sau mai exact, el avea un coşmar: vedea nenumăraţi nefericiţi care se aruncau intr-un fluviu ale cărui ape fierbeau. Roci topite se rostogoleau la vale pe pantele unui munte a cărui temelie se cutremura, devastând ferme, măturând sate, cu un potop de lavă, însoţit de un bombardament de pietre. Aceasta se petrecea pe o insulă populată cu indigeni pe jumătate goi: Insula Pralapa, aliată în apropiere de Java. Această insulă era un munte cu un vârf cu sclipiri roşiatice, cu un con vulcanic ştirbit, din care se revărsau torente de lavă incandescentă, care a început să se fisureze, sfârşind prin a exploda printr-o deflagraţie titanică; vacarmul exploziei a acoperit urletele indigenilor, horcăitul celor ce mureau, mumificaţi sub cenuşa vulcanică ori sufocaţi de fumul gros care s-a întins, în curând, peste marea tumultoasă, care fierbea, purtând mormane de cadavre arse, dezarticulate de bombele vulcanice. Ca urmare a acestui cataclism insula a dispărut, înghiţită de ocean.

Intr-o tresărire bruscă de nelinişte, cu respiraţia scurtă, Ed. Samson s-a smuls din acest coşmar înspăimântător, rămânând multă vreme ameţit, înainte de a-şi da seama că în ciuda uimitoarei clarităţi a evenimentelor şi a cumplitei nelinişti pe care o simţea, nu era vorba, de fapt, decât de un vis. Un vis bizar, totuşi, însă care, pe bună dreptate, ar putea furniza tema unui articol pe cinste, bun de introdus în ziar, într-o astfel de zi, Iară nici o ştire senzaţională. Şi jurnalistul se puse pe scris, relatând tot ceea ce reţinuse din acest coşmar, precizând că numeroase ambarcaţiuni şi vapoare fuseseră măturate ca nişte paie de formidabila explozie, descriind uriaşele ziduri de apă provocate de scufundarea insulei Pralapa.

Şi la urmă, scrise cu creion roşu, pe deasupra articolului său, într-un colţ, pe diagonală, cuvântul: “important”. Serviciul de noapte fiind încheiat, el a lăsat pe masă hârtia cu articolul său şi s-a dus acasă.

Câteva ore mai târziu, directorul ziarului Boston Globe a găsit articolul, crezând în mod cât se poate de firesc că era vorba de o telegramă sosită în cursul nopţii şi din care colaboratorul său extrăsese “esenţa”. Directorul a trimis deci textul la cules şi, a doua zi, cotidianul anunţa pe două coloane în prima pagină cataclismul din Insula Pralapa. Agenţia Associated Press arealizat o reluare care a alimentat în curând toate celelalte ziare… Iar acestea, după ce au publicat ştirea, au cerul precizări şi noi informaţii despre această gigantică tragedie.

Directorul ziarului Boston Globe, chestionat despre izvorul informaţiilor sale, nu ştia pe unde să se mai ascundă, incapabil să răspundă, şi se întreba pe unde se afla acel animal de Ed. Samson, după scandaloasa sa farsă! în fine, l-a găsit, şi somându-1 să se explice, a primit “dovezile” onirice… care l-au adus în pragul unei crize de apoplexie. Scribul vinovat, considerat incapabil, a fost alungat, iar directorul ziarului “Boston Globe”, cu moartea în suflet, se întreba cum să-si retragă articolul şi să-şi prezinte scuze cititorilor săi pentru farsa incalificabilă a acestui derbedeu, a acestei lichele, a acestui incapabil, al acestui… Ne putem imagina uşor celelalte epitete. Mai întâi, el a avut curiozitatea să caute într-un atlas Insula Pralapa, apropiată de Java. Dar degeaba. S-a adresat apoi bibliotecii publice din Boston, care i-a răspuns că nu există nici o insulă cu acest nume, nici lângă Java, şi nici în vreo altă mare a globului…

Incă o dată, directorul marelui cotidian era aproape de o criză de apoplexie şi clocea cum să-l omoare pe loc pe acest şarpe perfid pe care-1 hrănise la sânul său! La rândul său, Ed Samson avea tot interesul să nu mai apară în faţa ochilor şefului său.

In momentul când era asaltat de astfel de gânduri sumbre, directorul a fost înştiinţat că valuri enorme, inexplicabile, se spărgerau de coastele occidentale ale Statelor Unite. Dar ce-i păsa lui de această ştire? El avea altceva de facut, să redacteze un articol pentru a se scuza. Să nu mai apară cineva cu acest gen de ştiri!

Dar ştirile au revenit, deranjându-l: din diverse regiuni ale lumii soseau telegrame, anunţând gigantice valuri seismice, ce păreau a arăta că un cataclism de o importanţă excepţională se produsese undeva în Oceanul Indian. în plus, comunicaţiile cu Java erau întrerupte. In Australia, vibraţii puternice şi stranii tulburaseră atmosfera: venind de la o mare depărtare, se auzea un vacarm de canonadă, ca un înfricoşător tunet care însă nu se mai sfârşea. Un val seismic şi mai puternic a urmat primelor valuri uriaşe care nu erau decât preludiul. Aceasta undă de şoc a făcut, după cum s-a aliat ulterior, înconjurul Pământului de trei ori; nenumărate observatoare meteorologice au înregistrat oscilaţii barometrice de o amplitudine neobişnuită.

Şi, în fine, a sosit ştirea: în arhipelagul Insulelor Sonde, Insula- vulcan Krakatoa a explodat apocaliptic pentru ca, în final, să fie înghiţită de valuri. Numeroase nave care au avut neşansa să se alle în zonă şi care au scăpat ca prin miracol s-au refugiat acum în porturi, unde ocupanţii lor relatau îngrozitoarea catrastroia la care -de la distanţă, din fericire- ei asistaseră!

Directorului ziarului Boston Globe, ca hipnotizat şi complet năucit, nici prin gând nu-i mai trecea acum să redacteze scuze searbede adresate cititorilor. Cotidianul său, primul pe planetă, anunţase cataclismul! Tirajul urma să fie dublat: Repede! O ediţie specială, cu o fotografie pe pagina întâi a “marelui reporter” Ed Samson, care a furnizat această “informaţie” senzaţională! A fost rechemat ziaristul concediat, directorul i-a oferit un scotch, a fost reinvestit în funcţie, numit “dragul meu prieten” dar s-a evitat precizarea în ziar a sursei onirice a acelei ştiri năucitoare.

Desigur, Insula Pralapa nu exista; fusese Insula Krakatoa cea care explodase, dar nu se putea găsi pricină pentru un lucru aşa de neînsemnat. Important, nu-i aşa, era că un cataclism avusese loc! Şi că genialul său colaborator a aflat primul despre ea, pentru a da întâietate mondială cititorilor ziarului “Boston Globe”…

Pralapa, Krakatoa… De ce această contradicţie; această singură notă falsă în visul profetic trăit de Ed. Samson, chiar în clipa în care acest cataclism se dezlănţuia pe cealaltă parte a Terrei? Această întrebare a rămas multă vreme fără răspuns până când, într-o zi, societatea de Istorie din Ţările de Jos i-a scris ziaristului pentru a-i trimite o veche hartă a arhipelagului Sonde. O hartă pe care Insula Krakatoa purta numele indigen de Pralapa, nume complet uitat după aceea!

De la începutul secolului al optsprezecelea, numele Pralapa fusese abandonat şi nu mai figura pe nici o hartă şi deci nici în manualele ori dicţionarele geografice. Ed. Samson nu auzise niciodată acest straniu nume de Pralapa (şi nici de cel de Krakatoa, care, de altfel, a devenit celebru după cataclism); în plus. el nu consultase hărţile regiunii. Or, ceea ce a visat el era Pralapa!

Desigur, în cursul acelor momente de groază numeroşi indigeni trebuiau să se fi gândit la numele local, ancestral, al insulei lor. Dar de ce unul dintre aceste mesaje telepatice involuntare, formulat în clipa morţii, a impresionat doar psihicul ziaristului din Boston, şi pe nici un altul dintre contemporanii săi?

Adormit, plasat într-o stare de receptivitate inconştientă, Ed Samson a avut oare o simplă clarvedere? S-a dedublat el şi a vizitat cu dublul său eteric această regiune cutremurată de o catastrofă geologică? Oare dublul său a cules inconştient, numele de Pralapa din spiritul îngrozit al unui om care era în agonie, de la un indigen analfabet care nu cunoştea despre această insulă decât numele pe care i l-au dat.strămoşii săi?

Dar la ce bun să ne batem capul, când savanţii afirmă că toate acestea nu pot exista? Că astfel de fenomene nu pot fi controlate. De altfel, cărţile lor nici nu le menţionează; atunci, de ce să vorbească despre ele? închideţi această carte, prieteni cititori, fiindcă băşicile de oaie umflate de ignoranţă vă vor spune, hotărât, ncadmiţând nici o replică, că tot ceea ce scriu eu nu este decât o ţesătură de inepţii. Exact ca acel “om de ştiinţă”, care, cu câteva săptămâni înaintea lansării lui Gagarin afirma că astronautica nu este decât o completă absurditate.

mai multe articole in Top Secret

Politichie

R.P China semnalează apariţia virusului H7N9

Published by:

 

atentionare calatorieAtenţionare de călătorie – R.P China semnalează apariţia virusului H7N9

 

 

 

 

 Ministerul Afacerilor Externe avertizează cetăţenii români care doresc să călătorească pe teritoriul Republicii Populare Chineze asupra faptului că, începând cu data de 31 martie 2013, autorităţile chineze au raportat apariţia unor cazuri de infectare cu virusul H7N9.

  Până la data de 5 aprilie 2013, autorităţile chineze au confirmat pe baza analizelor de laborator, că un număr de 16 persoane au fost infectate cu acest virus. Cazurile au fost semnalate în Shanghai şi provinciile limitrofe Zhejiang, Jiangsu şi Anhui.

  Până  în acest moment nu a fost confirmat niciun caz de transmitere de la persoană la persoană şi nu a fost stabilită vreo legătură între cazurile de persoane infectate.

  De asemenea, Comisia Europeană recomandă cetăţenilor UE care doresc să călătorească în această ţară să evite deplasarea în pieţele de păsări şi animale vii (aşa numitele wet markets – pieţe umede) din cauza prezenţei acestor virusuri gripale, dar şi a altor virusuri aviare şi infecţii zoonotice.

  De asemenea, cetăţenii ar trebui să evite contactul direct cu materii fecale provenind de la păsări şi animale, cu pene netratate şi alte reziduuri rezultate de la păsări şi animale şi să urmeze regulile de bază privind igiena mâinilor, care includ spălarea şi utilizarea de antiseptice pe bază de alcool.

  Informaţii suplimentare pot fi accesate pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (www.who.int/csr/don/en/index.html) şi al Centrului pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (www.chinacdc.cn/en/).

 

 

 

Arta de a fi TU

Moda si stil de viata

Published by:

moda-Moda si stil de viata-    

 Saptamana aceasta, revazand unul dintre filmele de referinta pentru iubitorii de moda, m-am gandit sa scriu despre, cu siguranta, cea mai cunoscuta figura din istoria modei si importanta de a fi o persoana independenta, de a realiza ceva in viata, de a a te bucura de success si admiratie, de a schimba vieti prin ceea ce faci, pentru ca, femeile pe care le admir au o cariera, sunt inteligente si capabile, sunt sigure pe ele si stiu ce isi doresc, sunt frumoase fizic si interior. Una din ele se numeste Coco Chanel.

   Stilul lui Gabrielle “Coco” Chanel a fost revoluționar pentru anii ’20: a creat nu doar haine noi și o noua marcă, ci un nou stil de viata. A creat mai ales palarii și doar dupa cativa ani a inceput sa deseneze haine. Mai apoi s-a decis sa creeze gentile gigantice, parfumuri (de amintit istoricul Chanel n°5), incaltaminte bicolora, ceasuri unisex si bijuterii. Interpretand spiritul modernist al epocii, Chanel a cautat noua imagine de femeie libera si independenta de barbati: o femeie libera, revoluționara, moderna si avangarda. Ceva important de amintit este ca Chanel a fost una din primele femei care a îmbracat pantalonii, a incercat tunsoarea bob, a fumat in publicJ), a creat ‘the little black dress’ si multe altele.arta de a fi tu Tesaturile preferate ale lui Chanel erau tweed și jersey, iar tailleur-ul a devenit un must (un necesar). Culorile preferate si cel mai des folosite erau negrul, albul, la care se mai adauga si albastrul-inchis, bejul și griul. Constientizarea propriului corp, comoditatea, masculinitatea, eventual combinata cu feminitatea sunt principiile de baza cu care Coco prin creatiile sale a sedus femei (și barbati). Stilul sau este cunoscut in istorie ca fiind sinonim cu eleganta, rafinamentul și modernitatea, combinate cu confortul. Cine nu a auzit de ea? De revolutia in moda si schimbarile pe care le-a adus, de forta cu care a invins prejudecatile vremii de atunci, cand femeia independenta de astazi, practic nu exista, cand nu aveam drepturi, cand rolul femeii era doar de a procrea, de a se supune barbatului si desigur, ‘statul cu orele la cratita’. Acum cativa ani avusesem o relatie cu un tip ce gandea la fel, eu la momentul respectiv renuntasem dupa 3 ani jumatate la un job si trecuse cam o luna de cand incercam sa-mi gasesc altul, alt job, nu alt iubitJ) “Iubita mea, tu nu trebuie sa lucrezi, ma ai pe mine si nu mai ai nevoie de nimeni si nimic altceva”, Hmmm..chiar asa A.? A- era un tip manierat, generos,inteligent, indeplinea toate ‘calitatile’ pe ‘lista mea’ de atunci. Pe langa toate astea era un mare consumator de fiinte, expert in seductie, iar dupa ce isi satisfacea nevoile carnale si se hranea cu energia celeilalte persoane, parasea. Dar asta urma sa aflu prea tarziu. Dupa doua saptamani auzisem primul te iubesc, “Wow, ma iubeste!”, ce fericita eram, saream in sus de bucurie, ba mai mult ma simteam vinovata ca nu ‘il iubesc’ si eu, aveam unele indoieli la inceput dar cand esti indragostit , mai bine spus cand suferi de betie hormonala nu prea mai gandesti rational, plus ca eram foarte incantata de ‘masculul’ pe care mi-l daruise viata, care ma coplesea cu flori superbe in fiecare zi si cadouri scumpe, care imi promitea luna de pe cer, care ma plimba in cele mai frumoase locuri, ”Dar Doamne, oare ce facusem sa merit eu atatea?”:))) Nu mai stiam cui sa povestesc despre ‘fericirea mea’si ‘barbatul perfect:)) pe care il intalnisem. Toti am fost raniti la un moment dat, intentionat sau nu, dar numai un bolnav mintal porneste cu premisa asta intr-o relatie. Si el la randul lui fusese ranit de alte persoane si acum isi pansa rana care inca sangera cu alte femei pe care le seducea si abandona. In viata asta am rezistat la multe socuri puternice, ce traiam acum era un nimic comparativ cu experientele prin care trecusem inainte. atitudineDupa ce vreo trei, patru zile m-am dat cu fundul de pamant degeaba si dupa ce m-am descarcat emotional si am stat si analizat toata experienta, buna, in final, mi-am promis ca de acum inainte imi voi asculta intuitia(care imi spusese total altceva in cazul lui) dar ii continuasem jocul, poate pentru ca am tendinta sa ma opun si sa nu ascult parerea nimanui in legatura cu ceea ce fac, pentru ca nu stiu nici acum ce vroim sa-mi demonstrez de fapt, pentru ca trebuia sa fiu ranita si eu la randul meu ca sa inteleg unele lucruri, pentru ca dupa, am invatat sa apreciez lucrurile cu adevarat importante, sa ma cunosc mai bine, sa deschid ‘ochii bine’ inainte de a ma arunca in bratele unui barbat. Eu am stiut mereu sa caut partile bune in anumite experiente, sa stau sa analizez cu ce raman de acolo, ce am de invatat, ce am invatat, de ce era nevoie de o asemenea experienta si de altele, toate m-au ajutat sa devin femeia de astazi, asa ca..Multumesc oricarei persoane care m-a ajutat sa evoluez:) Multumesc viata! Barbatii adevarati nu cumpara femei. Nimic mai adevarat. Pai degeaba ai buzunarele pline daca pe dinauntru esti complet gol, degeaba cumperi femeile cu cadouri excentrice si excursii in destinatii exotice, asta nu inseamna ca esti barbat, gentleman, sau orice mai crezi tu despre tine. Sau stai putin..sigur ca esti, esti barbatul vietii pentru un anumit tip de femeie:).) Aia care se asteapta sa o intretii o viata, sa-ti mai faca vreo 3 copii ca sa ‘te prinda bine’, care se da de ceasul mortii sa-ti faca pe plac cu orice doar ca sa nu o parasesti, care sta si in maini pentru tine si care e doar preocupata de aspectul fizic, pentru ca…sa fim seriosi, ea trebuie sa ramana mereu tanara pentru tine si cu pielea tonifiata, si cu creierii atrofiati, da..pentru femeile de genul ala tu esti barbatul ideal. Oare de ce au impresia multe femei care arata bine ca un barbat trebuie sa le intretina? Exista atatea femei care se bazeaza pe fizic si cred ca li se cuvine un barbat puternic, viril si generos. Mereu m-am gandit ca inainte de a avea pretentii, sa te gandesti, in primul rand la ce ai tu de oferit. E adevarat ca e foarte importanta partea fizica si pornind de aici, el va fi interesat sa te cunoasca ca si persoana, dar un barbat cu adevarat puternic, de calitate, inteligent, nu va cauta o partenera care in afara de aspect nu mai are nimic de oferit. In schimb, isi va cauta o persoana care sa-i semene pe toate planurile si daca, doar arati bine si pe asta te bazezi, te va tranti de cateva ori de pamant si cand se va satura sau la orizont va aparea alta mai interesanta, isi va vedea de drum mai departe. Frumusetea fizica devine un atu atunci cand esti o femeie capabila, de succes, echilibrata, inteligenta si nu invers. Pe principiul “Daca nu ii poti convinge, zapaceste-i”. Sigur, dar pentru cat timp? De asta, sfatul meu e sa fii o femeie independenta, sa-ti gasesti un job, sa fii ambitioasa, sa ceri mult de la viata, sa ai grija de corpul tau fizic si sa te hranesti spiritual cu lecturi bune, sa ai viata ta sociala..dupa, urmeaza si el. Sa fii tu, tipul de persoana cu care te-ai intalni

Pe curand, Maria Ecaterina Pavlovici   mai multe articole in: Arta de a fi TU Relatii si sex Romani in lume