M-am oprit in usa privindu-te.

Un pat simplu, o masa simpla si cateva lumanari parfumate raspandite pe jos. Mi-a placut cum ai rearanjat camera, pentru tine sau pentru noi doi. Eram deja doi.

Stateai in mijlocul patului ravasit de trupurile noastre, citind foile pe care raspandisem sufletul meu.

Erau gandurile mele. Gandurile primite de la un barbat,  un barbat care in mod constant imi calauzea viata, gandurile, pasii.. Nu, nu erai tu…sau asa credeam in acel moment.

Ii scriam doar lui. Era povestea tulburatoare dintre mine si el.

Nu, nu era cel mai frumos barbat,  era doar cel mai intens barbat din viata mea. Un barbat a carui emotia vibra in mine cu fiecare respiratie a lui. Nu l-am cunoscut. Dar ma indragosteam de el cu fiecare rand scris. Sufletul meu era visat de el, daruindu-mi prin calauza visului toate emotiile pe care el le avea. Povestea era intre mine si el. Nu intre mine si tine…

M-am repezit smulgandu-ti foile din mana, furioasa ca mi-ai invadat intimitatea. M-ai privit zambindu-mi: “Imi place ce scrii”.

Privirea zambitoare a ochilor tai intensi m-a facut sa uit pentru moment de hartiile raspandite pe pat. Nu am fost pregatita pentru aceea privire. Bucuria si fericirea dansa in ochii tai. Aveai in fata ta, femeia pe care tu o doreai de foarte mult timp.

De fapt nu am fost pregatita pentru nimic din ce avea sa se intample, desi stiam. Primisem toate mesajele la timp. Mesaje pe care nu am stiut sa le descifrez.

Te-am privit tacuta,  intrebandu-ma ce caut la tine. Cine erai si mai ales cum m-ai gasit.

Stii, atunci cand scriam povestea dintre mine si barbatul misterios, vedeam multe. Stiam ca intr-o zi, brusc el va afla ca sunt maritata, ca o sa-l doara si ca o sa plece.

Stiam..am stiut ca asa o sa fie.

Dar nu am stiut ce trebuie sa fac.

Nici acum nu stiu ce trebuie sa fac, desi zarurile s-au rostogolit de mult.

Am trait in prezenta ta, in slow motion filmul pe care il vazusem cu luni de zile inainte ca el sa se intample.

Nu am stiu ca barbatul din mijlocul patului ravasit de jocul nostru amoros, barbatul cu privirea zambitoare si a carui maini tinea strans sufletul meu, era chiar barbatul despre care scriam si caruia ii scriam de un an si jumatate.

Nu am sa inteleg ce fire nevazute sau dorinte ne-a adus impreuna, dupa atata timp, fata in fata.

Stiu doar ca intr-o zi am primit mesajul tau.” Esti maritata?”

Timpul s-a oprit brusc.

Am citit mesajul, l-am privit cum se latea in mod absurd in mijlocul ecranului, l-am citit si recitit si nu am stiut ce sa raspund. Te-am sunat si am vorbit. Am vorbit mult si fara logica.

Brusc totul in mintea mea a devenit clar.

Barbatul care imi calauza gandurile, barbatul caruia ii scriam de atata timp.. erai TU.

Si exact ca in visul meu.. Nu am stiut ce sa fac. Nu am stiut ce sa spun. Plecand sa-mi vad piesa de teatru, lasandu-te singur si confuz in mijlocul camarutei plina de lumanari aprinse.

Mi-ai cerut  sa fiu sincera si sa-ti spun. Sa-ti spun ce anume?

Sunt multe ce as putea sa-ti spun…
Sa-mi cer iertare…?
Am facut si asta.
Dar nu-mi pot cere iertare pentru trecutul meu sau bucatile din viata mea. Sunt ale mele…

A fost o vreme in care m-am simtit vinovata pentru ca eram inca casatorita. Eram intr-o relatie care nu ma mai interesa. O relatie in care am ramas.. ca cineva sa nu sufere. Ma obisnuiesm sa sufar eu si atat.

De ce sa ma simt vinovata pentru asta? Eu nu ti-am contabilizat femeile care au trecut prin patul tau.

De ce eram eu mai vinovata decat tine?

Eu nu te-am cautat. Tu m-ai gasit pe mine.  Sentimentele mele ar fi fost mai putin intense? Tu m-ai fi dorit mai putin decat o faceai?

Nu. Refuz categoric tabloul in care vrei sa ma pui. Nu a fost nimic intentionat si tu stii asta. Nu am plecat de acasa cu gandul sa te seduc.

Mi-ai cerut sa fiu sincera..

Sa fiu sincera si sa-ti spun ca m-am indragostit de tine?

Te-as minti..
Sa fiu sincera…
Cum mi-ai spus?:” Dragostea este indelung rabdatoare, nu face rau, nu se umfla de mandrie, nu se manie, nu se gandeste la rau…”
Sa fiu sincera…
Daca ti-as spune ca m-am indragostit in timp ce  imi pregateai cafeaua… te-as minti.
Atunci mi-am reamintit cat de mult te iubeam.. deja!

Am plecat acasa.

Tu ai inchis usa dupa mine.

Nimic si nimeni nu va schimba calea drumului meu.

Nici numarul femeilor care se vor perinda prin asternutul tau si nici valtoarea in care viata mea m-a trimis.

Noptile mele continua sa fie pline de gandurile tale. Nimic nu s-a schimbat.

Eu continui sa scriu despre noi doi

Iar tu…continui sa ma calauzesti.

Astept cuminte pentru ca dragostea mea este: “indelung rabdatoare, nu face rau, nu se umfla de mandrie, nu se manie, nu se gandeste la rau…”

Destinul nu m-a adus aici intamplator. Emotiile vibreaza in mine cu un scop.

Intr-o zi ai sa-mi arati si asta.

mai multe capitole in Saruti asa cum scrii

copyright byJanuary 2014Maddie Ancuta