19 Iunie Stau pe cerdacul casei parintesti. Linistea verde din jurul meu imi umple sufletul de incantare. Amintirile copilarie mele ma fac sa visez. Chipul mamei imi zambeste cald printre amintiri. Ii simt mainile calde cum ma mangaie pe cap, imbratisarea ei parfumata. O vad cum se apleaca sa-mi dea sarutul de noapte buna. Ii aud vocea plina de dragoste si ritmul molcom al cuvintelor atunci cand imi spunea o poveste. Imi e dor de ea. Imi e dor si de mine cel de atunci. Nu v-am spus numele mamei mele. Are cel mai frumos nume: Dora. Vantul suiera printre copacii pe care i-am plantat acum 15 ani impreuna cu mama. Ei vor ramane multi ani si ne vor purta printre frunzele lor dragostea dintre mine si mama. Privesc in jur. Totul poarta urmele mamei mele. Dintr-o data imi amintesc de tabloul pictat impreuna. Cu pasi repezi intru in casa sa-l caut. Tabloul ne reprezinta pe noi doi. O mama frumoasa si buna si un baiat nazdravan si indraznet. Dora si Adrian Il privesc si o lacrima de fericire mi se prelinge pe chip. Am fost un copil norocos sa am o mama atat de puternica si extraordinara. Pe spatele tabloului inca se vad cuvintele scrise de noi. Indiferent unde te vor duce pasii voi fi alaturi de tine. Dragostea mea te va purta pretutindeni. Dragostea mea iti este ingerul pazitor care va fi langa tine tot timpul. Dorul de tine o sa fie in mine pentru totdeauna. Te iubesc baiatul meu, cu dragoste mama ta Dora. Te iubesc si multumesc ca esti mama mea. Adrian A trecut o saptamana de cand mi-am luat ramas bun de la mama. Lumea ma priveste straniu si nu poate intelege de ce nu plang. Doua vecine chiar m-au acuzat ca de cand am plecat am uitat de mama, ca sunt un fiu risipitor si ca nu am stiut sa o apreciez. Nu pot sa plang. Nu vreau sa plang. Nu am motive sa plang. Mi-am iubit si-mi iubesc mama. Nici pe mine nu ma iubesc cat o iubesc pe ea. Dar nu pot plange. Stiu ca ii este bine in lumea in care este acum. Stiu ca este fericita. Stiu ca este alaturi de bunicii mei, de toti prietenii ei de o viata. In lumea in care este acum este este plina de iubire, de lumina, de intelepciune. Este fericita si iubita. De asta avem nevoie cu totii. Sa fim iubiti si fericiti. Moartea este drumul spre viata adevarata pe care o meritam. Niciodata nu m-a speriat ideea de moarte. Pentru ca stiu cum este atunci cand dupa viata pleci intr-o calatorie catre o alta viata. Poate ca este momentul sa povestesc ce s-a intamplat cand am avut accidentul si am murit. Eram in drumul de la scoala spre casa, intr-un grup cu alti baietii. Era iarna. Radeam si ne bateam cu bulgari de zapada. Dintr-o data o masina a derapat si ne-a izbitit din plin pe toti. Doi prieteni de ai mei au fost doar impinsi,eu am murit. Imi amintesc ca lumea din jur striga disperata dup ajutor. Eu incercam sa-i linistesc si sa le spun sa nu-si faca griji, ca totul o sa fie bine. Ii priveam de sus pe toti. Imi priveam corpul lungit pe zapada. Nu am realizat imediat ca este corpul meu. M-am dus la sofer sa-i spun ca totul o sa fie bine. Am incercat sa-l ating, dar mana mea a trecut prin el. Nimeni nu ma auzea indiferent cat de tare vorbeam. Alergam de la unul la altul, dar nu ma vedeau. A venit si salvarea. Eu ii priveam uimit pe fiecare. Medicul a inceput sa-mi faca resuscitarea. Eu ii spuneam sa se opreasca. La un moment dat am simtit cum urc foarte repede, Pamantul se indeparta sub picioarele mele. Am traversat un tunel intunecos. La capatul lui am fost intampinta de fiinte luminoase, care straluceau. Totul era plin de lumina, locurile erau extraordinat de frumoase. Am ramas in lumina de acolo. Stiam ca toti oamenii de acolo ma iubesc. Dintr-o data mi-am revazut bunicii care erau frumosi si fericiti. Au venit la mine si m-au imbratisat. Dar m-au rugat sa ma intorc la mama mea pentru care are nevoie de mine. Acest lucru m-a facut sa ma intorc. Eram inconjurat de multa dragoste si liniste, dar gandul si dragostea pentru mama mea m-au facut sa revin. Asa ca lumina m-a condus inapoi spre tunel si eu am coborat. Dintr-o data am vazut-o pe mama mea plangand. Atunci am deschis ochii si am privit-0. Ea mi-a zambit privindu-ma cu intensitate in ochi. Stia ca o sa ma intorc la ea. va continua… Pasi in trecut M.A orice copiere sau preluare de text sub aceasta semnatura este interzisa
-
Ziar.com
Daca e mai bine sa fii mort, atunci care mai este rostul vietii? Trăirea iți dă șansa să decoperi adevărata viață prin Isus Hristos. Isus a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. (Ioan 14:6) Pînă la acest moment al recunoașterii adevărului fiecare dintre noi suntem morți cu în păcatele noastre. Dar Dumnezeu în incomensurabila Sa dragoste pentru noi a dat pe însuși Fiul său iubit, ca sacrificiu suprem pentru plata păcatelor noastre. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.(Ioan 3:16) Orcine primește buna vestire și crede în Isus Hristos va fi mântuit. Ne rugăm Domnului și pentru unii și pentru ceilalți ca adevărul bibliei să triumfe în viețile lor. Amin!
Traim ca sa invatam. La capatul fiecarui drumu gasim un alt drum. Nu spune nimeni ca este mai bine sa fii mort. Ci doar ca sufletul care este imbracat intr-un corp este calator. Din toate calatoriile lui invata. Unii nu invata, altii evolueaza. Sufletele inalte
Iubirea este forta pe care nu o vedem dar fara ea viata este dificil de trait.
CAPTIVANT SI INTERESANT
Multumesc Dorina Neculce:)
Pingback: Inger sau demon?
Pingback: Prezentul ca un dar :)
aceeaqsi experienta am avut…regret ca am fost nevoit sa ma re-intorc in corp…nu am dorit…da nu eram lasat –nu imi sosise ziua si ora–ele sunt ca si nasterea predestinate…—cu respect IOAN FLENCHEA !!!
buna dimineata dl Ioan Flenchea.
Este foarte interesant cea spuneti, trebuie sa discutam mai multe despre asta, daca sunteti de acord
cu respect
Maddie Ancuta
patrunzator. mi-au dat lacrimile cand am citit despre relatia speciala cu mama ta, si eu imi iubesc mama tare mult si stiu ca intr-o zi va parasi aceasta lume..
practic tu te-ai intors inapoi pe pamant dupa accident, ai fost in moarte clinica, iar Dumnezeu ti-a spus ca inca mai ai lucruri de cunoscut pe acest pamant. frumos
scrii frumos, sa mai scrii
Cu drag,
iulia
Multumesc Iulia,
asa trebuie sa fac
sa scriu
si o sa scriu
te imbratisez
Maddie
Pingback: Prezentul ca un dar :)