Intoleranta
Frica de propriile defecte si rusinea de trecut ne fac sa fim intoleranti cu ceilalti. Suntem intoleranti cu cei ce reflecta acele parti din noi care ne resping sau ne sperie. Intoleranta ne face sa-i judecam aspru pe cei diferiti de noi, intrucat ne e teama ca, acceptandu-i, vom fi nevoiti sa ne acceptam propriile slabiciuni.
Superioritatea este chipul intoleratei, iar vocea sa spune: ” Sunt mai bun decat tine, iti sunt superior-cu alte cuvinte, am mai multa dreptate”. Simtindu-ne marunti si neadecvati, credem in mod eronat ca, daca ignoram aceste sentimente ne concentram atentia asupra defectelor celorlalti, nimeni nu va afla adevarul despre cine suntem.
Intoleranta pe care o avem fata de ceilati este intotdeauna o reflectare a cat de intoleranti suntem noi insine. Fie ca judecam, fie ca uram, umili sau ostracizam, acesteaa se intampla pentru ca ne este frica sa fim noi insine judecati, umiliti, respinsi sau stigmatizati.
Intoleranta in forma sa cea mai bruta, cauta sa elimine tot ce este diferit. Intoleranta ii indeparteaza pe cei dragi, prietenii si oamenii importanti din viata noastra. Fara sa ne dam seama, faptul ca ii condamnam pe ceilalti ne condamnam pe noi insine la o viata plina de manie, amaraciuni, intoleranta si, de cele mai multe ori singuratate dezolanta. Fiind convinsi ca parerea noastra este cea corecta, marsaluim inainte, fara sa ne mai gandim la sentimentele celorlati.
Intoleranta este prezenta in societatea noastra. Criticarea si condamnarea modului in care isi duc altii viata, lipsa de rabdare cu cei in varsta sau cu copiii.. Injuram un sofer, uram sau dispretuim pe cineva doar pentru ca are o alta orientare sexuala ori politica, sau condamnarea celor din jur pentru credintele religioase.
Atunci cand suntem intoleranti, presupunem ca stim ce e corect si ce e gresit, ce e bun si ce e rau, ce e util si ce nu e, in orice situatie data-chiar si daca avem foate putine informatii pe care sa ne bazam opiniile. Prin faptul ca nu putem tolera unii oameni, alte idei si alte situatii, ne garantam singuri ca viata noastra nu se va schimba niciodata in bine.
Atunci cand preluam atitudinea rigida a intolerantei, nu putem adopta niciun gand si nicio conceptie noua care sa ne ameninte pozitia se superioritate.
Ieri una dintre colegele mele era vadit necajita de atitudinea absolut aroganta si intoleranta a anumitor persoane din jurul nostru.
Adevarul este ca si eu eram destul de socata..Ii priveam in tacere, le urmaream gesturile, fetele.. stiind ca limbajul non verbal este mult mai explicit si mai detaliat decat vorbele.
Un singur lucru era clar: acei oameni erau atat de nefericiti. Asta se vedea in aspectul lor fizic, in felul in care gesticulau, in care se miscau.
Viata m-a invatat un lucru extrem de important: oamenii fericiti nu sunt rai, nu sunt agresivi, nu judeca, nu acuza, nu incearca sa umileasca.
Fiecare gand al nostru se trasforma in trasaturi si actiuni fizice.
Traim intr-o societate in care vedem la fiecare pas oameni intoleranti, vedem rasism, vedem razboaie, vedem saracie, crime, abuzuri.
Antidotul spiritual: Compasiunea
Compasiunea se invata?
Compasiunea se poate preda?
Compasiunea se poate intelege sau este doar ” acel ceva” un dar pe care doar unii il primesc la nastere?
Maddie Ancuta
mai multe articole in arta de a fiARTA DE A FI TU
