Trecut-au anii..
Trecut-au cei mai frumosi ani ai vietii. Au plecat anii copilariei, si-au luat zborul din viata mea cand ma asteptam mai putin. S-au dus…Mi-au furat jocurile, prietenii, vizitele prelungite la bunici, libertatea de a ma exprima in voie si bucuria de a zambi in fiecare clipa. Deruland caseta cu amintiri, ce nimeni nu mi-o poate fura, imi revine in minte o umbra a bucuriei inocente ce o simteam in acei ani nu demult trecuti…Parca m-as vedea. Eram o mladita firava ce lacrima cand nu-si vedea mama, mereu in centrul atentiei, inconjurata de iubire…Parca ieri am pasit sfioasa pentru prima data pragul scolii. Ce clipe de neuitat! Primul abecedar: dupa prima rasfoire eram convinsa ca nu o sa deslusesc nicicand acele siruri nesfarsite de buchii. Si iata-ma: sunt aici, in fata unei coli albe pe care astern randuri, multe de nedeslusit, dar lipsita de cei ani fascinanti. Asa suntem noi oamenii: ne dam seama de valoarea lucrurilor dupa ce le-am pierdut deja.
Nu stiu cand, unde si cum a plecat scolarita mereu cu parul ravasit…, dar azi a fost inlocuita de o adolescenta mereu preocupata ca suvitele jucause sa fie bine aranjate. Stiu. M-am schimbat. Primul an de liceu si-a pus amprenta asupra personalitatii mele, cat si a fizicului. Ieri nici nu-mi pasa la ce ora mananc sau de numarul de calorii a unei bomboane, azi insa totul e important.
Am spus: ”Adio”libertate deplina, ”Bun venit” griji si probleme. Am pornit spre noi idealuri si am inceput sa descopar micile bucurii adolescentine. Visez mai mult si incerc sa-mi traiesc visele. Am teluri relativ greu de atins si de aceea muncesc mai mult. Am inteles ca norocul si-l face omul cu mana lui, ca pentru ajunge la fericire, trebuie sa uzi solul cu ploile gandirii si sa sapi necontenit, caci niciodata nu stii destul. Am invatat ca trebuie sa ma bucur mai mult de anii adolescentei, sa traiesc intens fiecare clipa si sa ma fac inteleasa fara a spune romanul vietii mele.
editor: Alina Ionascu
fotografie: Maddie Ancuta