Trandafirul alb

Trandafirul alb (poveste cu final neasteptat)

1820. Londra

Il impinse cu scarba de pe ea. Era beat si adormit. Mirosul greu de posirca amestecat cu tutunul de proasta calitate o facu sa vomite. Isi stranse corsetul cu miscari abile. Corpul ei inalt si subtire era fascinant sub stransoare acestuia. Isi puse cu miscari rapide rochia pe ea. Arunca o privire  in camera. Patul dublu ravasit ii aminti dezgustul pe care il simtea de fiecare data cand isi vindea trupul pentru un pumn de bani. Pentru cateva secunde se uita in oglinda ingalbenita si plina de praf. Ochii tristi si obositi o faceau sa para o femeie de 40 de ani chiar daca nu avea decat 25 de ani. Isi trecu degetele facute pieptene prin parul roscat, incercand sa-l imblanzeasca putin. In acelasi timp vazu strabatand in viteza camera, un soarece. Gandacii colcaiau peste mancarea raspandita peste tot. Infasca banii de pe noptiera sloioasa si fugi pe scari. Din celelalte camere se auzeu rasete de femei bete si injuraturile barbatilor care erau cu ele. Treptele de lemn putred scartaiau sub greutatea pasilor ei. Mirosul din casa era pestilential. Urmele de chiolhan si prostitutie erau evidente.

Iesi in goana din casa de toleranta marcata de cele doua felinare rosii. Ceata groasa pusese stapanire peste Londra. Frigul rece al noptii o facu sa-si stranga si mai mult salul pe care il avea pe umeri. Uitandu-se pe cer vazu stralucirea diluata de ceata deasa a lunii.  Bisericuta gotica din fata stabilimentului o duse cu gandul la micutii ei. Ironic gandi ea. Dumnezeu pe o parte si viata ei mizerabila de tarfa ieftina pe de alta parte. Inima i se stranse de durere.  Incepu sa se roage cu ardoare. Ar fi vrut sa intre. nici ea nu mai stia de ce nu se mai ducea la biserica sa se roage. Disperarea din suflet, imaginea copiilor ei bolnavi si murdari o facu sa cada in genunchi in fata bisericii. Isi amintea de bisericuta de dimensiuni reduse in care obisnuia sa se roage.

În interior, pereţii erau zugrăviţi simplu şi purtau câteva tablouri cu scene religioase. Plafoanele încăperilor principale erau lambrisate în tăblii din lemn finisate în culoare maro. La exterior, faţadele erau realizate din cărămidă aparentă, roşie. Ferestrele aveau ancadramente din piatră, încadrate în arcade oarbe frânte. Contraforturi, puţin evazate, daudeau verticalitate volumelor turnului şi corpului principal.

De ce se indepartese atat de tare de Dumnezeu? Cu mainile impreunate si cu ochii spre crucifix incepu sa se roage. Dintr-o data auzi in spatele ei zgomotul apasat si schiop al pasilor unui barbat. Se ridica rapid in picioare. Il vazu. Un fior ii cutremura trupul. Prima data l-a vazut chiar in bisericuta din fata ei. Privirea lui rece ii dadea fiori. Nu facea nimic, doar se uita la ea. o urmarea in fiecare noapte. De ce ii era atat de teama de el? Niciodata nu i-a adresat un cuvant,  doar o privea in tacere. Tipatul ascutit al unei cucuvele sparse linistea noptii. E timpul sa ma duc acasa. gandi ea cuprinsa de un fior rece. In acel moment ceasul bisericutei batu ora 12 noaptea.  Incepu sa planga isteric, atat de tare o speriase gongul ceasului. Simtea ca se va intampla ceva rau.A plecat alergand fara sa priveasca in spate, daca barbatul o urmarea sau nu. Dar ii simtea pivirea. Mergea pe mijlocul strazii.. tremurand de frica si de frig. In urma zgomotului facut de pasii ei pe pavelele ude, se auzeau pasii apasati ai barbatului. Un zgomot spart, deoarce el nu calca la fel de apasat cu ambele picioare.

O pisica ii taie calea, siluetele gri ale caselor cufundate in noapte ii dadeau fiori.  Ceata deveni si mai apasatoare. In urma cu o luna de zile o colega de la “Trandafirul alb” asta era numele bordelului in care lucra fusese ucisa cu zeci de lovituri de cutit. Intra pe o straduta stramta. Mirosul de urina si fecale era puternic. Casele fara lumini, inalte si sumbre o  facu sa simta si mai puternic ca ceva rau se va intampla in noaptea asta. Cateva case o desparteau de copiii ei. Toti trei imparteau o singura camera. La parter statea proprietarul impreuna  cu nevasta sa.  Nevasta lui o femeie rea si betiva. El un barbat extrem de urat cu niste perciuni care ii acopereau fata. Ii spuneau  “maimuta”. Chiar daca era mica camera, plina de mucegai si sobolani,  Jackie era fericita ca avea un adapost pentru ea si copii ei. Zambetul care se asternuse pe fata disparuse in momentul in care simtise o mana apasandu-i umarul. Nici macar nu-l auzise cand a ajuns-o din urma.

Rochia  uda, de la ploaia marunta care se pornise o facu sa se impiedice. In acel moment se prabusi si barbatul data cu ea. Simtise ceva rece pe gat. Stia… Stia ca o sa moara. Lama obiectului o apasa. Gandul ca micutii ei vor ramane singuri o facu sa-si duca mana intre sani. Acolo ascunse-se un stilet  micut. Cu o miscare rapida il scoase si-l infipse in fata barbatului. Nu a scos nici macar un sunet. Sangele cald ii acoperi fata. Simtea gustul lui sarat. Statu cateva minute cu barbatul muribund peste ea, simtind in continuare apasarea rece a obiectului de pe gatul ei. Lacrimi amare se revarsau din ochii ei tristi. Se ridica… si simti cum obiectul de la gatul ei aluneca. Il lua in mana.. sub lumina oarba a unui felinar vazu ce era. Era un crucifix. Alaturi de barbatul mort un trandafir alb. Un trandafir alb si un crucifix….

Isi auzi ca prin vis numele.. cineva o zgaltai puternic.. hai trezeste-te…!

In momentul ala Nicole isi ridica capul de pe masuta calculatorului.. se uita in monitorul care tinea acum loc de oglinda si cu cateva miscari indemanatice isi aranja parul roscat si rebel. In fata ei in semn de adoratie era un trandafir alb.

O noua zi sosise.

autor Maddie Ancuta