Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: Zamolxis

Romani in lume

… si daca scoatem banul din Ecuatie?!

Published by:

coruptie

…. si daca scoatem banul din ecuatie?!

Daca ati citit articolul precedent stiti despre ce vorbesc. Daca nu s-a intamplat asa dati-mi voie sa recapitulez in cateva cuvinte – lucram pentru bani, facem ceea ce facem pentru bani (mai putin intereseaza la nivel particular, pe noi, ca cetateni, ne doare cel mai mult ce ne “fac” politicienii si cei din administratia publica), dar parca acesti vremelnici ce ne “conduc” (si pun accent pe ghilimele) fac totul pentru bani, pentru acest zeu vazut si nevazut al zilelelor noastre (Zeu Ban – asa cum foarte frumos il denumea Dragos Dumitriu intr-una din emisiunile lui).

Si imi aduc aminte perfect, de parca a fost ieri, cand se punea problema finantarii campaniilor electorale din banii privati, ai celor care vor sa acceada la posturile caldute din Parlament (impropriu zis “din Parlament” pentru ca stim cu totii pana la aceasta ora ca “jocurile” se fac in cu totul alte parti – cu exceptia lobby-ului, aceasta mita oficializata [stiu ca or sa sara acum multi sa imi spuna ca nu se dau bani in cadrul actiunii de lobby – da, nu se dau oficial, dar mai stim si noi una-alta]) – un ins este intrebat la TV ce va face daca va trebui sa isi finanteze singur campania electoral:

“(reportera)– Ce veti face daca va trebui sa va finantati singur campania electorala? Poate sa ajunga pana la 300.000 euro?

(politicianul) – Scumpa doamna, daca aveam banii astia nu mai eram aici, nu ma mai faceam deputat!” (citat din memorie)

Am ramas siderat  (sau, cum ar spune unii “am ramas sidefat”) si nu mi-a venit sa cred ca practic individul enuntase clar, scurt si la obiect, scopul pentru care el “s-a facut” parlamentar! Ma asteptam apoi sa vad secventa peste tot, pe la stiri, sa se fac documentare pe tema asta, dar credeti ca s-a intamplat ceva? “A big zero” (absolute nimic) cum ar zice englezu. De ce? De ce oare nu s-a autosesizat cineva, cumva, in legatura cu acest aspect?! Sa fii fost lobby-ul de vina?! Sa fii fost altceva?!

S-au poate ca nu s-a dorit si atunci totul a fost dat “uitarii”?! S-au poate ca “domnul” a “scapat porumbelul” si fratii au sarit imediat in ajutor sa il acopere cu o mare “liniste”?!

Nu stiu! Dar ceea ce stiu sigur este ca nu am mai vazut secventa respective pe nicaieri. Si, asa cum aveam sa inteleg inca de pe atunci, “sistemul” s-a salvat inca o data. Pentru ca se pare ca totul, dar absolul totul (in ceea ce priveste “treburile” statului sau tangential ale statului) este interconectat. Nu poti sa deranjezi o piesa a sistemului fara sa deranjezi o alta. Nu poti sa ridici ca subiect de dezbatere aceasta “chestiune” fara a lovi in toti cei care “activeaza” pe scena politica.

Revenim – sa incercam sa scoatem banul din ecuatie. Sa ne imaginam pentru cateva momente ca banul nu mai exista in societate, ca totul se “plateste” in “atentia” societatii fata de tine, in multumiri, in strangeri de maini, in lacrimi de fericire, in sperante renascute, etc. Ce s-ar face politicianul nostru, pentru a carui unica ratiune de “a se face deputat” au fost banii, in aceasta situatie?!

Dupa parerea mea, de abia acum am putea vedea adevarata fata a acestui om, dorinta lui de a face bine pentru toata lumea (sau dimpotriva). Pentru ca fara rasplata in bani, fara aceasta “grija” in spate, toata priceperea (sau nepriceperea) lui ar fi canalizata pentru scopul unic si final care este politica si actiunea politica – binele general, binele cetatenilor, oricare ar fi acestia, indiferent de religie, rasa, sex, etc.

Ma intrebati atunci de ce s-ar mai “face” deputati sau senatori alti oameni in asemenea conditii?! Simplu – tocmai pentru a isi indeplini menirea functiei daca vreti, tocmai pentru strangerile de maini, pentru  zambetele celor pe care ii va ajuta, tocmai pentru viitorul lui, al copiilor si al tarii, un viitor de care sa nu ii fie rusine nimanui, un viitor care sa ne aduca iarasi pe treapta de civilizatie pe care o meritam cu adevarat, in functie de trecutul nostru glorios, de valoarea oamenilor, etc.

Si cum ar fi platiti acesti oameni, va intrebati, fara existenta Zeului Ban?! Simplu va spun – toti acesti oameni vor avea pe masura aportului lor la societate, dupa gradul lor de interes pentru problemele cetatenilor, dupa grija pentru neajunsurile acestora, nu vor duce lipsa de nimic, ei si familiile lor, dar cu masura, cu simtul ridicolului activat. Pentru ca la ce bun sa ai indivizi bogati si putred de bogati intr-o tara care se afla in permanenta la marginea prapastiei?! Care este logica unei asemenea “povesti”?!

Si dau exemplul cel mai la indemana – SUA, in ultimele saptamani, cand din cauza neintelegerilor politice bugetarii din aparatul federal nu si-au luat salariile. Ce s-a intamplat cu salariile politicienilor? Au “mers” in continuare, asa ca, din punctul lor de vedere, problema le era “externa” atat vreme cat buzunarele lor nu sufereau deloc.

Si atunci se pune intrebarea – scoatem sau nu banul din ecuatie? Ce ramane din aceasta ecuatie daca aceasta “cunoscuta” (“prea-cunoscuta” – as spune eu) – banul – dispare?

Eu cred sincer ca ceea ce ramane este esenta, umanitatea din noi, dorinta de a ajuta aproapele, grija fata de semeni. Fara un castig imediat in bani, fara a fi preocupat de inchinarea la acest zeu modern, vom avea “in frunte” oameni modesti, care sa isi cunoasca bine locul lor in societate, sa stie de unde au venit si sa stie ca se vor intoarce acolo la un moment dat. Si trebuie sa te poti intoarce cu capul sus, trebuie sa poti sa mergi pe strada fara teama si nu cum se intampla in ziua de astazi cand practic institutiile statului apara numai statului – adica de ce ar nevoie un politician nevoie sa fie aparat daca nu a facut nimic rau cetatenilor si/sau tarii?!

Haideti sa facem acest exercitiu in cat mai multe domenii, haideti sa vedem daca ne este mai bine, in teorie deocamdata, fara acest element de dezbinare, de diferentiere – banul. Pentru ca in ultima instanta ce poti face cu niste bani care iti prisosesc, la ce bun sa ii ai daca nu ai o intrebuintare imediata pentru ei?! (asta in contextual in care altii resimt lipsa lor acuta si recurg la actiuni de “eliberare” – sinucideri, omoruri, etc. – toate din aceasta cauza – lipsa banilor)

In masura in care ai bani mult peste nevoile tale, ca politician, inseamna ca sistemul este putred. Cum mai poti tu intelege problemele oamenilor, ale cetatenilor pe care pretinzi ca ii reprezinti, cand tu nu ai aceleasi probleme, cand nu le mai poti intelege – pentru ca pentru tine, acum, banul nu mai este o problema.

Si cand banul nu mai este o problema – apar scenariile, apar “jocurile de culise”, apar “jocurile de putere”, vrei sa vezi, ca politician, cum poti sa te mentii “la putere” cat mai mult doar pentru bani si nu pentru ceea ce ar trebui tu sa faci din acea pozitie.

Haideti sa intelegem pe deplin aceasta matematica a banului, haideti sa rezolvam acesta “cunoscuta”, haideti sa o inlocuim in ecuatie cu iubire de oameni, cu dragoste pentru viata, cu respect pentru inaintasi, cu modestie, cu ganduri bune, cu zambete, cu sperante implinite, cu o viata fara griji, cu armonie la toate nivelele societatii …..

Stiu ca se poate…

… si poate ca s-a putut si candva in trecut si noi am uitat …

… sau am fost ajutati sa uitam ….

 

Zamolxis – matematician

 

 

 

Romani in lume

Sunt reactionar

Published by:

emisiune radio

emisiune radioDa, sunt reactionar!

Asa zicea unul dintre inaintasii nostri. Si pe buna dreptate. Ce inseamna sa fii reactionar? Este acest cuvant folosit cu sens peiorativ in ziua de astazi?
Sa vedem! Reactiunea este contrastul, contrariul actiunii. Atunci, tradus si aplicat zilelor noastre, daca mie ca cetatean mi se “intampla” ceva am dreptul si obligatia, in masura in care nu imi place ce mi se “intampla”, sa reactionez.
Asadar reactiunea nu poate exista de sine-statator. Ea este dependenta de actiune. Si mergand si mai departe cu discursul logic, intelegand si mai departe ceea ce mi se intampla, sunt total reactionar. Asta pentru ca Statul (asa cum ziceam anterior aceasta abstractiune care incepe sa se “materializeze” prin prisma celor care il “alcatuiesc” sau il “reprezinta” – functionarii lipiti de scaune caldute) actioneaza asupra mea cu tot “arsenalul” pe care il are la indemana si pe care il foloseste cu predilectie impotriva mea – legi, regulamente, restrictii, conditionari, etc. si spre protejarea Sa, a institutiile Sale, ca si cum institutiile sunte cele mai importante elemente ale Sale.
Nu m-ar fi deranjat daca toate acestea ar fi avut un scop, o finalitate benefica pentru mine, ca cetatean. Nu m-ar fi deranjat ca, traitor intr-o democratie declarata, sa ma intrebe si pe mine “Statul” ceva in legatura cu noile sale propuneri de reguli in cetate. Asa cum poate ca ar fi fost normal.
Profesorul meu Cristian Parvulescu (presedintele Asociatiei Pro-Democratia) ne spunea la scoala ca “puterea se configureaza de la baza”, ceea ce tradus si aplicat la realitatile zilelor noastre ar inseamna ca pentru a avea o clasa conducatoare puternica si reprezentativa ar trebui ca cei ajunsi acolo “sus”, in varful piramidei, sa isi “traga” puterea din cei aflati la baza ei, sa se sprijine din toate punctele de vedere pe cei de la baza, pe faptul ca “ei” (marea masa, adica noi, cetatenii) le vor da mereu semnale celor de “sus” pentru a ii ajuta sa adopte cele mai potrivite legi, etc care sa se plieze pe nevoile si necesitatile lor.
Dar se intampla acest lucru in ziua de astazi?! Avem noi acest sistem creat de asa natura incat sa avem asigurata reprezentativitatea la nivelele superioare ale puterii?! Ne intreaba pe noi cineva in ziua de astazi ce vrem cu adevarat sa se intample cu noi?! Se regasesc probemele noastre cotidiene in acest “tavalug” de legi?!
Sau mai degraba ne sunt impuse niste legi si reglementari sociale care nu au nimic de-a face cu noi, cu nevoile noastre de cetateni? Sau mai degraba exista o prapastie uriasa intre cei aflati provizoriu in niste fotolii caldute si cei care stau in frig si intuneric?! Sau mai degraba aceasta “elita” nascuta prematur isi aroga rolul de atot-stiutoare, nemaiconsiderand necesar si consultarea celor pe care de fapt ar trebui sa ii slujeasca, sa ii reprezinte si ale caror voturi i-au adus acolo unde sunt?!
Da, sunt reactionar! Da, protestez fata de toate acestea! Da, consider ca nu sunt reprezentat la nici un nivel in societatea noastra moderna! Da, consider sa sunt mintit cu fiecare zi ma mult! Da, consider ca spiritul de cetate trebuie reinstaurat! Da, consider ca locuitorii cetatii trebuie sa se adune din nou intr-un singur glas! Da, consider ca “elita” trebuie sa “coboare” intre oameni!
Si vedem ca se intampla lucrul acesta, reactiunea, si la noi si aiurea in lume. Oameni in strada isi afirma cu tarie punctual de vedere, oameni in strada care nu mai au rabdare cu acest sistem glogalizabil, oameni in strada pentru care ziua de maine nu exista. Ei vor schimbari acum si nu maine! Ei vor fapte nu vorbe! Ei vor prezent nu viitor! Ei vor acum si nu mai tarziu!
Pentru ca ce bucurie mai mare poate sa existe pentru oameni decat sa stie ca onoreaza in fiecare clipa mosternirea lasata cu sacrificii supreme, ca apara pamantul pentru care s-au jertif bunicii nostri, ca ajuta ei insisi si contribuie la viitorul tarii, un viitor de care sa fie mandri, dar mai presus de toate un viitor de care sunt responsabili?
Sa reconstruim asadar Cetatea, sa ii ridicam ziduri inalte din punct de vedere moral ca sa nu poata intra decat cei care, ridicandu-se prin virtute si cinste la inaltimea lor, sa poata intra firesc, sa poate fi acceptati lejer, si sa traim fara teama ca ne-ar putea insela asteptarile noastre de cetateni – de normalitate si buna-intelegere, ca ne-ar putea dezbina si exploata spre beneficiul lor individual sau de grup, indiferent de locul in care se vor afla pe scara sociala.
Si toate acestea stau in puterea noastra ….

In fiecare seara de miercuri incepand cu ora 19.00 Londra, 21.00 Romania

Va asteptam sa comentam, sa dezbatem cu atitudine si inteligenta cele mai fierbinti subiecte ale vremurilor prezente, trecute si viitoare!

* Winamp, iTunes http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.pls

* Windows Media Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.asx

* Real Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.ram

* QuickTime http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.qtl 
Semnat,
Zamolxis reincarnat

Top Secret

Un neam uitat

Published by:

Decebal

Decebal Un neam uitat

de George Puşcaş

Capitolul 1 – Cine?

    În primul secol înainte de Hristos, timp de două secole, se făcea remarcată prezenţa unui neam aşezat pe cursul inferior al fluviului Dunărea. Acest neam purta numele de Daci. Aceştia credeau în Gebeleizis (sau Nebeleizis) fiind divinitatea lor supremă, un cavaler trac ce mai era cunoscut în anumite zone drept Derzelas (sau Derzis). Acest aspect religios al Dacilor prezenta imaginea unui neam puternic, bine ancorat în tradiţii şi cultură.

     Aspectul secundar al acestui neam era scos în evidenţă de natura luptătorilor săi. Tineri curajoşi ce ţineau piept duşmanilor pentru binele întregii aşezări. Aceşti luptători, cavaleri, generali, alături de alte grupuri organizate în armate întregi făceau un gest unic în Europa: aruncarea Solului (mesagerului) in sulite. Acest sol ducea cu el in jertfa doleanţele poporului către zeităţi. Pentru ca ritualul să fie încheiat cu succes, solul trebuia să aibă o moarte rapidă şi demnă de un cavaler. Făceau asta pentru că înţelegeau conceptul de Patrie şi Viaţa Eternă.

    Aceste două elemente, Patria şi Viaţa Eternă, făceau din Daci un neam singular în Europa; îmbelşugaţi, organizaţi, capabili de sacrificiu, dand dovada de un curaj de neclintit in fata mortii. Aceştia îmbrăţişau moartea ca un act transcendent pentru a le purta energia în Eter alături de Divinitate, punandu-i la egal cu aceasta.

Alte aspecte asupra vietii Daciei erau Aspectul Legaturii cu Egiptul si Aspectul Religiei.

    Prin Legătura cu Egiptul mă refer la Cavalerul Trac Heros care era pomenit în Egipt sub numele de Herou (însemnând Fiul Soarelui). Din povestea acestui Cavaler se dezvolta Cultul lui Horus în Egipt, cult ce avea să influenţeze in timp uitarea acestui neam.

     Aspectul Religiei, fiind înrudit cu cel al Atlantidei, Sumer şi a altor Civilizaţii Antice precum Egipt, Grecia, India, Turcia s.a., denota prezenta unei organizari in randurile formei incipiente de religie.

    Aşezarea în timp şi poziţionarea originii, facea din civilizaţia Dacă una puternic înrădăcinată în timp, cu generatii intregi de traditii si valori. Astfel, istoria se rescrie şi pentru a accepta dovezile înseamnă sa le supunem la test. Până acum, ştim decât foarte puţin din vastul ocean de informaţii pe care, la vremea respectivă, îl aveau în posesie Dacii.

 Un alt aspect important ar fi viaţa lui Ion. Sau în alte cuvinte, viaţa Dacului de Rând. Nu avea Nici Prea-Prea, Nici Foarte-Foarte. Acesta îşi ducea zilele nu numai luptând şi crezând în neamul său, dar şi muncea, făcea comerţ, se binevoia în compania compatrioţilor, întemeia familii şi transmitea unei noi generaţii valorile Daciei.

Mai mult decât atât, aceştia puteau transmite informatie cu uşurinţă prin intermediul tabletelor scrise pe lut– de precizat că acestea au fost datate iar rezultatul este unul impresionant: 1000 de ani intaintea celor din Sumer, făcând astfel teoria primului scris,  una eronata-. (Prin descoperirea Tăbliţelor de la Tartaria, cercetătorii au descoperit că modelul pictogramelor inscripţionate pe aceste tăbliţe este una asemănătoare cu pictogramele Sanscrite şi Egiptene Timpurii – ceea ce poziţionează datarea culturii cu 5000 de ani înainte de Hristos).

    Aşadar, dacul de rând, prin tăbliţe de lut, transmitea mesaje de dragoste pentru Univers; Printre altele se mai ocupa de apicultură, grădinărit, creşterea animalelor, un fermier în toată regula. Printre altele, datorită cunoştiinţelor vaste de Botanică, Zoologie, Medicină, Eter, dacul de rând cunoştea tipurile de plante împreună cu tot bagajul de cunoştinte pentru a extrage din fiecare plantă potenţialul ei maxim.

    El creştea după reguli bine ştiute de toţi apropiaţii sai şi împreună cu aceştia prosperau şi se pregăteau pentru întâlnirea cu Nebeleizis.

   Dacul de rând nu era plin de pământ tot timpul. Acesta îşi ocupă traiul cu activităţi diversificate şi în baza unui Cod de Onoare. Acest cod făcea parte din Legile Dacilor; astfel primul stat ogranizat şi primele legi scrise aparţinând Dacilor semnate însă de un singur davo şi anume Zamolxis.

    Dacul de Rând îl ascultă de Zamolxis deoarece acesta era medic psihoterapeut (pe vremea aceea!) precum şi Călăreţ Trac, întemeietor de legi, preot, poate un fel de om bun la toate. De aceea îl asculta Dacul. Şi prin Legile lui Zamolxis înţelegea Dacul cum să îşi îndeplinească datoria sa de Cavaler cu dedicaţie şi onoare, la final fiind răsplătit pentru modul în care şi–a îndeplinit sarcina.

     O parte din Daci erau cunoscuţi şi sub numele de “profeţi pelasgi”, oameni atotştiutori, capabil să interpreteze Divinul ce stătea în locuinţe subterane precum Kogaion, supranumit şi Muntele Sacru al Dacilor. Despre Orfeus elenii şi romanii spuneau că este Prinţul Kycon-ilor, venit din Kogaion, lăcaşul lui Zamolxis. Orfeus fiind bineînţeles folosit în acest context doar pentru trimiterile la originea acestuia.

     Din prisma acestui individ aflat intr–o asemenea societate, poziţionat în apogeului acesteia cred că totul mergea ca uns pentru Dacul nostru şi asta pentru că avea cu ce!… să ungă.

    Trimiterea în timpuri străvechi nu este întotdeauna o provocare plăcută pentru imaginaţia noastră, pentru că zburdând în voie cu fără de multă informaţie, putem deteriora imaginea şi să facem uitat printre milenii un popor ce la vremea lui, a avut capacitatea de a schimba lumea.

   Pentru Gheorghe continuăm cu originea numelui său, spunandu–i că provine ca derivat din numele Cavalerului Trac, care stă la baza Creştinismului Modern şi ca străbunii lui a avut o lume la picioare pe care au schimbat–o pentru totdeauna. Implicaţiile acestor evenimente şi personaje modelau la vremea respectivă istoria şi avea să lase ca moştenire misterul neamului uitat. Dacă nici acum Gheorghe nu a închis gura vă puteţi imaginea expresia de pe faţa lui când ajungem spre final…

Aşadar, până acum am stabilit câteva aspecte importante din ceea ce înseamnă să fi fost un Dac.

 Poporul Dac, avea în perioada sa de glorie o cultură vastă preluată din generaţiile străvechi acelei epoci şi aveau să remodeleze şi să lase moştenire o formă a culturii văzute din prisma lor. În acest fel se comportă orice societate iar acţiunile acesteia lasă întipărită în Istoria Omenirii orice urmă fie ea bună sau nu.

Să trăieşti ca un Davo Get (ocupantii Getiei/Daciei din vremurile respective) este lucru mare. O comunitate aproape utopică te înconjoarăşi te conduce spre Eter. Ce sentiment este mai plăcut decât eternitatea?

Poate vă întrebaţi cum putea să stea Dacul atât de împăcat fără bani? Ei bine acesta deţinea cantităţi semnificative de resurse preţioase pe care le gestiona eficient. Aurul Dacilor a fost vestit prin cantitatea uriaşă produsă în decursul timpului. Se stie ca in muntii din Europa se ascund importante resurse de…aur,sare, carbune, argint, sol fertil si animale.

Dacii aveau acces la trofeul munţilor îmbelşugaţi. Artefactele găsite până în prezent cu directă referire la Daci sunt uluitoare, iar cele din aur capăta o valoare ieşită din această lume. Pe aurul Dacilor a petrecut Roma timp de […] continuare în următorul articol.