Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: triunghiul Bermudelor

Top Secret

Răpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

Published by:

Triunghiul BermudelorRăpire fără întoarcere în triunghiul Bermudelor

In seara de 30 decembrie 1986, pe o mare agitată, o navă de croazieră argentiniană plutea în largul insulei Cuba. Deodată pe cer a apărut un aparat mare, fusiform, înconjurat de o aureolă galbenă. Călătorii se năpustesc pe punţi pentru a vedea acel aparat ciudat, dotat cu hublouri, care le însoţea vasul, dispărând şi apărând printre nori.Iîn curând, tot sistemul electronic şi aparatura radio de la bord a căzut în pană.

Căpitanul Charles G. Reid iî linisteste pe pasageri. Nu e vorba decât de o „iluzie creată de efectele electrice din atmost (o explicaţie plină de claritate!).

Intr-adevăr, „iluzia electrică” dispare pe la miezul noptii cei mai mulţi dintre călători se reîntorc în cabinele lor, la bai în sala de dans.

Marilee Pittman şi alţi pasageri, care se încăpăţâneaza sa observe mai departe cerul, văd din nou ivindu-se acel aparat ciudat care se apropie cu mare viteză. Femeia a declarat: „Trei lumini mici s-au desprins din masa obiectului şi au atins uşor punte. Erau nişte mici farfurii zburătoare. Intr-un minut s-au reantors  la trabucul acela uriaş care a dispărut în nori”.

Pe la orele trei dimineaţa, matelotul Edward Cli (douăzeci şi şapte de ani) vede din nou acele lumini mici prevăzute cu proiectoare orbitoare care ating uşor coca navei aproape nivelul apei, înainte de a dispărea în mare viteză. Ingrijorat matelotul dă fuga să-l anunţe pe căpitanul Reid. Cabina căpitanului este goală şi hubloul deschis. Nimeni nu l-a mai revăzut vreodata  pe acest ofiţer şi compania a ajuns la concluzia că s-a sinucis.

Dar nu toţi pasagerii au fost de aceeaşi părere. Aceşt fost martorii deplasărilor repetate ale aparatului purtător s modulelor lui de mici dimensiuni care, de mai multe ori în timpul nopţii, atinseseră uşor când puntea, când coca vasului.

mai multe articole in Top Secret

Romani in lume

Americanii se laudă, românii nu!

Published by:

pamfletDe ceva timp mă bate gândul că noi, românii, nu suntem cunoscuţi în lume pentru că nu ne lăudăm ca alţii. Toată lumea a auzit de America şi de americani doar pentru că ei îşi fac reclamă, ceea ce noi, în marea noastră modestie sau prostie, nu facem. Să trecem în revistă câteva din multele lucruri la care le dăm lecţii americanilor.

Americanii se laudă cu preşedintele lor, Bush Junior, care a pornit războaiele din Irak şi Afganistan şi de care toată lumea a auzit, dar,  oare a condus Bush Junior, cu mâna lui, un vas care să dea foc la o întreagă flotă de treizeci şi opt de nave cum a făcut preşedintele nostru, Băsescu? NU! Şi totuşi, în modestia noastră, nu ne lăudăm cu el, poate din cauză că a dat   foc şi la propriul vas, ceea ce nu dă bine pe ecran. Apropo de preşedinţi, Bush Junior mai pierde o dată în faţa unui preşedinte român şi încă în mod ruşinos. Cum îndrăzneşte americanul să se dea mare cu nişte amărâte de restanţe în facultate, când ştie prea bine că Preşedintele României, Crin Antonescu, a rămas repetent pe când era student? Ruşine să-ţi  fie, Bush! Nu mai vorbesc de Triunghiul Bermudelor de care mi s-a făcut greaţă de câte ori am auzit că a dispărut o amărâtă de navă în el! La noi, toată flota României s-a volatizat, dar nu facem atâta tam-tam ! Discovery Channel ar putea face zeci de emisiuni pe această temă, dacă s-ar găsi cineva să-i anunţe.

Americanii se mai dau mari şi cu fuga lor de zece ani după Osama bin Laden şi teroriştii lui. Noi, românii, alergăm de douăzeci şi patru de ani după teroriştii de la Revoluţie, fără să prindem vreunul, fără a ne lăuda în gura mare, să ne audă toată planeta! Ce mă mai deranjează este şi chestiune autostrăzilor: păi se laudă americanii cu ale lor, de zici că sunt pavate cu aur, dar au ei o autostradă care să coste un miliard şi patrusute de milioane  de euro la cincizeci şi patru  km de autostradă realizaţi? Nu au, oricât ar încerca ei s-o dea cotită. Uite aşa, cade americanul iar de fraier în faţa românilor cu toată reclama  lui înfumurată! Apropo, şi celebra lor C. I. A., cu care se laudă de nu-ţi vine a crede, se face de ruşine: sunt nişte incompetenţi, e clar, dacă binecunoscuta companie care le aparţine, Bechtel, n-a fost în stare nici să facă o amărâtă de autostradă de la cap la coadă în atâţia ani şi cu un munte de bani! Americanilor, terminaţi cu vrăjeala, că nu mai merge!

Un alt domeniu în care îi întrecem pe americani este turismul. Suntem atât de buni la asta, încât, pe când americanii fac un obiectiv turistic din fiecare casă care are mai mult de o sută de ani vechime, indiferent dacă e ceva de capul ei sau nu, noi nici nu ne mai deranjăm să punem în valoare celebra noastră cetate Sarmizegetusa, veche de peste două mii de ani,  numită şi Machu Pichu a Europei! Lasă să stea acolo uitată de toţi, mai puţin de hoţii de artefacte care o jefuiesc constant, noi oricum avem prea mulţi turişti şi nu mai avem nevoie de o altă bătaie de cap provocată de vizitatorii cetăţii. Vă daţi seama ce mare tămbălău ar fi dacă ne-am pune noi în valoare miile noastre de obiective turistice ce zac în ruină nebăgate în seamă de nimeni? Hoarde întregi de turişti ar da năvală în ţară şi noi nu vrem asta, Doamne fereşte!  Acuma, sincer, unde să-i mai punem şi pe ăştia, doar toate hotelurile sunt ful şi nu mai avem loc nici măcar pentru un pat în plus! Să se chinuie americanii cu milioanele de turişti plini de bani, noi nu avem nevoie de ei!

Ajunşi aici, vom vorbi şi de marea lăudăroşenie a americanilor, cea mai tare dintre toate, cum că ar fi cea mai bogată ţară din lume. Minciună! Dezinformare! Cea mai bogată ţară din lume este România şi o pot dovedi fără putinţă de tăgadă: n-am dat noi fabricile noastre străinilor pe un leu? Flota n-a fost vândută pe nimic? Rafinăriile le-am făcut cadou aproape, iar acum facem acelaşi lucru cu pădurile şi munţii noştri? Plătim cel mai mare preţ la gaze din Europa? Astea sunt numai câteva exemple ale nivelului de bogăţie a românului la care americanii pot doar visa.

Sincer vă spun :

DACĂ N-AM FI AŞA DE  MODEŞTI, TOATĂ LUMEA  AR CĂDEA IN GENUNCHI DE ADMIRAŢIE ÎN FAŢA NOASTRĂ!

 

editor Eduard Gheorghiu

mai multe articole in Romani in lume

Top Secret

Masacru in plin zbor

Published by:

masacru zbor 1932Iată o întâmplare cumplită rămasă secretă până acum. Masacru in plin zbor

Evenimentele au avut loc la sfârşitul verii anului 1939. După datele pe care le avem, un avion de transport a părăsit: baza navală de la San Diego la orele trei. La bord se aflau treisprezece oameni şi nu era vorba decât de un zbor de rutină în direcţia Honolulu. După trei ore de la decolare s-au primit semnele disperate din partea avionu­lui care în momentul acela survola Oceanul Pacific. Apoi radioul a amuţit.

După o vreme, s-a întors la bază de bine de rău şi a aterizat fortat. Personalul bazei s-a repezit spre aparat şi, cand a urcat la bord, a descoperit cu oroare doisprezece oameni morţi. Singurul supravieţuitor era copilotul care, deşi grav rănit, putuse să trăiască destul de mult ca să poată aduce înapoi avionul. Dar a murit şi el după câteva clipe.

Toate cadavrele aveau răni mari deschise. Lucru şi mai ciudat, pilotul şi copilotul îşi goliseră revolverele trăgând in ceva. Cartuşele au fost găsite în cabină şi aparatul era plin de un miros puternic de praf de puşcă.

Exteriorul avionului fusese grav avariat, de parcă ar fi fost atins de rachete. Personalul care urcase la bordul avi­onului s-a ales cu o boală de piele ciudată.

S-au luat imediat măsuri de securitate şi echipa de prim-ajutor a primit ordin să părăsească avionul. Trei medici ai armatei au primit sarcina să scoată cadavrele din carlingă şi să facă o anchetă.

Intreaga întâmplare a fost bine ascunsă. Cincisprezece ani mai târziu, un investigator, Robert Coe Gardner, a auzit despre ea de la un martor. Niciodată nu a fost eluci­dat misterul celor întâmplate în plin zbor în acea zi de septembrie a anului 1939.

Mai multe in Top secret