Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: totul despre Eva

Amintirile Evei

Renasterea Evei

Published by:

Renasterea Evei

Timpul vindeca,  el este capabil sa gaseasca  cea mai buna cale sa o faca. Stiam asta.   Niciodata Eva nu si-a facut griji ca nu va uita si ca nu va merge inainte, fara sa privesc nici macar o singura secunda un urma.  Intr-o dimineata, in taraganatul monoton al metroului , am realizat ca imi era doar de anumite cuvinte, acele cuvinte care te-au adus langa mine. Ti-am spus  ca partea dostoievskiana din mine este un pic in umbra, desi adevarul este: ca era in agonie. Cuvintele din suflet nu mai au putere sa ma strabata si sa ajunga la suprafata-mi. Emotiile sufletului sunt acoperite de gandurile pline de sange, boli, urgente  si ore infernale.

Timpul si cu mine, ne gasim intr-o relatie bolnavicioasa. Este nemilos.  M-a lasat sa ma acopar de ambitiile mele,  el trecand irecuperbil si indiferent, prin mine; facandu-ma sa ma simt ca si cum veacuri au trecut.

Azi, intamplator am vazut o fotografie…Intamplator? cum pot sa scriu acest cuvant cand eu nu cred in intamplari. Nu, nu a fost o intamplare. Gandurile mele m-au dus acolo.Gandurile mele, care vor sa ma scoata din orele infernale si sa ma aduca, acolo, unde a inceput totul.

Brusc fotografia m-a facut sa ma gandesc la timpul in care am pierdut ….

Oare ce am pierdut si ce am castigat?

Am pierdut Amintirile Evei…

Eva si-a pierdut iubirile, saruturile, gandurile tale care pulsau salbatic in mintea ei.

Dorurile cand scria  intr-o parte a  infinitului in timp ce gandurile tale erau in cealalta bucla a lui.

Oare imi este dor de Eva?Oare imi este dor de cuvinte?

Ce o facea pe Eva sa fie ce era? Era vibratia ta din ea?

Fotografia m-a dus cu gandul la Amintirile Evei si promisiunile ei.

Daca ma opresc din scris, amintirile ei vor disparea in timpul care trece implacabil.

Daca corpul omenesc ramane sanatos atata timp cat exista echilibrul intre ce se intampla in exterior si ce se intampla in interiorul sau.. de ce as lasa-o pe Eva sa moara?

Eva si-a pierdut echilibrul. Stiu de atata timp ca Eva este muribunda. Am lasat intentionat sa se intample asta; mai mult, as putea spune ca imi era indiferent daca murea sau nu, daca supravietuia sau disparea definitiv in bucla fara sfarsit a a timpului.

Fotografia de azi a facut ca amintirile Evei sa revina la suprafata. Ai vazut vreodata un om care se ineaca? Ai simtit vreodata disperarea lui dupa aer? Ai  privit  neputincios sfortarile sale  disperate de a ajunge la  suprafata apei, cu  gura este larg deschisa pentru a primi oxigenul eliberator de viata?

Emotiile Evei se zabat acum cu putere. Eva nu vrea sa moara. Eva nu trebuie sa moara. Eva trebuie sa-si puna in bucla infinita a timpului, amintirile.

Amintirile Evei

 

copyright by Maddie Ancuta

 

 

 

Amintirile Evei

Ma vei iubi si atunci cand…

Published by:

Ma vei iubi si atunci cand

Usile se inchid in spatele tau, una cate una, cu sunete infundate. Zgomotul cheilor se aude ca ecoul unei impuscaturi, lungi si repetitiv.

Privesc barbatul care tine strans in mana o fotografie, ca si cum ar imbratisa un trup. Nu-mi pot stapani lacrimile. Nu m-am obisnuit inca cu despartirile tale.

As putea sa te uit? De cate ori ma privesc in oglinda, revad stralucirile diamantine ale ochilor tai, care radeau de cate ori ma vedeau.

Imi amintesc de diminetile in care stateam intinsi unul langa altul, razand ca niste copii.

Te intrebam daca ma vei mai iubi atunci cand nu voi mai fi tanara si frumoasa, atunci cand nu voi mai avea nimic. Daca ma vei mai iubi atunci cand sufletul meu va fi cuprins de tristete si neliniste.

“-Te voi iubi mai mult decat te iubesc acum. In fiecare zi ma indragostesc de tine, mai mult si mai mult”, imi spuneai cu o seriozitate care aproape ma durea.

Stiam ca ma vei iubi. Stiu ca ma iubesti. Stiu ca ma vei iubi.

Acum, privirile tale sunt pierdute intr-un trecut, in care noi doi stateam intinsi unul langa altul si desenam pe cer visele noastre pentru eternitate.

Stiu ca inca ma iubesti.

Vad asta in fiecare privire a ta, care tresare la fiecare vedere a mea.

Nu ma recunosti. Nu stii cine sunt..nu-ti amintesti cat de frumoasa eram atunci cand ma priveai.

As putea sa nu te mai iubesc?

Privesc fotografia din mana mea.

O fotografie in care un barbat si o femeie isi deseneaza dorintele pe cer.

Azi nu te mai intreb, daca ma vei mai iubi atunci cand nu voi mai fi tanara si frumoasa.

Stiu ca ma iubesti. Nu mai stii sa-mi spui, cuvinte de dragoste, dar eu continui sa stralucesc in prezenta ta.

-Eva, Eva, imi aud numele strigat de Nicole. Avem un nou pacient. Te asteptam.

Sufletul meu este azi cuprins de tristete si neliniste. Stiu ca inca ma iubesti.

Pentru tine voi ramane intotdeauna acelasi chip frumos, care te facea sa stralucesti ca un diamant.

 

Amintirile Evei

copright by Maddie Ancuta

26/04/2015

Mesaje de dragoste

Scrisoarea barbatului cu ochi violeti

Published by:

mesaj de dragoste

mesaj de dragoste -Scrisoarea barbatului cu ochi violeti-

Miercuri, ora 14.30. Usa se deschide. Barbatul, o sa-i spun S. S. de la speranta, ma priveste in ochi, cautand in mine raspunsurile la intrebarile sale. S. este inalt. Cand l-am vazut prima data am fost impresionata de culoare ochilor sai intens violeti. Era a doua oara in viata mea cand vedeam aceasta culoare. Imi amintesc ca prima data am vazut ochi violeti a fost cand eram o tanara studenta. Mergeam des cu autobuzul. Intr-o dupa-amiaza, in drumul meu spre casa, s-a urcat in autobuz, un baietel de circa 7-9 ani. Avea cei mai uimitori ochi vazuti. Privirea lui o port in minte si azi. Nu, barbatul din fata mea nu este pustiul vazut in copilaria mea sau poate ca este. Timpul este ca zana din povesti, doar ca timpul-zana nu ne transforma in broaste, bostani sau din lebede printese. Dar cu siguranta ca ne transforma. Pe unii ne iubeste, ne face mai frumosi, mai intelepti, mai buni, pe altii ii hidoseste, lasand urme urate. Suntem consecinta timpului si a gandurilor avute. Scurta mea amintire s-a intrerupt la vederea unei scrisori pe care S. a pus-o in fata mea. S-a asezat tacut, facandu-ma sa simt povara timpului care s-a pus intre mine si el. Iau scrisoarea si o citesc. Din cand in cand privirea mea aluneca catre privirea violeta. Nu vorbeste mult. Intensitatea lui este felul lui de a comunica cu mine, alteori o face prin desene, mesaje, gesturi. Cateodata vorbeste monoton, spunandu-si povestea. Am terminat de citit. L-am privit fara sa pot rosti nici macar un cuvant.  In fata mea, era un barbat care purta in sine o declaratie de dragoste nespusa de 20 de ani. “Acum  văd fericirea cum  iese în fiecare zi goală din dus . Apune în fiecare seară lângă mine, în patul în care mă arunc când vin frânt  de la muncă”. Gandurile mele au incercat sa si imagineze femeia caruia i-a fost adresata aceasta scrisoare. O femeie iubita, dorita. O femeie care nu a fost niciodata ceruta in casatorie de catre barbatul care o iubea.O femeie care nu a ajuns niciodata la intalnirea cu barbatul care o astepta cu cea mai frumoasa declaratie de dragoste. O femeie care a fost smulsa brusc din viata, in timp ce alerga razand catre barbatul cu ochi violeti. Cateodata cuvintele sunt inutile. O imbratisare este suficienta. Viata nu ne ofera explicatii: de ce nu sau de ce da. Viata se intampla: cu voia sau fara voia noastra. Am recitit scrisoarea. Brusc am realizat ca aceasta declaratie de dragoste am mai simtit-o in trecut. Nu am stiut niciodata cat de puternica a fost dragostea ta pentru mine.Citind scrisoare lui S. catre iubita lui am revazut privirea ta si am simtit in mine cuvintele tacute ale gandurilor tale. Nu intelegem la timp ce primim, nu primim la timp scrisorile trimise, nu ajungem la timp la intalnirile propuse. Viata in schimb, continua sa ne trimita mesaje. Cateodata o face prin mine, S., barbatul din autobuz sau copilul care iti zambeste. Azi prin S. am primit declaratia ta de dragoste. S. a primit prin mine imbratisarea femeii care s-a pierdut in timp ce alerga la intalnirea cu destinul, destinul care a despartit-o de el. El, barbatul cu ochi violeti.   Amintitile Evei by Maddie Ancuta copyright 01.06.2014 www.radiocatch22.com