Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: top secret

Top Secret

Viata anterioara. Reincarnare

Published by:

deja vuViata anterioara. Reincarnare.

“Nu cred in  reincarnare”

“Chiar si daca reincarnarea este reala , cu siguranta nu are de-a face cu mine sau cu viata mea”

“Sunt prea ocupat sa ma gandesc la asa ceva”

Toata lumea are cate o opinie.

Dar  sa va propun niste scenarii.

Daca exista o persoana care este pentru tine sau familia ta o sursa de nefericire? Si daca motivul problemelor tale este legat de viata ta trecuta? Nu ai vrea sa intelegi ce se intampla?

Sentimentele de Deja Vu?

Sau daca persoana pe care o iubesti cel mai mult este reincarnarea unei persoane care s-a sinucis datorita actiunilor sau faptelor unor stramosii de ai tai?

Sufletele celor care au avut morti violente, suflete revendicative care se intorc, se reincarneaza pentru a rezolva problemele din trecut. Probabil ca ati auzit sau ati citit despre sute de cazuri ale unor oameni care nu s-au nascut in Germania, care niciodata nu au fost acolo si nu au avut niciodata informatii despre lagarele de concentrare, dar care povesteau specificand locatiile, cladirile unde au fost inchisi sau sentimentele avute cand au fost arsi de vii.

Tineri care au avut o adolescenta frumoasa ,sanatoasa si brusc intreaga lor atitudine se schimba in mod violent fara sa existe nici  explicatie.

Oameni care brusc fara sa invete ajung sa vorbeasca o limba straina sau au obiceiuri culinare diferite de ce este normal in viata pe care o duce.

Copii care se nasc cu cicatrici pe corp sau diferite semne.

Copii care la 2-3 ani dezvolta niste pasiuni puternice si sunt declarati mici genii pentru ca pot compune, scrie, picta sau intrepreta (muzica, pian, pictura etc).

O sa va prezint cateva cazuri prezentate in  cartea “You have been here before:Reincarnation” by Seiy Kiriyana Founder of Agon Shu Buddhist Association. Clarvizionar care a rezolvat mii de cazuri legate de reincarnare. Cartea este foarte interesanta si vine cu foarte multe raspunsuri la genul asta de intrebari.

Un caz de gelozie nebuna.

O familie fericita, casatorita de 5 ani. La inceputul relatiei lor erau cei mai fericiti oameni. Sotul (sa-i spunem X) provenea dintr-o familie ilustra, puternica, dupa terminarea facultatii s-a intors in orasul natal si a ocupat o pozitie la o banca locala.

Bunicul lui X a fost unul dintre cei care au pus bazele bancii.

Sotia sa sa-i spunem M. venea si ea dintr-o familie importanta din orasul respectiv. M. a absolvit si ea o universitate. S-au cunoscut la o petrecere la Universitate. A fost dragoste la prima vedere. Se hotarasc sa se casatoreasca. Parintii si rudele celor doi fiind foarte fericiti de legatura lor felicitandu-i din suflet. Ei fiind un cuplu frumos si potrivit. Singura care nu a dat binecuvantarea si era pornita categoric impotriva fetei era bunica baiatului. Desi au intrebat-o de ce este atat de pornita ea nu a raspuns, specificand ca fata nu are nici o vina. Dar a povestit ca ” ea simte ca o va sufoca pe aceasta fata”, Cei doi s-au casatorit dar nu au trait niciodata impreuna cu bunica

Dupa un an de zile, bunica a murit. M era insarcinata.

Dupa ce  M a nascut ea a inceput sa se schimbe. A devenit irationala, obsedata de gelozie. Toata lumea a observat schimbarea brusca, speriindu-se ca a innebunit. Isi suna sotul la telefon din ora in ora. Fiind ferm convinsa ca sotul ei are o aventura.

Sotul dl X era un om bun, un bancher serios, care-si iubea sotia, un tata grijuliu, nefiind implicat in nici o alta relatie. S-a facut o confruntare intre membrii familiei. Ea si-a cerut iertare pentru comportamentul irational. Imediat dupa plecare familiei lucrurile s-au inrautatit.  Ea fiind ferm convinsa ca sotul ei o sa o pareseasca pentru o alta femeie. Nu se mai ocupa de casa, de copil. Femeia a fost consultata si de un psihiatru. Dar nu s-a pus nici un diagnostic.

Familia sotului a adus in discutie divortul celor doi. Cand M a auzit discutia a plecat in mijlocul noptii cu copilul in brate. A fost gasita in fata unui rau, dupa indelungi cautari. A fost adusa acasa  si parea ca nu e deranjata de ce a facut.

Din acel moment a fost pusa sub atenta urmarire.

Sotul X a fost devastata de aceasta gelozie nebuna. Niciodata nu se gandise la divort pentru ca isi iubea sotia, dar incepuse sa se teama ca aceasta in urma unui atac de gelozie se va sinucide. El nu stia ce sa mai faca. S-a gandit la un moment dat sa ii ucida pe ea si pe copil dupa care sa se sinucida.

In acel moment  X a ajuns la Seiyu Kiriyama care a spus ca sotia sa suferea de influenta negativa a unui spirit reincarnat.

Sufletul sotiei sale M. era reincarnat dintr-o femeie care s-a sinucis. O femeie care s-a indragostit de un barbat care era stramosul lui X (4 generatii in urma). Acesta i-a pormis ca o ia de nevasta dar a abandonat-o  alegand o alta femeie.  Femeia era insarcinata in acel moment si s-a sinucis. S-a aruncat intr-un rau si s-a inecat.

Cativa ani mai tarziu barbatul s-a separat de femeia dupa care s-a dus, s-a intors in orasul natal, a pus bazele bancii familiei lui X, platind niste daune materiale familiei femei inecate.

Seiyu Kiriyama a povestit viziunea sa celor doi si le-a garantat ca lucrurile vor intra in normal dupa ce va elibera sufletul femeii moarte si o va elibera pe M. Ei stiau acum care erau radacinile problemei trebuiau doar sa o rezolve. M. nu stia sa inoate si toata viata ei i-a fost frica de apa, chiar copil fiind a refuzat sa se apropie de apa.   Dupa ritualul de eliberare a sufletului, M. s-a linistit si s-a reintors la viata ei si la familia ei frumoasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Doctorul Ian Stevenson, unul dintre cei mai mari specialisti in reincarnare care se ocupa de copiii care par sa fi pastrat amintirea unor existente anterioare.

Ravi Snakar nascut in 1951 in India.  Ravi din momentul in care a inceput sa vorbeasca povestea cu incapatanare ca era fiul unui oarecare Jageshawar, un barbier care nu traia departe de casa lui, si nu al tatalui in casa caruia s-a nascut. Ba mai mult copilul pretindea ca a fost asasinat.  Tatal sau era tare suparat si chiar l-a batut spunandu-i sa inceteze cu aceasta poveste.

Dar bataile nu au pus capat amintirilor baiatului care s-au transformat in adevarate obsesii. Ii reveneau copilului in memorie scene precise din viata lui. De exemplu se vedea urmarit de ucigasii de altadata.

Totul parea ciudat si ca o ratacire mentala a baiatului dar asta nu explica originea unui semn ciudat cu o lungime de 5 cm care ii traversa gatul pana sub barbie. Care semana cu cicatricea unei lovituri de cutit.

Treptat a inceput sa se stabileasca o legatura intre amintirile obsesive ale baiatului si o crima comisa in regiune cu 6 luni inainte de nasterea lui. La 19 iulie 1951 fiul lui Jageshwar, un barbier din apropiere fusese ucis si decapitat de doi din unchii lui care voiau sa raman singurii mostenitori ai tatalui sau. Cei doi au fost prinsi, arestati si eliberati datorita unui viciu de procedura.

Povestea baiatului Ravi a ajuns pana la urechile barbierului Jageshwar.  Acesta l-a cautat pe Ravi, au avut o discutie lunga despre niste detalii cunoscute numai de ei. In urma acestei discutii Ravi a ramas convins ca si-a recunoscut tatal. In plus baiatul a povestit imprejurarile crimei a carei victima a fost si corespundea cu detaliile date la politie de catre Jageshwar.

Ravi arata azi cicatricea de nesters a asasinatului caruia i-a cazut victima in cursul precedentei sale reincarnari.

Copii prea talentaţi

Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă un talent sau o aptitudine deosebită – în general în domeniul ştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avansează remarcabil într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă, depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pe majoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil să compună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregi în adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unor simple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să de lămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuraţie diferită de ale celorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu se răsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţi aceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copil neobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmenea materie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile, interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Maddie Ancuta

mai multe articole in Top Secret

 

 

 

 

Top Secret

Combustie spontana

Published by:

foculPRIMA EXPERIENŢĂ  omului cu reacţiile chimice a necesitat fără îndoială folosirea focului- combustie spontana-. De-a lungul secolelor, omul a învăţat să-l utilizeze în folosul său şi, în cele din urmă, să-l îmblânzească pentru a fi ajutat de el în munca sa. S-a constatat însă că omul nu a reuşit să-l stăpânească pe deplin şi să-i cunoască toate secretele.

Uneori focul a jucat feste îngrozitoare, provocând nenorociri, relatate în articole de presă cu titluri de o şchioapă, fără ca motivul izbucnirii lui să poată primi până la urmă vreo explicaţie. Iată câteva exemple.

Intr-o luni, dimineaţa, pe 2 iulie 1951, doamna P.M. Carpenter, domiciliată în 1200 Cherry Street, Northeast, St.Petersburg, Florida, se duse la uşa cu numărul 67 a camerei ocupate de doamna Mary H.Reeser, cu care se văzuse ultima oară cu o noapte în urmă. Era cu puţine minute trecut de ora opt, moment al zilei în care cele două femei îsi serveau de obicei cafeaua de dimineata.

Doamna Carpenter avea asupra ei o telegramă pe care tanarul poştaş de la Wester Union nu o putuse lăsa destinatarului, deoarece doamna Reeser nu răspunsese la bătăile lui în uşă.

Doamna Carpenter observă că nu poate ţine mâna pe clanţa uşii chiriaşei sale, atât era de fierbinte. Speriată, ca a ieşit din clădire şi a strigat după ajutor. Câţiva zugravi care lucrau în apropiere au venit în grabă şi au lipurt uşa încăperii doamnei Reeser.

In apartament era insuportabil de cald. Ferestrele erau deschise. Lângă una din ele se aflau rămăşiţele carbonizate ale unui fotoliu, precum şi cele, la fel de carbonizate, ale lui Mary Reeser. Foarte puţin mai rămă­sese atât din fotoliu cât si din cea care îl folosise.Investigaţiile ulterioare efectuate de către detectivi, chimişti şi patologpau scos la iveală unele date care, în majoritatea lor, nu coincid cu ceea ce omul cunoaşte despre foc. Doamna Reeser fusese văzută în viaţă pentru ultima oară în jurul orei nouă a serii trecute de către fiul său, doctorul Richard Reeser, şi de către proprietara imo­bilului şi prietena ei, doamna P.M.Carpenter. In seara aceea stătuse pe fotoliul uşor în care a murit, îmbră­cată într-o cămaşă de noapte din mătase artificială, peste care îşi trecuse un halat de casă, iar în picioare avea papuci de pânză.

Când proprietăreasa şi zugravii pătrunseră a doua zi în forţă în camera ei, au constatat că cele 85 de kg ale doamnei Reeser fuseseră reduse la o masă carbonizată de mai puţin de 5 kg sub efectul unei călduri care distrusese totul, în afara craniului, a câtorva vertebre şi a piciorului stâng, care practic nici nu fusese atins de căldura ucigaşă. Fotoliul pe care şezuse nefericita vic­timă era ars complet. Nu au mai rămas din el decât arcu­rile metalice.

Incăperea în care femeia a murit în mijlocul acestui infern inexplicabil era în mod straniu neafectată de căldură.

La o înălţime de 2 metri de la podea se putea observa o linie de funingine depusă pe pereţi şi pe perdele. O oglindă de pe perete se crăpase din cauza temperaturii foarte mari. Ramele ferestrelor erau acoperite cu un strat gros de funingine.

Fotoliul, un lampadar aflat în apropiere şi o măsuţă fuseseră distruse. Sub fotoliu, pe covor, se putea vedea o mică arsură. Martore tăcute ale îngrozitorului eveni­ment erau şi rămăşiţele a două lumânări de parafină, aşezate pe o măsuţă de toaletă la o distanţă de circa şase metri de fotoliul carbonizat. Lumânările se topi­seră şi curseseră pe marginea măsuţei, lăsând fibrele moi nearse în suporturile lor. Efectele căldurii incan­descente erau numeroase şi’ foarte clare sub nivelul de doi metri al încăperii; dincolo de această linie, focul nu lăsase nici o urmă. Investigaţiile ulterioare au dat la iveală faptul că focul topise o priză din perete, la care erau conectate lampadarul cu picior şi un ceas electronic, producând arderea siguranţei şi oprind ceasul la ora patru şi douăzeci de minute. Soba de perete, care funcţiona cu gaz, era închisă. Ciudata moarte a lui Mary Reeser a pus autorităţile într-o mare încurcătură. Edward Davies, specialist în incendii al Consiliului National al Societăţilor de Asigurări a fost adus de la Tampa să cerceteze cazul. El a declarat: “Nu mă pot pronunţa dacă a fost vorba de un incendiu. Pur şi simplu nu ne putem da seama ce a produs acest eveniment”.

Marele expert intrase într-o mare încurcătură. Profesorul Wilton Korgmann de la Facultatea de medicină a Universităţii din Pennsylvania şi-a recunoscut şi el complexitatea în faţa acestui caz.

“Niciodată nu am mai văzut un craniu uman atât de micşorat din cauza căldurii incandescente ca cel al doamnei Reeser”, a declarat el. “Contrariul rămâne valabil. Craniile fie că se umflă peste măsură, fie că se sparg in mii de aşchii de os. E cel mai uluitor fenomen care mi a fost dat să-l văd”.

Să fi fost oare posibil ca doamna Reeser să fi fost lovita de un trăsnet?

Institutul Meteorologic nu a înregistrat în noaptea aceea nici o descărcare electrică în acel centru al oraşului St. Petersburg. Să fi adormit cu ţigara în mână şi să fi ars datorită aprinderii hainelor cu care era îmbrăcată? Experţii au fost de părere că pentru producerea afectului de incendiere la care a fost supusă doamna Reeser ar fi fost necesară o temperatură de 2500-3000 C timp de mai multe ore. Explicaţia cu îmbrăcămintea aprinsă cădea din capul locului; în locuinţă soba cu gaze era oprită şi nu mai funcţiona curentul electric deoarece Incendiul produsese un scurtcircuit şi siguranţa fusese arsă.

F.B.I.-ul a analizat cenuşa trupului şi a ajuns la concluzia că nu există nici un indiciu al folosirii vreunor lichide sau substanţe chimice pentru producerea arsurii.

Incurcate, autorităţile din St. Petersburg au fost constrânse să închidă dosarul acestui caz, dând publictăţii o concluzie neconvingătoare, alta decât cea ade­vărată, care ar fi trebuit să recunoască incapacitatea lor de a soluţiona misterul. Şeful poliţiei, J.R.Reichart şi Cass Burgess, şeful detectivilor au semnat o declaraţie in care se atribuia arderea fotoliului doamnei Reeser faptului că aceasta adormise cu ţigara în mână, fiind apoi, la rândul ei, incinerată, prin arderea propriei grăsimi corporale.

Ceea ce provocase în realitate groaznicul incident, nu vom şti poate niciodată, iar teoria îmbrăcăminţii aprinse de la ţigara cu care adormise în mână victima, inadecvată judecând după principiile cunoscute, este fără îndoială numai o ipoteză comodă. Din moment ce numeroşi oameni de stiintă si multe laboratoare de specialitate care au analizat cazul nu au reuşit să-l rezolve, cu siguranţă că nu avem motive să aşteptăm mai mult de la doi poliţişti, chiar dacă aceştia şi-au dat, fără îndoială, toată silinţa să o facă.

Ingrozitoarea moarte a doamnei Mary Reeser nu are, cu siguranţă, precedent în analele necropsiei. în ziarul englezesc Hampshire Adevertiser din 4 martie 1905 a apărut un articol despre cumplita moarte ce i-a lovit pe bătrânul Andrew Killy şi pe soţia sa în noaptea de 26 februarie sau în dimineaţa zilei următoare. Cei doi vârstnici locuiau într-o casă ţărănească din piatră în Butlock Heath, în apropiere de Southampon. In dimi­neaţa zilei de 26 februarie trecătorii au auzit scârtâituri şi bolboroseli venind din casa celor doi. Oficialităţile locale chemate la faţa locului au fost nevoite să spargă ivărul pentru a intra. Inăuntru îl găsiră zăcând pe podea pe domnul Killy, decedat în urma arsurilor, având trupul aproape în întregime carbonizat de un foc ce nu reuşise însă decât să pârlească uşor covorul de dedesubt. Soţia sa, învelită, arsese si ea de vie în uriasul fotoliu în care sezuse, la vreo sase metri de soţulei. Deşi fusese carbonizată, putea fi încă recunoscută, după spusele martorilor.Cum putuseră arde cei doi bătrâni fără ca locuinţa lor să fie distrusă? Autorităţile nu şi-au putut da seama, având foarte puţin timp la dispoziţie pentru a face investigaţii, întrucât casa însăşi a ars complet în noaptea aceea. Ziarul New York Herald din 27 decembrie 1916 a informat pe larg despre cazul lui Lillian Green, came­ristă, angajată la hotelul Lake Denmark, o staţiune situată la circa şapte mile de Doner, New Jersey.

Proprietarul hotelului, Tom Morphey, a fost trezit din somn de nişte gemete care atrăseseră atenţia raidului său. Nereuşind să-şi liniştească animalul, Morphey s-a ridicat din pat şi a început să caute sursa gemetelor. în cele din urmă, el a descoperit-o pe camerista: domnişoara Green, arsă şi muribundă pe podeaua camerei sale. Sub ea, pe podea, se putea observa o mică pată carbonizată; hainele femeii arseseră complet. Murise fără să poată spune cuiva ce se întâmplase. Autorităţile nu au putut înţelege niciodată cum un incendiu, care a fost în stare să mistuiască victima si îmbrăcămintea acesteia nu a afectat aproape deloc covo­rul pe care aceasta a fost găsită zăcând. Ziarul New York Sun din 24 ianuarie 1930 a relatat un caz şi mai uluitor. Doamna Stanley Lake din Kingston, New York, a ars de vie în împrejurări ciudate, iar ancheta parchetului, după ce a concluzionat că fusese vorba de un accident datorat unor cauze necunoscute, a adăugat: “Deşi trupul victimei a suferit arsuri severe, îmbrăcămintea ei nu a fost nici măcar pârlită”.

documentare Maddie Ancuta­

mai multe articole in Top Secret

 

 

 

 

 

 

Top Secret

Masacru in plin zbor

Published by:

masacru zbor 1932Iată o întâmplare cumplită rămasă secretă până acum. Masacru in plin zbor

Evenimentele au avut loc la sfârşitul verii anului 1939. După datele pe care le avem, un avion de transport a părăsit: baza navală de la San Diego la orele trei. La bord se aflau treisprezece oameni şi nu era vorba decât de un zbor de rutină în direcţia Honolulu. După trei ore de la decolare s-au primit semnele disperate din partea avionu­lui care în momentul acela survola Oceanul Pacific. Apoi radioul a amuţit.

După o vreme, s-a întors la bază de bine de rău şi a aterizat fortat. Personalul bazei s-a repezit spre aparat şi, cand a urcat la bord, a descoperit cu oroare doisprezece oameni morţi. Singurul supravieţuitor era copilotul care, deşi grav rănit, putuse să trăiască destul de mult ca să poată aduce înapoi avionul. Dar a murit şi el după câteva clipe.

Toate cadavrele aveau răni mari deschise. Lucru şi mai ciudat, pilotul şi copilotul îşi goliseră revolverele trăgând in ceva. Cartuşele au fost găsite în cabină şi aparatul era plin de un miros puternic de praf de puşcă.

Exteriorul avionului fusese grav avariat, de parcă ar fi fost atins de rachete. Personalul care urcase la bordul avi­onului s-a ales cu o boală de piele ciudată.

S-au luat imediat măsuri de securitate şi echipa de prim-ajutor a primit ordin să părăsească avionul. Trei medici ai armatei au primit sarcina să scoată cadavrele din carlingă şi să facă o anchetă.

Intreaga întâmplare a fost bine ascunsă. Cincisprezece ani mai târziu, un investigator, Robert Coe Gardner, a auzit despre ea de la un martor. Niciodată nu a fost eluci­dat misterul celor întâmplate în plin zbor în acea zi de septembrie a anului 1939.

Mai multe in Top secret