Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: teatru

Romani in lume

Fara teatru nu m-as mai simti cel care sunt

Published by:

actor romanFara teatru nu m-as mai simti cel care sunt”

 

Este de parere ca nimic nu se compara cu aplauzele (cele sincere desigur) primite dupa un spectacol. „Nimic nu se compara cu zambetul celui din fata ta sau cu hohotul de ras atunci cand il starnesti prin teatru. Acolo se petrec lucruri pe care nu le intalnesti in alta parte, in acele secunde, in acele minute viata capata alt sens”.

Destainuirile unui roman pentru care meseria nu este un „loc de munca” ci credinta.

Oana Grigore: V-ati inceput activitatea ca realizator de emisiuni culturale la Radio Son Sighisoara. De atunci au trecut destul de multi ani (1997). De ce ati decis sa renuntati la radio?

Nelu Roman, actor: Am facut parte din prima echipa care a avut menirea sa deschida primul post de radio local. O experienta de care imi amintesc cu mare drag si placere, dar si nostalgia unor intamplari mai putin placute din acea perioada. Atunci, lucrand ca redactor si realizator, am constientizat cata munca depui pentru o ora de emisie. Tot atunci am realizat la modul „rudimentar” desigur cum e sa pregatesti si sa aduci la cunostinta publicului, ma rog a ascultatorilor, informatia de ultima ora.

 N-as putea spune ca am „renuntat”. In acea vreme eram student in ultimii ani de facultate de teatru si a trebuit sa-mi urmez visul si desigur profesia pentru care eram pregatit. Sau cel putin asa-mi imaginam atunci.

Oana Grigore: In ce piesa va putem vedea acum? In ce proiecte sunteti implicat in prezent?

Nelu Roman, actor: Pentru moment am in pregatire trei spectacole : unul de teatru dramatic, unul de teatru poematic si unul de entertainment pentru luna viitoare, adica iulie, spectacole cu care cel mai probabil vom participa din nou in cadrul „Festivalului Sighisoara Medievala”. Deci sunt spectacole create special pentru acest eveniment petrecut in urbe in fiecare an. Voi participa desigur atat in calitate de regizor cat si in cea de actor. Iar in perioada imediat urmatoare desigur voi fi implicat in scrierea a cel putin unui proiect de teatru-forum. Nu pot sa spun cat de mult ma bucura sa pot lucra si in educatia nonformala, un domeniu fascinant si creator deopotriva, care ma tine intr-un contact perpetu cu tineri si adolescenti. De data asta spectacolul de teatru-forum va avea ca subiect violenta in scoli si licee.

Oana Grigore: Credeti ca sunteti nascut pentru teatru?

Nelu Roman, actor: Sincer, nu stiu. Teatrul a devenit intr-adevar si pentru mine ceva vital. Cert  e ca fara el nu m-as mai simti cel care sunt. Mi-ar fi extrem de greu probabil sa pot concepe c-as putea trai inafara lui. Marea suferinta a unui actor este sa ramana fara mijloacele de a se exprima. Pentru ca teatrul pentru un actor sau regizor este un mod de a exista, nu e o profesie, nu e un „loc de munca”, este credinta.

Oana Grigore: Va rog sa imi dati un raspuns cat se poate de sincer: In zilele astea mai exista vreun actor care traieste doar din teatru?

Nelu Roman, actor: La fel de sincer afirm ca da. Din pacate insa traiul lui este unul extrem. Atunci cand un actor este angajat intr-un teatru practic ii e foarte greu sa aibe un al doilea job. Asta restrange totul si conditioneaza desigur. Deci da, insa „traiul” este unul mizer.

Oana Grigore: Putem spune ca teatrul evolueaza?

AA AAA! Nelu RomanNelu Roman, actor: Nu stiu daca imi pot permite sa raspund unei astfel de intrebari, voi incerca totusi prin a spune ca teatrul desigur este viu, dinamic, apar tot felul de idei si „curente” novatoare. Asta ar demonstra probabil faptul ca teatrul evolueaza, pe de alta parte insa nu stiu daca nu cumva de fapt ne indepartam de ceea ce inseamna teatrul asa cum il stim. N-as vrea sa cred mai degraba ca distorsionam sau ca fragmentam idea de teatru. Noi forme de teatru aparute pana acum din cele cu care am intrat si in contact fireste, putine m-au convins ca le putem numi teatru.

Oana Grigore: Spuneti-ne cateva cuvinte despre teatrul din provincie vs teatrul din capitala. Sunt multi actori de teatru care nu sunt cunoscuti publicului larg doar pentru ca activeaza in provincie si nu in Bucuresti.

Nelu Roman, actor: Nu de putine ori teatre din provincie au demonstrat o calitate artistica de exceptie. Mult timp teatre considerate de prima calitate bucurestene au dat dovada de „oboseala” sau de „inexistenta” chiar.  Din punct de vedere a unui actor desigur cel din provincie porneste cu un „handicap”. El are sanse reduse de a se afirma in aceasta profesie cu adevarat. El ramane actorul din comunitatea in care traieste, asta il poate multumi sau dezamagi desigur. Apoi in provincie sunt putine teatrele care isi permit sa monteze spectacole care sa favorizeze marea creatie. Exista totusi cazuri care fac exceptie. Daca un teatru ca si institutie are norocul de un management cultural de calitate si cu viziune (ceea ce rar se intampla) si mai are si cativa actori care nu se duc doar la serviciu, sansele ca acel teatru sa „sclipeasca” sunt foarte mari. La fel si sansele actorului de care vorbim de a se afirma cu adevarat sunt la fel de mari. Sa nu uitam ca in provincie exista actori de prima clasa prin care nu se diferentiaza cu nimic ca si „profesie” de cei care evolueaza pe prima scena a tarii. Si spunand asta imi amintesc de cuvintele soptite pe care mi le-a adresat doamna Ileana Berlogea inmanandu-mi primul premiu la un concurs de interpretare Shakespeare si care-mi spunea : „Te astept pe marea scena a tarii.” I-am multumit extrem de emotionat si am baiguit ceva, parca de teama sa nu fiu auzit ca si vorbele ei soptite.

Oana Grigore:  Ce este Green Entertainment si cui se adreseaza?

Nelu Roman, actor: Green Entertainment este un ONG tanar ce activeaza in zona educatiei si a culturii. Vorbeam mai deunazi de teatru-forum, care este mai degraba un instrument de interventie sociala. Prin Green Entertainment promovam educatia nonformala, care din pacate inca este destul de fragila in Romania. Deci ne adresam atat adolescentilor cat si tinerilor si adultilor prin programe si proiecte ce deservesc comunitatea.

Oana Grigore: Cat de important mai este teatrul intr-o perioada in care totul se deruleaza intr-un ritm infernal?

Nelu Roman, actor: Teatrul a avut si isi are mereu locul sau. Chiar si in vremurile de restriste. Avem nevoie de teatru asa cum avem nevoie de muzica, de pictura, de arta in general. In acest ritm „infernal” cum il numiti omul din cand in cand are nevoie si de leacuri pentru suflet, in orice ritm veti gasi scurte momente de pauza, atunci in acele pauze putem gasi linistea. Aceasta liniste, aceste intretaieri de ritm pot fi uneori mai benefice decat orice. Si apoi teatrul trebuie regasit in educatia fiecaruia dintre noi. Desigur nu din educatie trebuie sa mergem la teatru, ci din placerea de a trai momente de exceptie, unice. Ca si la opera, nu ? 

Oana Grigore: Mai merg romanii la teatru, in conditiile in care ei au parte zilnic de un teatru televizat, din pacate?

Nelu Roman, actor: Interesant, nu ? Uite ca merg. Sunt spectacole care se joaca cu casa inchisa. Se pare ca in ultima vreme unii dintre noi au reinvatat ce inseamna un spectacol de teatru. Generatia mai tanara abia-l descopera, pe unii ii fascineaza, altii se rezuma la a viziona showurile tv care se adreseaza mai degraba celor cu vacanta multa si studii putine, daca la asta va-ti referit cand ati spus „teatru televizat”.

Oana Grigore: Cat de grea este viata unui actor intr-o tara care pare ca nu si-a gasit inca drumul?

Nelu Roman, actor:  Iar ma puneti in dificultate. Vorbim mai degraba nu de „viata”, ci… de supravietuire. Sa ne imaginam doar ca de cca 3 ani si ceva teatrele nu mai fac angajari, ci sunt silite sa gaseasca tot felul de subrefugii pentru a-si continua activitatea, iar salariul unui actor angajat este asa cum am mai afirmat, este unul mizer. Doar credinta in indeletnicirea lui si faptul ca inca se mai gaseste cine sa-l asculte il motiveaza sa mearga mai departe. Nimic nu se compara cu aplauzele (cele sincere desigur) primite dupa un spectacol. Nimic nu se compara cu zambetul celui din fata ta sau cu hohotul de ras atunci cand il starnesti prin teatru. Acolo se petrec lucruri pe care nu le intalnesti in alta parte, in acele secunde, in acele minute viata capata alt sens. In legatura cu a doua parte a intrebarii dvs se pare ca tara cel putin de peste 20 de ani incoace nu reuseste in nici un chip sa-si gaseasca „drumul”. Sa ducem un blestem in spate ? Desi nu am superstitii si nu cred in „conspiratii”, tind sa cred ca drumul de care vorbiti e infundat. Norocul nostru ca de multe ori ne luam in ras necazurile, insa si aici parca ne dam cu stangul in dreptul, facand bascalie de lucruri care trebuiesc tratate cu cea mai mare seriozitate.

mai multe articole Romani in lume

Oana Grigore

Romani in lume

Bucuria de a fi actor si om – cu si despre Simina Contras

Published by:

actrita ChicagoBucuria de a fi actor si om – cu si despre Simina Contras

Nu crede ca este nascuta pentru teatru. Stie ca este nascuta pentru a se bucura de viata iar ea a ales sa se bucure de viata, prin teatru. Practica singura meserie care, crede ea, iti da sansa sa fi copil chiar si la 80 de ani si sa fugi dupa fluturi cu aceeasi pofta.

Emigrata anul trecut in Statele Unite si stabilită in Chicago, Simina Contras este absolventa a sectiei de teatru a Universitatii”Lucian Blaga” din Sibiu, si fosta angajata a Teatrului “Radu Stanca” din Sibiu.

In aceasta saptamana vom afla cum intr-o lume electronizata si artificiala, teatrul este cea mai frumoasa forma de a fugi de realitate pentru a te ascunde intr-o lume de poveste care se desfasoara aici si acum, in fata ochilor tai cu oameni in carne si oase care plang si rad si te fac si pe tine sa plangi si sa razi, sa fi om, sa fi MAI om“.

 

Oana Grigore: De ce ati luat decizia de a parasi Romania?

Simina Contras: Am emigrat in Statele Unite in vara anului 2011 nu pentru ca mi-a fost foarte rau sau greu in tara mea ci pentru ca intamplarea a facut sa castig Loteria Vizelor pentru America iar tentatia a fost prea mare. America este si va ramane un mister, o ispita pentru orice european, parerea mea, de aceea am si renuntat la tot si m-am urcat in avion.

Oana Grigore: Anul trecut afirmati ca nu va intereseaza unde si in ce limba veti juca, ci mai degraba doriti sa aveti cat mai multe experiente, Chicago fiind un taram bun de explorat. Cat de mult v-ati schimbat punctul de vedere in aceasta perioada? Sau vi-l mentineti?

Simina Contras: Anul acesta 2011 fost un an bogat in experiente profesionale si personale pentru mine. Primul an ca emigrant nu e niciodata usor. Te rod indoieli, regrete, melancolii, vrei sa te urci in avion si sa pleci acasa la orice dezamagire etc. Am jucat totusi la 4 teatre, am facut doua roluri principale despre care ziarele si critica de teatru au scris numai la superlativ si pot sa spun ca sunt multumita de tot ce am realizat intr-un an in Chicago. Ma bucur ca joc, ca sunt pe scena si NU tin neaparat sa ajung la Hollywood, ci doar sa imi fac meseria cat mai bine cu putinta.

Oana Grigore: In ce piesa va putem vedea acum?

 

Simina Contras: Luna aceasta, decembrie, dupa cum am spus, fac un spectacol de Craciun pentru romanii din Chicago, o comedie de sarbatori “Seara de Ajun… in familie”, spectacol al companiei de teatru romanesc Ro Stage Theatre unde sunt co-director artistic. Donatiile la acest spectacol vor ajuta Trap Door Theatre, teatru unde sunt actor rezident, sa mearga in turneu in Romania la vara in 7 orase cu spectacolul “The Word Progress On My Mother’s Lips Doesn’t Ring True” de Matei Visniec. Spectacolul a fost regizat de Istvan Szabo, regizor si director la Teatrul National din Oradea, care a venit special la Chicago sa monteze un spectacol al dramaturgului roman Matei Visniec pt Trap Door Theatre. Ma bucur ca am avut ocazia si sansa sa fiu in acest spectacol si sa ma intorc inapoi acasa, la Sibiu, la Festivalul International de Teatru cu un spectacol din Statele Unite. Am fost norocoasa si abia astept turneul din vara ca sa imi reintalnesc colegii actori, prietenii si familia. Trap Door Theatre este a doua casa pt mine, un teatru orientat inspre Europa si teatrul european, printre singurele teatre din America care face turnee internationale si aduce regizori invitati din Europa sa regizeze la Chicago.

De curand am inchis spectacolul Titus Andronicus de William Shakespeare la Right Brain Project Theatre, unde am jucat Tamora, regina gotilor iar in primavara voi avea o alta premiera la Trap Door Theatre, un spectacol care celebreaza 20 de ani de la infiintarea teatrului si unde voi juca exact ceea ce sunt eu acum: An Alien

(un extraterestru…la propriu, nu la figurat).

Oana Grigore: Credeti ca sunteti nascuta pentru teatru?romanca in Chicago

Simina ContrasNu cred ca sunt nascuta pentru teatru. Sunt nascuta sa ma bucur de viata iar eu am ales sa ma bucur de viata, prin teatru. Cred ca e singura meserie care iti da sansa sa fi copil chiar si la 80 de ani si sa fugi dupa fluturi cu aceeasi pofta, cum spunea profesorul meu George Ivascu. Satisfactia asta de o clipa merita toate sacrificiile din lume. Cred ca toti actorii suntem putin “kamikaze” din punctul asta de vedere.

Oana Grigore: Credeti ca in zilele astea mai exista vreun actor care traieste doar din teatru?

Simina ContrasExista actori care traiesc doar din teatru, acasa in Romania, angajati in sistemul bugetar, pe un salar mic dar sigur care traiesc modest dar se bucura ca nu trebuie sa faca altceva decat ceea ce le place si ceea ce ii implineste. In America Guvernul nu sprijina cultura si teatrele iar unica modalitate a teatrelor mici de a supravietui este vanzarea de bilete si donatiile publicului iubitor de arta. Un spectacol prost, nu se va vinde iar producatorii si directorii vor pierde bani si prestigiu, de aceea nu se risca mult, ca si in Europa. Pe de o parte asta este bine deocarece oamenii de rand nu trebuie sa plateasca impozit pt un spectacol-esec al unui teatru subventionat de Stat, la care nu vor merge oricum pt ca nu au bani de cele necesare traiului cotidian, dara-mi-te de cultura. Pe de alta parte este rau pentru ca nu se merge mult in directia unui teatru de avangarda, de inovatie, experimental etc. ci doar in ceea ce este “caldut”, sigur, fara risc, comerial.

Oana Grigore: Cat de important mai este teatrul intr-o perioada in care totul se deruleaza intr-un ritm infernal?

Simina Contras: Dateatrul este important anume in acest ritm infernal al vietii de acum. Te dez-robotizeaza.! Nu stiu daca exista cuvantul acesta dar daca nu exista, il inventez eu acum. Intr-o lume electronizata si artificiala, este cea mai frumoasa forma de a fugi de realitate pentru a te ascunde intr-o lume de poveste care se desfasoara aici si acum, in fata ochilor tai cu oameni in carne si oase care plang si rad si te fac si pe tine sa plangi si sa razi, sa fi om, sa fi MAI om …

Oana GrigorePutem spune ca teatrul evolueaza?

Simina Contras: Teatrul ca si patinajul artistic este intr-o continua evolutie. Se auto-depaseste cu timpul, se auto-provoaca, inglobeaza din ce in ce mai multe arte si forme de arta: dans, muzica, acrobatie, scrima, arte martiale, contorsionism, lupte scenice, mers pe picioroange, jonglerie, arte plastice, etc. Actorul american de teatru nu are nici o sansa daca nu detine talente si aptitudini cat mai diverse si impresionante. Pe langa actor mai trebuie sa fie muzician si dansator, acrobat, sa danseze step, sa se bata ca si Jackie Chan, sa cante la cateva instrumente muzicale etc. Nu pot decat sa fiu fericita ca am avut o scoala buna de teatru la Sibiu si niste profesori minunati care m-au invatat ca fara munca sisifica nu poti fi actor! Fara talent, se mai poate! Ba chiar…exista cazuri!

Oana Grigore: Cat de grea este viata departe de tara unde v-ati nascut, ati crescut, ati jucat pentru prima data?

Simina ContrasViata departe de Romania e grea, fireste, pentru ca iti lipseste tot ce iti este cunoscut si drag in suflet. Tot ce ai iubit si apreciat, tot ce te-a format si ti-a dat aripi. Tot trecutul si oamenii la care ai tinut, locurile cunoscute, familia si prietenii. Cu toate acestea viata in America iti da atatea oportunitati incat te face sa uiti de dorul de acasa. In tara asta nu ai cum sa te plictisesti pt ca nu lenevesti niciodata, nu pierzi timpul, faci mereu ceva productiv. Deocamdata nici nu ma gandesc sa ma intorc acasa dar nu exclud posibilitatea. Radaciniile sunt acolo, indiferent unde am merge si ce am face cu viata noastra. Imi place ce am gasit in America dar nu am sa uit niciodata ce am lasat acasa si ma voi intoarce si reintoarce mereu acolo.

 

redactor Oana Grigore