Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: suflete pereche

Amintirile Evei

Dezamagirea

Published by:

dezamagire

Dezamagirea

continuarea sufletul meu ca un fluture

Am intrat in masina. Ploaia cadea furioasa. Strazile erau pustii. Tipatul noptii a fost  spart de mieunatul unei pisici vagaboande in cautare de adapost. Pentru cateva secunde m-am privit in oglinda. Aveam o privire ciudata. Ochii mei verzi straluceau aprins in noapte.

Tot ce s-a intamplat in seara asta a fost straniu. Nu ma asteptam sa vad asa ceva. M-am simtit rau. Am fost martor fara sa-mi fi dorit asta,  la o particica intima din viata ei. Aveam de gand sa flirtez cu ea, dar am vazut-o plansa si neajutorata. Am vazut ce nu vad ceilalti. Am vazut-o plangand pe treptele localului in ploaie, am vazut-o tremurand  si mai tarziu am citit-o. Nu mi-am dorit sa intru asa in viata ei, ca un hot. Stiam ca am un avantaj asupra ei.  Tocmai pentru ca am realizat importanta descoperirilor facute, am stiut  ca nu vreau acest avantaj pe care l-am obtinut absolut intamplator.

Mi-am pus capul pe volan si am stat nemiscat. Aveam zeci de ganduri, intrebari si nici un raspuns.

Eram acum inconjurat doar de zgomotul ploii. Zbarnaitul telefonului m-a trezit din ganduri.

In acel moment am  vazul cele 20 de apeluri pierdute ale Oanei.

Pff  Oana, am uitat de ea. Trebuia sa ne intalnim in seara asta. M-am uitat la telefon si am realizat ca nu am chef sa vorbesc cu ea. Am pornit masina si m-am dus spre casa.

Prin intunericul noptii mi-am continuat drumul spre casa. Apartamentul meu era  luminat. Intrigat am grabit pasii. Nu am reusit sa bag cheia in usa ca Oana mi-a si sarit in brate.

-Surpriza Vichi, mi-a spus Oana sarutandu-ma. Oana este una din iubitele mele. Nu o iubesc, ne distram reciproc si foarte priceputa la sexul oral. Gasculita, cateodata agasanta, desi e o fata buna. Are cei mai frumosi ochi albastrii pe care i-am vazut vreodata. Parul negru si carliontat. Picioare lungi, sani mari si un fund apetisant. Oana este o femeie sexi si-mi place la nebunie asta.

M-am uitat putin suparat la ea. Categoric ca nu aveam chef de miorlaielile ei.

-Buna Oana, am salutat-o sarutand-o pe frunte. Imi cer scuze ca nu te-am sunat legat de intalnire. Am avut o intalnire cu unul dintre clienti. Ti-am povestit ca am un nou local pentru care trebuie sa-l reamenajez.  Am vorbit cu el si i-am aratat desenele legate de amenajare.

-Baby, dar trebuia sa-mi trimiti macar un mesaj, chiar am fost ingrijoarat. Mi-a fost dor de tine, mi-a spus lipindu-se strans de mine.

-Oana stii bine ca nu ai de ce sa fi ingrijoarata. Nu am auzit telefonul, i-am raspuns pe un ton usor iritat.

-Vichi esti suparat? nu te-am vazut niciodata asa. Ai probleme la firma? esti cel mai bun arhitect din oras asa ca nu-mi fac griji pentru tine. Hai sa ne relaxam impreuna.

Nu i-as fi spus niciodat NU Oanei dar chiar nu aveam chef de ea in noaptea aia.

M-am dus in living si am deschis calculatorul.

Oana a venit dupa mine.

-Victor, ce s-a intamplat, stii ca poti sa-mi spui orice, mi-a spus asezandu-se in bratele mele. A inceput sa ma sarute si cu maini dibace, a inceput sa-mi dea jos camasa.

-Oana, am foarte multe de lucru in seara asta. Du-te si te culca. Vin si eu mai tarziu, i-am spus cu o voce sparta

Oana razand continua sa ma dezbrace. Brusc am privit-o si m-am intrebat ce naiba face femeia asta in casa si viata mea.

-Oana, am foarte mult de lucru si nu vreau sa ma deranjezi. Ori te duci sa te culci ori te duci acasa. Iti chem un taxi si pleci, i-am raspuns pe un ton taios.

M-am incheiat la pantaloni, m-am intors cu spatele la ea si am accesat site-ul Evei.

Oana s-a asezat in fata mea si a inceput sa strige la mine.

– Ma respingi ca sa citesti la ora asta site-uri, ce e asta, site porno?

Niciodata nu m-am purtat urat cu Oana, nu ma port urat cu nici o femeie, dar in seara aia, insistenta ei care altadata ar fi fost placuta, ma irita. Vroiam sa fi singur si linistit. Vroiam sa ma concentrez pe gandurile mele si nu, chiar nu vroiam sa fac sex.

-Alege Oana, pleci la tine acasa sau te duci in dormitor. Nu am vorbit sa vii in seara asta la mine.Vreau liniste. Nu am chef de sex in seara asta. Nu am chef sa stai langa mine. Lasa-ma singur! Nu vreau sa ma cert cu tine, dar niciodata sa nu mai vii la mine acasa fara ca eu sa stiu. Avem niste reguli si amandoi am fost de acord cu ele. Nu te vreau neinvitata la mine.

Fata Oanei s-a schimbat brusc. Probabil ca  este indragostita de mine. Mi-a mai spus in joaca ca ma iubeste si ca vrea sa-mi faca 4 baieti. Dar stie la fel de bine ca in prima zi ca nu o iubesc si nu este femeia pe care o sa o iau de nevasta.

-Victor lasa-ma sa te iubesc, vino in pat sa te relaxezi esti foarte tensionat, a continuat ea pe un ton  mieros.

Am luat-o de dupa umeri si am dus-o in dormitor.

-Oana, uita-te in ochii mei. Sunt obosit, nu ma asteptam sa te gasesc aici. Am ceva de rezolvat. Vreau liniste, este mult ce-ti cer?

– Bine Victor, ma duc sa ma culc. Te astept sa vii cand vrei tu. Te iubesc!

-Oana, te rog, nu-mi mai spune ca ma iubesti. Nu vreau sa fiu grosolan cu tine. Te plac, esti o fata extraordinara, ma simt bine cu tine. Dar nu te iubesc si nici nu o sa te iubesc. Asa ca fara declaratii de dragoste.

Noapte buna, am sarutat-o pe frunte si am iesit din camera.

M-am dus la calculator. Plin de emotii care imi strangeau stomacul deschid pagina unde am lasat comentariul.  Nimic. Nici un mesaj.  O strangere ascutita plecata din inima stranie mi-a strabatut fiinta. Ce naiba asteptam?  Este trecut de miezul noptii, poate imi va raspunde maine. Undeva, adanc in mine, speram sa gasesc mesajul de la ea.

M-am apucat sa rasfoiesc scrierile ei.

Am stiut ca am gasit o femeie cu sufletul ca un fluture. Nu am stat niciodata sa citesc atatea ganduri, randuri, atatea povesti de dragoste.

Sunt un barbat ocupat. Am o firma de arhitectura. Timpul meu liber este prin cluburi, localuri, cu femei ca Oana sau femei agatate in diferite localuri, intalnirii cu prietenii sau sport.

In mod obsedant dadeam refresh paginii unde era mesajul meu, in speranta ca voi primi mesajul de la ea.

M-am asezat pe pietrele reci. Ceata din mine ma inconjura. Vantul caldut imi imbratisa corpul cu mangaieri lungi si pretentioase. Dintr-o data, am uitat sa respir.

Te-ai asezat langa mine.
– Esti atat de frumos, ti-am spus, urmarindu-te fascinata. Te stiu, vii din copilaria mea. Printul in haine de argint.
Mi-ai luat capul in maini si te-ai uitat la mine. Ochii tai sticlosi mi-au sagetat gandurile.
Am intins mainile sa prind valul de spuma albastruie din care era facut trupul tau. Nu stiam ca te iubesc atat de mult. Mantia ti-a alunecat si mainile mele speriate s-au retras.
Rani mari, sangerande iti biciuiesc trupul albastrui. Ochii tai negrii ma privesc cu dragoste. Desi nu spui nimic stiu ca eu sunt vinovata de ranile tale.
-Te iubesc! iti soptesc timid
-Si eu te iubesc! Mi-ai luat palma si ai pus-o in dreptul inimi tale sau cel putin acolo unde eu cred ca e inima ta.
-De ce m-ai lasat sa-ti faca asta? te-am intrebat in timp, ce mana mea simtea ritmul nebun al inimi tale.
– Te iubesc!
– Te poti lasa ranit din prea multa dragoste? De ce ai venit acum? durerea din inima ta navaleste in mine ca o hoarda de cai salbatici. Mainile mele sunt pline de sange. Respir doar prin tine.
-Am venit pentru ca te iubesc! Imi plimbi mana pe trupul tau brazdat de rani adanci. Ca prin minune incep sa dispara una cate una. Si atunci am inteles. Fiecare rana a fost facuta de gandurile mele. De fiecare data cand am uitat de mine, eu te-am ranit.
-Ai stiut de la inceput ca sunt frumos si fragil. Eu te-am iertat! trebuie sa te ierti si tu. Ce-ti doresti?
-Nimic! Dintr-o data ranile ti s-au redeschis si mainile mele s-au umplut de sange. Atunci am inteles ca viata ta este in mainile mele.
-Vreau sa nu mori! ti-am strigat disperata
– Te iubesc! Nu voi muri decat daca tu ma vei lasa sa mor. Ajuta-ma sa nu mor. Suntem ca doua umbre, inlantuite care incep sa se topeasca impreuna.
– Este prea tarziu sa-mi mai doresc ceva! iti spun cu glas tremurand.
-Te iubesc si sa nu uiti asta niciodata! te privesc impietrita cum incepi sa dispari.
Nu mai simt decat frigul. Nu stiam ca iti poate fi atat de frig. Ultimul tau sarut ma ingheata. Stiam ca ai murit. Te privesc cu ochi reci, poti sa ucizi ceva ce iubesti atat de mult dar nu am stiut cat de simplu este sa o faci.
Mintea mea cauta solutii nebunesti.
– Te vreau inapoi, am nevoie de tine, nu ma poti parasi!. Cu miscari disperate iti ating corpul albastrui gandindu-te ca-ti voi vindeca ranile. Ma prabusesc peste tine.Vom muri impreuna. Asa cum ne-am nascut impreuna.
-As vrea sa rechem in mine starea aceea de fericire netarmuita, de euforie pura, de entuziasm deznadajduit care preludeaza o mare iubire. O iubire nemotivata. Fara obiect sau avand drept tel viata in sine, setea nepotolita de trairi, nostalgia fiorului aventurii. Vreau sa iubesc!
Simt cum incepi sa respiri si eu o data cu tine.
-Te iubesc! ranile tale incep sa dispara.
– Te iubesc sufletul meu, te-am iubit din prima clipa, dar nu am stiut ca te ranesc atat de mult.
-Stiu ca ma iubesti, dar nepasarea ta fata de tine m-a ranit cum nu m-a ranit nimeni altcineva. Este vremea sa ma iubesti pe mine pentru tine.
– Invata-ma! pentru ca eu nu mai stiu. Stiu multe, dar nu stiu sa iubesc! Nu mai stiu sa iubesc, soptesc pierduta.
– Trebuie doar sa ma urmezi.
In gandurile mele se aude ecoul cuvintelor tale. Te voi urma! vreau sa iubesc, mintea mea repeta frenetic gandurile tale.
Si incep din nou sa respir. Iti simt respiratia fierbinte pe buzele mele, ranile tale se vindeca. Sarutul tau prelung si dulce imi infioara mintea si sufletul.
Stiu ca voi trai! Stiu ca voi iubi! Stiu ca te voi iubi! Stiu ca ma voi iubi!
M-ai invatat sa respir din nou! Ne contopim. Simt cum ma patrunzi si ma cuprinzi. Ma uit din nou la mainile mele.Sunt pline de petale de trandafiri rosii.
Ma trezesc pe aceleasi pietre reci.
Te iubesc dragul meu suflet albastrui !

Am adormit cu capul sprijinit pe brate, visand la sufletul ei ca un fluture albastrui.

26.06 ora 10.00 am

Simt miros de cafea proaspata. Este atat de bine. Oana imi maseaza spatele sarutandu-ma pe ceafa.

– Buna dimineata Victor, te-am asteptat. Ti-am pregatit cafeaua, imi spuse zambind atat de fermecatoare.

M-am uitat la ea de parca as fi vazut-o prima data.

-Buna dimineata Oana, i-am raspuns zambind. Imi cer scuze pentru aseara, eram obosit, nervos, iritat.

-Victor, si mie  imi pare rau ca am venit la tine fara sa te anunt. Dar imi era dor de tine mi-a spus aplecandu-se peste mine in dorinta de a ma saruta.

In acel moment  a atins tastatura. Dintr-o data pagina s-a deschis.

Am impins-o pe Oana din fata calculatorului sa-mi citesc mesajul.

Am ramas privind tacut pagina goala, fara nici un mesaj. Brusc dezamagirea mi-a cuprins inima. Asteptam mesajul ei.

Cred ca incep sa o iau razna, imi spun in sinea mea. Ce astept? Ce mesaj astept? De ce il astept?

-Oana, trebuie sa plec la birou. Ma duc sa fac un dus, sa ma schimb. O sa mananc in oras. Daca vrei sa te duc acasa spune-mi.

Ma indrept cu pasi hotarati spre baie.

Dau drumul la dus. Apa fierbinte ma relaxeaza. O las sa curga pe mine. Parca imi spala si gandurile.Imi alunga oboseala din trup. Ma simt mult mai bine.

Ies de la dus, ma imbrac. Ma duc la calculator. Oana a inchis calculatorul. Mai bine imi spun in gand.

La ora 13.00 ma duc la intalnirea pe care o aveam cu clientul meu. Nu m-am mai apropiat de calculator desi eram aproape obsedat sa-l deschid. Brusc un gand relaxant imi trece prin minte. La ora 18.30 voi fi la local  si o voi astepta acolo.

Cu gandul asta ziua a trecut foarte repede.

La ora 18,30 savuram un pahar cu vin rosu, priveam lumea din jurul meu, eram atent la discutiile care ma inconjurau.

ora 19.00 Simt cum emotiile ma cuprind de parca as fi la intalnire.  Fixez usa sa o vad. Sunt Curios cum se va imbraca azi. Cum o sa fie machiata, ce pantofi o sa poarte, daca va zambi. Imi e dor sa o vad cum isi musca buzele cand scrie.

ora 19.30. Ma uit spre usa insistent.

ora 20.00 ies afara sa fumez o tigara. Asteptam sa o vad pe scari.

ora 21.00 ma duc la masina si plec spre casa.

Nu a venit.

ora 22.00 Deschid calculatorul. Deschid pagina. Nu am nici un mesaj. Nu am nici un raspuns. Iar ea nu a mai scris nimic.

Privesc in gol, avand un singur gand in minte

Unde este Eva?

 

continuare: Resemnarea

mesaje de dragoste

Maddie Ancuta

copierea sau preluarea oricarui text sub aceasta semnatura este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintirile Evei

Sufletul meu ca un fluture

Published by:

poveste de dragoste

Sufletul meu ca un fluture

Cap 1

Continuare Saruti asa cum scrii

Nu am realizat ca este atat de greu sa trimiti un mesaj.

Privirea mi-a ramas intepenita pe monitor. Ma uitam in jur in ideea ca voi gasi o sursa de inspiratie, o vorba, un gand de care sa ma agat.

Nimic. Eram gol. Tot ce scriam mi se parea stupid si neinspirat. Stergeam scriam, iar stergeam, iar scriam. Incepusem sa ma infuri pe mine. Citeam mesajele celorlalti la care ea raspundea cu o repeziciune fantastica. Continua sa scrie fara sa se uita nici macar o secunda in jur, ca si cum nimeni nu ar fi fost acolo.

Nu vroiam sa spun: ” Buna sunt Victor, ce mai faci, imi place cum scrii. Felicitari!” Stiam ca trebuie sa ma leg de ce scrie ea. Vroiam sa scriu ceva care sa-i atraga atentia.

In ciuda zgomotului de care eram inconjurat o simteam foarte bine, de parca as fi fost in ea.

Nu sunt genul de barbat care crede in dragoste la prima vedere si nici nu cred in sufletul pereche. Am  30 de ani cred doar in femeie, in sexul ei, atingeri si orgasme.

Ii priveam chipul dulce si delicat. Pielea alba si matasoasa pe care doream sa o ating. Buzele moi pe care si le musca din cand in cand. As fi vrut sa fiu gura care o atinge. M-am surprins gandindu-ma ca nu am mai privit si nu m-am mai gandit de foarte mult timp in acest mod la o femeie

Sunt barbat si-mi plac femeile frumoase, femeile fierbinti, femeile de care nu trebuie sa ma rog foarte mult pentru o partida de sex. Privirea aluneca prin restaurant la femeile din jur. Le privesc de data asta fara prea multa emotie. Ochii mei se duc din nou spre Eva, neobservand momentul in care a raspuns la telefon.

Zambetul de pe chip i-a disparut brusc. A inchis telefonul si a ramas nemiscata. Dintr-o data am simtit cum  o durere imi sageteaza trupul.

O vad nemiscata, rece, cuprinsa de o tristete imensa care i-a sfasiat chipul fermecator si vesel de mai devreme. Ochii sunt plini de lacrimi. Se ridica incet, brusc garbovita, indreaptand-se spre iesire. In urma ei ramane laptopul deschis, hartiile, geanta, telefonul. Tot. O parte din viata ei ramand accesibila tuturor celor care ar fi vrut sa vada ce este acolo.

Privirea mea a insotit-o pana la usa. Doream sa ma duc dupa ea sa o iau in brate. Dintr-o data nu mai avea nimic din femeia puternica pe care o vazusem de atatea ori.

Am hotarat sa ma duc dupa ea, gandindu-ma ca poate este totusi  mai simplu sa incerc sa vorbesc cu ea direct si sa renunt la planul meu.

Afara ploua. Era asezata pe treptele localului. Lumina felinarului era calda si o invaluia discret. Primul lucru pe care am vrut sa-l fac a fost sa ma asez langa ea, dar am ramas in picioare, privind-o discret. Mi-am aprins o tigara, in timp ce monologul gandurilor mele imi spuneau ce ar trebui sa fac. Privirea se furisa de la fumul tigarii la Eva.  Daca mi-ar fi aruncat o privire, un gest mic care sa-mi arate ca m-a vazut.  Nu m-a privit nici macar o secunda, intepenita fiind in gandurile ei. Ploaia continua sa cada.  Tremura de frig. Stiam ca plange. Si-a luat capul in maini si a stat nemiscata minute intregi. Dintr-o data s-a ridicat. Ochii ii erau plansi . A trecut pe langa mine fara sa-mi arunce nici o privire si a intrat in restaurant.

S-a dus la laptop si a inceput sa scrie. M-am intors si eu la masa mea. Am continuat sa o privesc incercand sa ghicesc, evident uimit de evenimentele la care participam fara ca ea sa banuiasca ca cineva din localul acela o urmareste.

Din cand in cand se oprea sa-si stearga lacrimile. Se oprea si  probabil ca recitea ce scria. Nu s-a oprit din plans.

M-am uitat pe pagina ei sa vad ce scrie, sperand ca voi prinde ceva din ce s-a intamplat.

“In seara asta sunt trista. In fiecare seara sunt trista dar, in seara asta mai mult ca niciodata.

 Niciodata nu am inteles placerea unora de a prinde fluturii. Imi amintesc cand eram copil, alergam dupa fluturi, ma bucura jocul lor printre flori, culorile lor pastelate. Alergam fericita impreuna cu ei si printre  ei.

Stiam ca daca as pune mana pe aripile lor nu ar mai fi putut sa zboare si ar fi murit.

Nu am prins niciodata fluturi si nu i-am prins cu  ac in insectar.

Cum poti ucide ceva care iti umple sufletul de bucurie si ochii de incantare?

 Stiu ca multi o fac. Ucid fluturi si mai tarziu ucid suflete

Trec peste oameni si peste fluturi cu bocancii grei ai nepasarii.

Si fluturii plang cand le rupi aripile si le curmi zborul.

Nu stiu cum este sa ucizi zborul cuiva, dar stiu cum ma simt acum cand aripile mi-au fost taiate.

Te-ai intrebat vreodata cum arata sufletul tau? Eu m-am intrebat adeseori…

Sufletul meu este ca un fluture. Este atat de usor de ranit…

Sufletul meu moare pentru ca cineva a pus mana pe el si i-a rupt aripile. Vreau sa zbor si nu mai pot”

Am ramas cu ochii tinta la cuvintele ei. Privirea mea alerga intre ea si  randurile scrise.

Am privit-o cum inchide laptopul isi strange lucrurile si pleaca. Nu mai plangea, parea calma si linistita. S-a indreptat cu pasi obositi catre… nu stiu desi as fi vrut sa stiu. Nu am mai urmat-o

Fluturii nu mai pot zbura daca le sunt atinse aripile. Zborul lor este frant.

Un suflet chiar daca este ranit nu moare. Intotdeauna va exista perechea lui care va fi alaturi de el sa-l salveze. Sufletul tau a fost ranit de un suflet  care nu i-a fost predestinat sa-i aduca bucuria si implinirea

Victor

Mesaj trimis.

Mi-am strans laptopul si am plecat acasa.

Stiu ca este ridicol si nu se potrivea cu imaginea de barbat cuceritor.

Am realizat ca incep sa ma indragostesc de o femeie care isi descrie sufletul ca fiind  un fluture.

Asteptarea. Dezamagirea.

mesaje de dragoste

Maddie Ancuta

preluarea sau copierea oricarui text sub semnatura autorului este interzisa

 

 

 

 

 

 

 

Mesaje de dragoste

Vino, sa mai pot regasi drumul spre mine !

Published by:

secretele dragostei“Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,să merg constant înapoi.
Te-aş întîlni printre amintiri şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş tîrî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovaţi”  Octavian Paler

N-aveam de gand sa vorbesc cu nimeni despre ce traisem la un moment dat. Mi se par lamentabile acele persoane care imediat ce intalnesc o veche cunostinta ii pun acesteia pe tava toate intamplarile ce le-au trait de la ultima intalnire. E o chestiune de intim, de divin. Nu poti imparti cu nimeni coltul de rai sau coltul de iad cu care ai fost blestemat. Chiar ma gandeam zilele acestea, ca viata este creata din crampeie de rai si crampeie de iad; nu cred ca beneficiaza nimeni numai de rai dar nici numai de iad. Se intercaleaza. Dar nici una nici alta, nici raiul dar nici iadul nu pot fi considerate binecuvantari, nu-i asa? Le vad ambele ca pe blesteme. Sunt complexe, sunt dureroase, sunt morbide.
Ma numar printre … defapt este ridicol, nu pot gandi atat de parsiv sa cred ca sunt printre putinii care au gustat raiul. NU! Sunt doar printre aceia care au gustat raiul in cel mai dureros mod.

Gandesti ca raiul e plaiul dragostei? Gresit! Am gustat iubirea divina in cel mai adanc si intens mod. De ultima data cand ne-am intalnit, am trait o dragoste atat de dureroasa incat cred ca s-a inradacinat in ADN-ul meu. Crezi ca o astfel de iubire este predestinata?Crezi ca eu si el pentru asta ne-am nascut? Ca era undeva scris sa fie asa? Era undeva scris ca singura noastra importanta in vastul cosmos e sa ne iubim? Crezi? Crezi ca cerul a fost desenat ca noi sa avem ce privi? Crezi ca vantul a fost creat doar ca sa ne poarte pe noi? Crezi ca frunzele cazute toamna isi aveau ca singur scop formarea cararii pentru talpile noastre in fuga spre intalnire? Crezi ca florile au fost create doar ca ofranda pentru daruirea mea? Crezi ca marea s-a revarsat doar ca sa imi spele secretele trupului? Care secrete? Fiecare mangaiere, fiecare sarutare si apoi fiecare respiratie … toate au ramas impregnate in pielea mea.

Ti-am zis ca am cunoscut acea dragoste cu incarcare in genetic. Se facea ca era toamna …cred ca fusese de fapt prima toamna din viata noastra, cred ca atunci ne-am nascut. N-am fi avut cum sa traim unul fara altul pana atunci, astfel cred ca ce a fost inaintea noastra era doar preludiu, pregatirea acestei iubiri, undeva in neant. Era toamna dupa cum iti spuneam, si-am vazut un chip … nu era obisnuit, nu era din multime, nici diferit nu era. Era EL si atat. A ramas A ramas acelasi chip. Ani. Un nume. Dar stai! I se mai potriveste numele? Acum?!cred ca nu! Ce I s-ar potrivi? Mihai?! Calin?! Sergiu?! Dragos?! Nu ….a devenit defapt nepamantean, a devenit divin. Am devenit ceea ce Creatorul planuise, superiori statutului de vietati, am devenit un el si o ea, fara nume si fara care ne-am format. Vezi urmele mele pe inima ta?!

Incepusem prin a-ti spune ca am intalnit dragostea, am vazut-o, am mirosit-o, am gustat-o de la prima clipa. Am stiut ca e a mea si pentru mine. Am inteles atunci de ce fusese creat el, i-am inteles perfect rostul. Nu intelege in cuvintele mele o aroganta, nu sunt aroganta. Dar stiam, fusese creat ca sa ma completeze, sa ma umple, sa ma goleasca, sa ma umple iar, sa ma intregeasca dupa ce urma sa ma sfarame. Si sentimental era placut, era o usurare. Era ca ultima suflare pe patul de moarte dupa ce ai fi stiut ca ai reusit. Si reusisem, il gasisem. Cand zburam, ingerii ramaneau muti de uimire. Timpul incremenea. Cosmosul se surpa intr-un abis al tacerii, acea tacare nu morbida, nu de moarte ci o tacaere de implinire. Tacerea mamei dupa ce a cunoscut nasterea. Tacerea tatalui dupa ce si-a primit pruncul in brate. 
A iubi nu inseamna a fi fericit. A iubi inseamna a alege sa ramai captiv unui blestem, este suferinta, esta tanguire, este neliniste. De ce sa iubesti atunci? Exista un singur motiv: acelasi motiv pentru care mana se alatura pielii. A iubi inseamna a sti sa nu fii singur. Căci a nu fi singur înseamnă, poate, a şti să te dăruieşti. A şti să renunţi la trufia de a te considera cel mai important adevăr al lumii. Rostul singurătăţii e să ne pregătească pentru această iubire, s-o visăm şi să ajungem la ea prin puterile noastre. Tot ce e firesc este obişnuit, nimic nefiresc în a fi obişnuit, în a fi om, în a fi maşină. Dar şi maşinile mor, mai ales maşinile mor! Ceea ce rămâne după moartea maşinii, este doar o amintire a ceea ce ea a fost cândva. Nimeni nu poate ierta o astfel de maşină că a fost, pur şi simplu o maşină. Dar oricine poate ierta o maşină care s-a aprins singură şi a ars în propria-i pasiune, devenind o fiinţă.

Nimeni nu poate ierta obişnuitul, dar oricine îl poate iubi pe cel care a devenit neobişnuit.
Au trecut milenii sau au trecut doar secunde; insa ce importanta are daca am trait acea clipa … clipa noastra.

 

Alexandra Stresina-Londra