In urma cu doua zile vorbind cu prietena mea, am aflat ca este posibil sa mai pot cumpara bilete la Paralympic games London 2012.
Asa ca am inceput sa caut bilete, am gasit pentru ziua de ieri, doar la evenimentele de seara.
Am cumparat.
Ieri dupa un drum de o ora si jumatate am ajuns la Excel, una din locatiile unde inca se tin jocurile pentru persoanele cu dizabilitati
Eram convinsa ca voi fi impresionata de ce voi vedea.
Va spun ca la un moment dat mi-a venit sa plang.
Am stat cateva ore admirand, puterea, increderea, determinarea, lupta cu o soarta mai putin fericita.
Infruntarea destinului cu demnitate si curaj.
Am vazut INVINGATORI!
Asteptand sa intru la meciul de volei, la coada uriasa de oameni care asteptau sa vada un meci de volei incredibil, era si o coada paralela cu oameni in carut care asteptau sa intre. Printre cei in carut, o fetita de aproximativ 9 ani adorabila.
Am privit-o minute bune, asa cum am privit cu atentie pe toti cei din jurul meu.
Oamenii acestia mi-au dat o lectie de viata, ne dau o lectie de viata in fiecare zi.
Avem doua maini, doua picioare, nu avem nevoie de nimeni sa ne mute dintr-un loc in altul sau sa ne dea mancare in gura sa ne duca la baie sau sa ne spele.
Ce vad eu aproape zilnic pe depresivul de acum Face Book?
Oameni care se vaita, ca aia nu merge, ca viata este grea, ca soarta este cruda, ca ziua de luni e grea, ca ziua de miercuri este imposibila, ca traficul este insuportabil, ca mancarea este rea, ca biletele la film sunt prea scumpe, ca rochia nu sta bine, ca femeile sunt asa, ca barbatii sunt pe dincolo, plangeri, nemultumiri etc
Ce minunat ar fi daca lumea ar vedea cat este de norocoasa este si ar MULTUMI pentru tot ce au.
Oamenii pe care i-am vazut ieri i-am vazut zambind, aplaudand, mergand singuri ajutati de carucior sau ajutati de insotitori.
Acesti oameni sunt puternici, isi traiesc viata cu demnitate, o infrunta cu zambetul pe buze.
Sunt convinsa, ca poate nu au inteles de la inceput, au plans, au suferit, dar au inteles in cele din urma ca Dumnezeu le-a dat o putere speciala, ca ei sunt cu adevarat oameni speciali.
In cel mai frumos si pozitiv sens. Sunt oameni cu adevarat speciali, care merita aplaudati, respectati, sustinuti de noi, acestia cu doua maini, doua picioare, coordonare si creierul intact, creier pe care unii refuza cu hotarare sa-l foloseasca.
Imi doresc sa am puterea lor fantastica, incredibila.
Priveam sportivii de ieri si siguranta lor. Sunt convinsa ca erau extrem de emotionati. Este crunt sa incerci sa-ti controlezi corpul si sa-l faci sa te asculte.
Am vazut patru sporturi: boccia, spada, haltere si volei.
Efortul lor, putere de concentare si coordonare a fost fantastica, dorinta de lupta si mai ales increderea in ei este o lectie pentru fiecare din noi.
Unii dintre ei s-au nascut cu diferite probleme, altii au suferit accidente sau au fost loviti de boli crunte.
Oamenii astia infrunta curajosi toate piedicile si merg mai departe dandu-ne noua celorlati o lectie de viata.
Imagineaza-ti ca picioarele nu te ajuta si cu toatea astea tu continui sa alergi, sa bati mingea, sa razi si sa dansezi.
Imagineaza-ti ca jumate din creierul tau nu functioneaza corect si ca foarte greu iti poti controla corpul.
Imagineaza-ti ca poti vorbi doar cu ochii.
Poti sa-ti imaginezi asta? Ok este minunat.
Atunci iti dai seama ca ai tot ce trebuie sa ai o viata asa cum o doresti
Este deja prea mult sa continui sa te plangi de viata pe care tu o ai si pe care tu ti-o faci.
Las fotografiile si filmuletele facute ieri sa vorbeasca in locul meu.
Unele filmulete sunt tremurate pentru ca efectiv sala a inceput sa se cutremure la aplauzele, zgomotele din sala de sustinere a sportivilor.
Ma inclin cu respect in fata voastra!
Va aplaud asa cum am facut si ieri.
Sunteti oameni speciali!
[cincopa A8FAc9KZxRhP]
Maddie Ancuta-Londra
