Alerg! Este dimineata si cerul negru ma apasa cu intunecimea lui. Fug de mine, de tine, de gandurile mele.
Gandurile ma ploua.
Ploaia imi spala fata, ascunzadu-mi lacrimile.
Alerg cu incapatanare, fara sa privesc in jurul meu. In departare se aude sirena politie, plansetul unui copil. Pasii mei se aud clar pe caldaramul ud.
Cu pumnii stransi si inima batandu-mi nebuneste continui sa alerg.
Trec printre picurii de ploaie .
Gandurile mele se aseaza in fata mea cu incapatanare , nu le pot depasi, nici macar nu le pot ajunge.
Le vad in fata mea dantuind ca intr-o hora nebuna. Nu vreau sa le vad, nu vreau sa le simt, nu vreau sa le gandesc , dar ele se incapataneaza sa ma calauzeasca obsedant.
Alerg???? de fapt continui sa fug.
M-am trezit cu dorul de tine.
In urma mea se aud pasii mei pierduti si strigatul frunzelor strivite .
Dintr-o data ma opresc. Ma privesc si vad ca ploaia s-a oprit si ea.
Lacrimile nu mai curg.
Trag aer adanc in piept incercand sa imi redobandesc suflul.
Ma uit sprea geamul tau.
Am fugit de tine sau am fugit spre tine?
Cu privirea curioasa incerc sa te vad dincolo de perdelele trase.
Imi fac curaj si urc in goana treptele. Vreau sa ciocanesc la usa si nu pot. De ce as face asta? De ce ti-as face asta?
Ma intorc si incep sa cobor repede treptele.
Ma opresc aducandu-mi aminte dorul din sufletul meu.
Ciocanesc la prima usa.
Un batranel simpatic si cu chef de vorba imi deschide usa.
-Buna dimineata! i-am spus
-Buna dimineata domnisoara, mi-a raspuns batranelul. Pot sa va ajut cu ceva?
M-am uitat la el, profund dezorientata nestiind ce sa-i spun. A fost un gest nebun sa-i sun la usa. Dupa 10 secunde de tacere i-am spus timid.
-De fapt da, chiar puteti sa ma ajutati. Vreau sa scriu o scrisoare. Am nevoie de un creion si o coala de hartie. M-am oprit privindu-l fix pe batranel. Ma privea curios si teribil de amuzat.
In spatele sau se vedea o oglinda iar in oglinda ma vedeam pe mine
Eram in costumul meu de sport, transpirata , rosie la fata. Parul ciufulit era in toate partile.
Ciudata aratare, ma mir ca mi-a deschis usa si vorbeste cu mine, mi-am spus razand in sinea mea.
Batranelul mi-a inchis usa in nas.
Am ramas descumpanita in fata usi pregatindu-ma sa plec chiar in momentul cand i-am auzit pasii tarsaiti pe podea.
Mi-a deschis usa si mi-a intins creionul si cateva coli de hartie.
-Multumesc ca mi-ai ciocanit la usa. De doua saptamani nu am mai vorbit cu nimeni. Vrei sa intri in casa sa scrii? mi-a spus cu vocea resemnata dar in care se simtea speranta.
Gandurile continuau sa danseze nebuneste. Vroiam sa fiu doar eu si cu tine. Iti datorez asta.
– Nu pot acum. Trebuie sa scriu o scrisoare, dar maine daca vreti vin si putem merge sa bem impreuna un ceai sau o cafea. Aduc si niste prajiturele, i-am spus zambind , inima strangandu-se dureros la auzul cuvintelelor lui. Singuratatea si batranetea sunt haine teribil de greu de purtat
Creionul a inceput sa mi friga mainile. Inima imi batea din ce in ce mai repede. Stiam ca trebuie sa-ti scriu.
M-am apropiat de batranel si i-am luat in mainile mele, mainile sale batrane si tremurande.
-Promit ca maine la ora 10.00 sunt aici . Dar acum trebuie sa scriu, cineva pe care -l iubesc asteapta aceasta scrisoare, i-am spus zambindu-i cu emotie. Acum trebuie sa plec, dar maine sunt aici.
M-am intors si am urcat scarile. Din spatele usii apartamentului tau nu se auzea nici un zgomot.
M-am asezat turceste cu spatele lipit de usa.
Cu mainile tremurand de emotie am inceput sa scriu. M-am oprit putin uimita la literele asternute pe hartie. De ani de zile nu am mai scris o scrisoare folosind un creion si coli de hartie.
” Te-am visat! M-am trezit din visul in care eram impreuna, desi nu as fi vrut sa ma trezesc. Eram in siguranta cu tine. M-am trezit cuprinsa de dorul tau. In visul meu mi-ai scris un mesaj pe care nu am reusit sa-l descifrez. Desi eram aproape de tine, imi era aproape imposibil sa te ating. Vroiam sa inteleg ce-mi spui. In vis mi-ai spus ca o sa-mi trimiti un mesaj si eu voi intelege tot. Am plecat, asteptand mesajul tau. M-am trezit. M-am imbracat, am iesit sa alerg si m-am trezit in fata usii tale.
Stiam ca nu sunt perfecta, dar nu m-a interesat asta niciodata.
Stiam sa ma mint si ca ma mint ca sunt fericita.
Dar nici asta nu m-a interesat niciodata.
Stiam ca am o viata normala, desi stiam ca nu asta era viata pe care as fi dorit sa o traiesc, dar ma obisnuisem cu ea.
Stiam ca mi-am pus pe fata masca unei femei fericite, masca se potrivea perfect cu fata mea, cu machiajul sau hainele mele.
La un moment dat am ajuns sa o port si noaptea.
Nu ma deranja sa o port, facea parte din viata mea.
Intr-o zi m-am trezit ca nu mai pot sa plang si asta din cauza mastii. Lacrimile mi-au inundat sufletul, mi-au mocirlit intreaga fiinta.
Pana cand intr-o zi privirea mea s-a oprit sa se odihneasca in intunecimea privirii tale.
A fost prima data cand mi-am dorit sa fi fost perfecta.
Atunci am simtit prima data ce inseamna sa fi in siguranta.
Nu stiu de ce sunt azi aici in fata usii tale. De fap stiu, am venit sa-ti spun printre altele: “La multi ani, Victor! In vis mi-ai reamintit ca este ziua ta azi.
Stiu ca nu ai fost pregatit pentru ce ai aflat despre mine. Nici eu nu am fost pregatita sa-ti spun.
Stiu atat de multe, dar o data cu trecerea timpului realizez ca stiu din ce in ce mai putine.
Cand te-am cunoscut eram o femeie frumoasa cu o viata imperfecta, cu inima plina de cicatrici.
Aseara m-am bagat in pat indiferenta, asa cum fac de ani intregi. Mi-am luat cartile sa citesc, cu ochii mintii imi trasam drumul catre linistea sufleteasca.
Am ras tampit la filmele pe care le-am vazut.
Am adormit si dupa foarte mult timp te-am visat.
Victor, viata mea este la fel de imperfecta ca atunci cand te-am cunoscut si te-am privit intamplator dansand cu o femeie. In timp ce danseai privirea ta s-a fixat pentru totdeauna in sufletul meu.
Singurul lucru perfect din mine este sufletul meu.
Si este perfect din momentul in care te-a intalnit.
Imi este teama.
Nu, nu-mi este teama pentru mine, nu am nimic de pierdut. Ce as putea sa mai pierd? Sunt pierduta de ani.
Imi este teama pentru tine. Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva nu-i faci rau. Doresti fericirea lui. Iti amintesti cosmarurile mele? Cand te visam plangand, ma tineai in brate si tu erai plin de sange?. Nu le mai am. De luni intregi nu le mai am.
Nu vreau sa ti se intample nimic rau.
Am fost uimita de visul meu de azi noapte.
Pasii mei alergand m-au adus in fata apartamentului tau. Am cerut vecinului tau de la apartametul 6, coli si un creion. I-am promis ca maine vin sa bem impreuna un ceai.
M-am asezat in fata usii tale si am inceput sa-ti scriu
Am venit sa te rog sa ma ascunzi in tine. In tine ma simt in siguranta, ma simt completa. Stafiile trecutului dar mai ales cele ale prezetului ma urmaresc.
Imi e dor de vocea ta. Nici nu am stiu cat imi este de dor de vocea ta, de privirea ta care-mi citeste gandurile, de mainile tale puternice care ma strang ocrotitor la piept.
Vreau sa ma ascund in tine si sa nu mai plec niciodata.
Te iubesc, Alexandra!”
Am impachetat scrisoarea si am sunat la usa.Nici un zgomot.
Am plecat. Dintr-o data se aude usa deschizandu-se si vocea Oanei care iti spune. “Victor ai o scrisoare”.
Am deschis usa blocului si am inceput sa fug din nou. Nu mai ploua. Lacrimile au inceput sa-mi pateze tricoul. Cu pumnii stransii si inima batandu-mi nebuneste continui sa alerg.
Telefonul suna. Ma opresc.
Nu vreau sa-ti raspund.
Continui sa alerg.
Ma opresc sa mi citesc mesajul.
“Ai un mesaj vocal Alexandra. Victor”
Imi ascult mesajul
” Doar in mine esti in siguranta. Ai incredere in mine, opreste-te din goana ta nebuna. Si sufletul meu este intreg de cand te-a cunoscut Alexandra. Te iubesc! si mie imi este dor de vocea ta, de intreaga ta fiinta. Lasa-ma sa te pastrez in mine”
Maddie Ancuta
pentru cei care urmaresc Saruti asa cum scrii, este un nou capitol, inca nu are legatura cu celelalte scrise, dar asta este cu Muza..daca vine.. vine. Este doar un capitol care o sa fie asezat corect langa celelalate.
Copierea sau preluarea articolelor sub aceasta semnatura este interzisa
