Radio Catch22 London » Blog Archives

Tag Archives: romani in lume

Diverse Romani in lume

Cetateanul X ia atitudine!

Published by:

emisiune radioNumele meu este …

 Numele meu este numele tau. Si numele tau este numele meu. Si daca nu este acum asa ar trebui sa fie. Cu toti suntem cetateni ai unui stat sau altuia (asta daca nu ne-am ales sa ne retragem in spatiile inca “necucerite” de pre-maritul Stat), cu totii avem (sau ar trebui sa avem) ca scop bunastarea (a noastra, a celor apropiati noua, a altora – vezi altruistii).

In acest moment crucial al vietii noastre, in momentul acesta de fiebere continua, in care noi cautam “mai-binele”, “mai-multul”, “mai-ieftinul”, etc. si toate insumate, intervine pre-maritul (sau pre-marele) Stat. Si de ce spun intervine, cu sensul sau distructiv? Pentru ca acum, in acest moment, incepem sa ne lovim de tot soiul de bariere, mai mult sau mai putin invizibile, incepem sa ne lovim de oameni care – culmea! – cauta si ei aceiasi bunastare ca si noi. Si ce se intampla? De ce nu o putem atinge aceasta bunastare?

Iata o intrebare-pilot, o intrebare care ar trebuie sa ne ghideze pe tot parcursul vietii noastre – DE CE? In momentul in care vom pune totul, dar TOTUL, sub semnul intrebarii vom cerne ADEVARUL de neadevar. Si ce poate fi mai minunat, mai frumos pe lume decat sa stii ADEVARUL. Precum spunea poetul nostru, Romanul nostru (despre care iar nu stim prea multe) “Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr, Altul caută în lume şi în vreme adevăr.”

De ce este buna aceasta intrebare? De ce este bine sa nu luam totul de-a gata? De ce este recomandat ca sa privim totul cu o oarecare detasare care sa ne permita o minima analiza inainte de a lua o decizie sau alta? Pentru ca simplul fapt al incercarii gasirii Adevarului este un succes in sine. Simpla cautare a raspunsului, a unuia dintre raspunsurile intrebarilor noastre, ne aduce cu un pas mai aproape de Adevar.

Si nu sunt lucruri mari, nu sunt lucruri care nu pot fi atinse de oricine. Potentialul nostru de intelegere este enorm, capacitatea noastra de intelegere este imensa. Dar, chiar si in conditiile in care acest potential al nostru, aceasta capacitate de intelegere se incearca sa fie suprimate, tot exista un sentiment de “nu e bine”, de “se poate altfel”, de reticenta. Daca avem si cea mai mica urma de indoiala, de dubiu, de “ceva nu e bine” sa incercam sa ne adresam noua insine aceasta intrebare “De ce?”

Exemplul care imi este cel mai la indemana este cel din prezentul nostrum zbuciumat. Al nostru ca tara, al nostru ca si continent, al nostrum ca si Planeta. Pentru ca in toate cele suntem noi, noi suntem cei care dam sens celor de mai sus. Daca pana mai deunazi auzeai tot felul de “invatati” (si la propriu si la figurat) ca noi, “oamenii de rand”, cei fara de care nu se poate, fara de care Statul in integralitatea lui dispare, nu putem intelege dedesubturile intortocheata ale “treburilor Statului”, ca nu avem noi pregatirea necesara unui astfel de demers rezervat numai celor “alesi” – astazi, in prezentul nostru, toate acestea incep sa “cada” ca si conditie sine-qua-non.

Cu alte cuvinte, eu, “omul de rand”, truditorul intru bunastarea Statului, pot, fara nici o pregatire prealabila, fara prea multe cunostinte, sa ma uit in jurul meu, sa vad cruda realitate in care traim si sa exclam: “Asa nu e bine!”

Si apare din nou intrebarea “De ce?” – pentru ca, daca pana in urma cu cativa ani nivelul nostru de viata (la toate paliere mentionate mai sus) era acceptabil, daca cei care isi asumau bunul-mers al lucrurilor si-l asumau nu numai pentru ei dar si pentru noi, “oamenii de rand” (sau invers), daca simteam ca inca mai avem un sens si daca simteam ca inca noi mai “avem treaba in viata noastra” – astazi toate acestea s-au schimbat.

Statul, acest tavalug modern de impuneri, aceasta abstractiune care a capatat in zilele noastre corporalitate, care s-a materializat (putem atinge un functionar, putem atinge un procuror, un judecator – ca fiind apartinatori ai Statului, pentru ca sunt “crescuti” pare-se acolo, parca au prins radacini in posturile lor caldute de unde se prefac in fiecare zi ca mai fac “ceva”) – a intors armele. Pe ascuns, tiptil, fara ca noi sa realizam prea mult acest lucru, a intors armele. Folosind fumigene reale sau imaginare, a intors armele. Pretinzand in continuare ca este acolo “sus” pentru interesul nostrum, a intors armele. Aparandu-si privilegiile castigate pentru sine, a intors armele. Cautand noi si noi pretexte pentru a-si justifica existenta, a intors armele.

Si noi, “oamenii de rand”, in atare conditii, ce avem de facut?

Iata intrebarea – noi, cei fara de care Statul nu poate exista, noi ce facem? Si daca nu ne mai reprezinta nimeni acolo “sus”, noi ce facem? Daca stim acum care ne este dusmanul, noi ce facem?

Daca simti aceleasi lucruri, daca nu mai poti rabda, daca simti nevoia unei solidarizari, nu mai pierde vremea! Care poate fi cel mai rau lucru? Moartea? Nu cred. Ba din contra. Vedem in fiecare zi ca moartea incepe sa devina insasi varianta vietii, oameni care nu mai pot indura neajunsurile, oameni care se simt neputinciosi in fata acestui “tavalug” de probleme care a ajuns sa fie Statul astazi si care isi pun capat zilelor. Si nu ma erijez eu aici in punctul central al acestei solidarizari. Solidarizara pleaca de la baza – din familie, din bloc, din cartier, de la nivel local, regional si merge catre palierele superioare.

Ce lasam noi mostenire urmasilor nostri? Sau este mai potrivita intrebarea – mai dorim sa avem urmasi in aceste conditii de viata?

Oricare ar fi semnul de intrebare sa pare ca el este solutia problemelor noastre. Numai cunoscand putem intelege mai bine. Numai intreband putem afla raspunsurile cautate. Numai cercetand vom putea avea o viziunea de ansamblu asupra trecutului, prezentului si a viitorului.

Si viitorul suna “negru”.

 

O noua emisiunea la www.radiocatch22.com  Londra

Incepand  din aceasta seara ora 19.00 Londra, 21.00 Romania, Cetateanul X ia atitudine.

Va asteptam sa comentam, sa dezbatem cu atitudine si inteligenta cele mai fierbinti subiecte ale vremurilor prezente, trecute si viitoare!

* Winamp, iTunes http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.pls

* Windows Media Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.asx

* Real Player http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.ram

* QuickTime http://us8.listen2myradio.com:2199/tunein/tmadelen.qtl 

 

Semnat,

Cetateanul X

Romani in lume

Dumnezeul de a doua zi

Published by:

teatru Londra

Seria „ Poveştilor spuse-n româneşte” continuă cu emoţionanta producţie a  a teatrului „Act”: „Dumnezeul de a doua zi” de Mimi Brănescu, cu Vlad Zamfirescu şi Mirela Oprişor, în regia lui Claudia Goga. Scenografia spectacolului aparţine lui Ştefan Caragiu.

După primirea extraordinară de care s-au bucurat primele două spectacole ale seriei, „Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele” şi „Variaţiuni enigmatice”, „Poveştile spuse-n româneşte se deschid şi către publicul britanic, prezentând următoarele spectacole cu supratitrare în limba engleză.

Dumnezeul de a doua zi (6 octombrie, 3 & 7 pm)  este al treilea spectacol din seria Poveştis puse-n româneşte, serie iniţiată de Claudia Cirlig şi susţinută de ICR Londra. Poveşti spuse-n româneşte propune publicului din Londra spectacole de mici dimensiuni pe texte contemporane româneşti sau universale având în distribuţie actori români importanţi. Acesta este primul spectacol cu supratitrare în limba engleză dând posibilitatea şi publicului englez de a cunoaşte o poveste românească.

Dumnezeul de a doua zi de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga, cu Mirela Oprişor şi Vlad Zamfirescu. Mimi Brănescu, un actor important ce s-a remarcat în filmele Noului Val românesc, este şi un prolific dramturg şi scenarist. A debutat ca dramaturg în anul 2004 cu piesa Gunoierul, piesă ce a ţinut capul de afiş al Teatrului Act o lungă perioadă de timp. Mimi Brănescu este primul dramturg român căruia un teatru i-a dedicat o trilogie, montându-i 3 texte în regia a trei regizori importanţi: Flori, fete, filme sau băieţi, regia Vlad Massaci, Dumnezeul de a doua zi, regia Claudiu Goga şi Acasă la tata, regia Alexandru Dabija cu Marcel Iureş. Nu în ultimul rând, Mimi Brănescu este autorul scenariul unuia dintre cele mai îndragite seriale de comedie din România, Las Fierbinţi. În anul 2010 Mimi Brănescu a câştigat Irish Embassy Award pentru dramaturgie.

Spectacolul de la The Cockpit reprezintă debutul lui Mimi Brănescu în calitate de dramaturg pe scena londoneză.

Vlad Zamfirescu este actor al Teatrului Lucia Sturza Bulandra din Bucureşti, dar colaborează frecvent cu Teatrul Act şi Teatrul Nottara. În 2004, a primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan de la Braşov pentru rolul John din piesa Bash. O trilogie contemporană a lui Neil LaBute şi, un an mai târziu, UNITER-ul i-a acordat premiul de debut pentru rolul Frederick din Pelicanul lui August Strindberg. Actorul are şi o carieră cinematografică solidă, putând fi văzut în producţii precum Restul e tăcere, Italiencele sau Orient Expres. În Dumnezeul de a doua zi, Vlad Zamfirescu, EL, reuşeşte să creeze un „personaj dezarmant de sincer, de uman, de chinuit de umanitatea lui, […] un personaj bun” (Oana Stoica).

Mirela Oprişor este actriţă la Teatrul de Comedie din Bucureşti, dar în ultimii ani s-a remarcat în două producţii cinematografice de mare succes, filmul Youth without Youth regizat de Francis Ford Copolla şi Marţi, după Crăciun, în regia lui Radu Muntean. De asemenea, Mirela Oprişor devine din ce în ce mai cunoscută publicului din România datorită rolului Aspirina din serialul de comedie Las Fierbinţi. În Dumnezeul de a doua zi, Mirela Oprişor, EA, întregeşte producţia printr-un joc de o simplitate cuceritoare.

Dumnezeul de a doua zi a fost, în unanimitate, considerat de critică şi public, un spectacol amuzant, inteligent gândit şi excelent interpretat, despre părinţi, copii şi relaţiile complicate dintre ei.

Spectacol supratitrat în limba engleză!

Când: Duminică, 6 Octombrie 2013, 3 pm & 7 pm

Unde: The Cockpit, Gateforth Street, Marylebone, London NW8 8EH    020 7258 2925

Bilete: £ 17; £ 12 – ofertă specială limitată; £7 – ofertă specială limitată pentru studenţi. Biletele pot fi cumpărate online AICI, la numărul de telefon  020 7258 2925 sau la casa de bilete a teatrului

Durată: 80 min (fără pauză)

mai multe articole in Romani in lume

Romani in lume

Americanii se laudă, românii nu!

Published by:

pamfletDe ceva timp mă bate gândul că noi, românii, nu suntem cunoscuţi în lume pentru că nu ne lăudăm ca alţii. Toată lumea a auzit de America şi de americani doar pentru că ei îşi fac reclamă, ceea ce noi, în marea noastră modestie sau prostie, nu facem. Să trecem în revistă câteva din multele lucruri la care le dăm lecţii americanilor.

Americanii se laudă cu preşedintele lor, Bush Junior, care a pornit războaiele din Irak şi Afganistan şi de care toată lumea a auzit, dar,  oare a condus Bush Junior, cu mâna lui, un vas care să dea foc la o întreagă flotă de treizeci şi opt de nave cum a făcut preşedintele nostru, Băsescu? NU! Şi totuşi, în modestia noastră, nu ne lăudăm cu el, poate din cauză că a dat   foc şi la propriul vas, ceea ce nu dă bine pe ecran. Apropo de preşedinţi, Bush Junior mai pierde o dată în faţa unui preşedinte român şi încă în mod ruşinos. Cum îndrăzneşte americanul să se dea mare cu nişte amărâte de restanţe în facultate, când ştie prea bine că Preşedintele României, Crin Antonescu, a rămas repetent pe când era student? Ruşine să-ţi  fie, Bush! Nu mai vorbesc de Triunghiul Bermudelor de care mi s-a făcut greaţă de câte ori am auzit că a dispărut o amărâtă de navă în el! La noi, toată flota României s-a volatizat, dar nu facem atâta tam-tam ! Discovery Channel ar putea face zeci de emisiuni pe această temă, dacă s-ar găsi cineva să-i anunţe.

Americanii se mai dau mari şi cu fuga lor de zece ani după Osama bin Laden şi teroriştii lui. Noi, românii, alergăm de douăzeci şi patru de ani după teroriştii de la Revoluţie, fără să prindem vreunul, fără a ne lăuda în gura mare, să ne audă toată planeta! Ce mă mai deranjează este şi chestiune autostrăzilor: păi se laudă americanii cu ale lor, de zici că sunt pavate cu aur, dar au ei o autostradă care să coste un miliard şi patrusute de milioane  de euro la cincizeci şi patru  km de autostradă realizaţi? Nu au, oricât ar încerca ei s-o dea cotită. Uite aşa, cade americanul iar de fraier în faţa românilor cu toată reclama  lui înfumurată! Apropo, şi celebra lor C. I. A., cu care se laudă de nu-ţi vine a crede, se face de ruşine: sunt nişte incompetenţi, e clar, dacă binecunoscuta companie care le aparţine, Bechtel, n-a fost în stare nici să facă o amărâtă de autostradă de la cap la coadă în atâţia ani şi cu un munte de bani! Americanilor, terminaţi cu vrăjeala, că nu mai merge!

Un alt domeniu în care îi întrecem pe americani este turismul. Suntem atât de buni la asta, încât, pe când americanii fac un obiectiv turistic din fiecare casă care are mai mult de o sută de ani vechime, indiferent dacă e ceva de capul ei sau nu, noi nici nu ne mai deranjăm să punem în valoare celebra noastră cetate Sarmizegetusa, veche de peste două mii de ani,  numită şi Machu Pichu a Europei! Lasă să stea acolo uitată de toţi, mai puţin de hoţii de artefacte care o jefuiesc constant, noi oricum avem prea mulţi turişti şi nu mai avem nevoie de o altă bătaie de cap provocată de vizitatorii cetăţii. Vă daţi seama ce mare tămbălău ar fi dacă ne-am pune noi în valoare miile noastre de obiective turistice ce zac în ruină nebăgate în seamă de nimeni? Hoarde întregi de turişti ar da năvală în ţară şi noi nu vrem asta, Doamne fereşte!  Acuma, sincer, unde să-i mai punem şi pe ăştia, doar toate hotelurile sunt ful şi nu mai avem loc nici măcar pentru un pat în plus! Să se chinuie americanii cu milioanele de turişti plini de bani, noi nu avem nevoie de ei!

Ajunşi aici, vom vorbi şi de marea lăudăroşenie a americanilor, cea mai tare dintre toate, cum că ar fi cea mai bogată ţară din lume. Minciună! Dezinformare! Cea mai bogată ţară din lume este România şi o pot dovedi fără putinţă de tăgadă: n-am dat noi fabricile noastre străinilor pe un leu? Flota n-a fost vândută pe nimic? Rafinăriile le-am făcut cadou aproape, iar acum facem acelaşi lucru cu pădurile şi munţii noştri? Plătim cel mai mare preţ la gaze din Europa? Astea sunt numai câteva exemple ale nivelului de bogăţie a românului la care americanii pot doar visa.

Sincer vă spun :

DACĂ N-AM FI AŞA DE  MODEŞTI, TOATĂ LUMEA  AR CĂDEA IN GENUNCHI DE ADMIRAŢIE ÎN FAŢA NOASTRĂ!

 

editor Eduard Gheorghiu

mai multe articole in Romani in lume